Povestea Floricăi Bagdasar, prima femeie ministru din România. Cum a ajuns să fie persecutată de comuniştii care o instalaseră în funcţie

Florica Bagdasar a fost prima femeie ministru din România. A deţinut portofoliul de ministru al Sănătăţii în perioada 1946-1948. A fost medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă, şcolit la Harvard, şi a avut o contribuţie importantă la eradicarea malariei.

Florica Bagdasar a fost prima femeie care a făcut parte dintr-un Guvern al României. Născută pe 24 ianuarie 1901, la Monastir, în Macedonia, Florica Ciumetti, după numele de fata, a venit pe lume într-o familie de intelectuali macedoneni. Tatăl, Sterie Ciumetti era inginer de şosele şi poduri şi profesor de matematică. A absolvit liceul „Roman Vodă” - secţia modernă - în 1920. Şi-a urmat visul de a fi medic şi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, absolvind în 1925. 

La finalul studiilor, a obţinut diploma de doctor în medicină şi chirurgie şi dreptul de liberă practică. Imediat după absolvire s-a căsătorit cu medicul Dumitru Bagdasar. Cei doi soţi au plecat la perfecţionare în America. Florica Bagdasar a urmat cursuri de sănătate publică la  Harvard. Reveniţi în ţară, în 1929,  cei doi soţi au urmat un stagiu de câţiva ani la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuţi.

S-au stabilit definitiv în Bucureşti, unde Dimitrie Bagdasar a descis prima clinică de neurochirurgie. Soţia a fost cea care i-a asistat în sala de operaţie, la primele intervenţii chirurgicale pe creier, făcute în condiţii improvizate. 

În slujba sănătăţii copiilor

Florica Bagdasar s-a dedicat asistenţei neuropsihiatrice şi educaţionale a copilului.  A contribuit la apariţia primului abecedar numit „Carte pentru toţi copiii” şi a elaborat un nou manual de aritmetică, materiale didactice aveau scopul de a-i atrage pe copii şi de a-i face să înveţe cu plăcere. În 1946 a contribuit la înfiinţarea  Centrul de Igienă Mintală din Bucureşti destinat tratării copilori cu deficienţe mintale şi tulburări de comportament. 

Ca director al instituţiie, Florica Bagdasar a adunat lângă ea experţi, psihologi, pedagogi, logopezi şi kinoterapeuţi, o echipă specială pentru ratarea problemelor copiilor.

Ministru al Sănătăţii

În septembrie 1946 , Florica Bagdasar a făcut parte din delegaţia oficială a României la Conferinţa de Pace de la Paris. De la Paris a plecat în misiune oficială la Stockholm cu scopul de a solicita ajutorul suedezilor pentru România devastată de război. 

„Cum ştiam precis starea deplorabilă în care se găsea asistenţa medicală din ţară şi cum participasem la eforturile supaomeneşti pe cae le făcuse soţul meu în calitatea de ministu al Sănătăţii ca să amelioeze cât de cât rănile lăsate de război, îmi dădeam seama ce greutăţi aveam de întâmpinat la întoarcerea mea în ţară. Mi-am concetrat astfel eforturile, în special asupra soluţiilor în problemele care mă aşteptau. Seceta cumplită din ultimii ani adusese în stare de înfometare mare parte a ţării. Spitalele erau dezorganizate, bolnavii lipsiţi de hrana necesară, de medicamente şi de asistenţă medicală adecvată. În convorbirile pe care le-am avut cu diverşii gazetari am ajuns la concluzia că Suedia era ţara care ne putea fi de ajutor, deoarece neutralitatea pe care reuşise să o păstreze în tot decursul celui de-ai doilea razboi mondial o pusese la adăpost de devastări şi de neplăceri”, povestea Florica Bagdasar într-un interviu acordat postului public de radio.

După decesul soţului Dimitrie Bagdasar care ocupa funcţia de ministrul al Sănătăţii în timpul Guvernului Petru Groza, Florica  Bagdasar a fost numită succesoarea soţului său. A devenit astfel prima femeie ministru din România. A ocupat portofoliul de la Sănătate în perioada 1 decembrie 1946- 28 august 1948.  

Perioada portofoliului său a fost una cu criza grave în sănătate. Pe fondul foametei şi sărăciei din ţară, Moldova se confrunta cu o epidemie de tifos exantematic, iar Dobrogea cu o epidemie de malarie. 

Persecutată de regim

Între anii 1953–1956, deşi era membră a Partidului Comunist Român şi deţinuse o funcţie în Guvern, Florica Bagdasar a căzut în dizgraţia comuniştilor şi a ajuns la un pas de lichidare.

După eliberarea din funcţia de Ministru al Sănătăţii fără  nicio explicaţie prealabilă, a urmat o perioadă în care medicul s-a confruntat cu intimidări şi ameninţări.  

Campania dusă împotriva medicului  Florica Bagdasar a culminat în ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul  Scânteia intitulat „Pentru lichidarea deformărilor antiştiinţifice în domeniul pedagogiei”. Medicul era acuzat de ”cosmopolitism, de ploconire slugarnică în faţa putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud”

 Dupăapariţia articolului, , Florica Bagdasar a fost „eliberată” din funcţia de director .A rămas fără nici un venit şi a fost obligată să-şi împartă locuinţa cu o altă familie. Abia la finalul anului 1956 perioada de persecutare a trecut şi Florica Bagdasar a fost ”reabilitată”. 

Deşi i s-a propus să se înscrie din nou în PCR a refuzat. În octombrie 1957 a fost numită vicepreşedinta Crucii Roşii . A trăit în România până la sfârşitul vieţii, în 1978.