Parfumul, o istorie veche cât lumea. Regii Franţei se parfumau ca să ascundă mizeria, Caterina de Medici folosea parfumurile pe post de arme

Parfumul este la fel de vechi ca şi omenirea. Omul preistoric folosea uleiurile aromate pentru incantaţii. Arta preparării parfumurilor a luat naştere în Mesopotamia Antică şi Egipt, fiind mai apoi dezvoltată de romani. Armă pentru Caterina de Medici, mod de a ascunde lipsa de igienă pentru regii Franţei şi răsfăţ în exces pentru Napoleon, parfumul a fost nelipsit ca element al civilizaţiei în toate epocile de-a lungul istoriei.

Istoria parfumului este aproape la fel de veche ca cea a umanităţii şi începe, după cum susţin unii cercetători, încă din preistorie. Deşi pare greu de crezut, omul primitiv folosea parfum atunci când ardea răşini pentru incantaţii. Descoperirile arheologice au scos la lumină vase din perioada preistorică care conţineau urme de uleiuri aromatice de la esenţe extrase din flori şi plante. Omul preistoric combina uleiurile grase de animale sau uleiul de măsline cu plante frumos mirositoare pentru a crea uleiurile parfumate foloste la incantaţii.

Primul parfumier a fost o femeie din Mesopotamia

Primele atestări ale parfumului vin din Mesopotamia Antică. Aici a existat şi primul parfumier, o femeie pe nume Tapputi. În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, Tapputi utiliza uleiuri, flori şi plante precum smirna sau chiparosul pe care le combina şi în urma distilării obţinea uleiuri aromate.  Primul parfumier a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de distilare a parfumurilor, fiind considerată şi  prima femeie chimist.

 În Epoca Antică, parfumurile aveau o altă semnificaţie, considerându-se că uleiurile aromate aveau darul de a-l apăra de rele pe cel care le purta. Pentru oamenii din antichitate  uleiurile aromate reprezentau şi un mod de a-şi arăta veneraţia faţă de zei. Animalele oferite drept ofrandă zeilor erau însoţite de uleiuri aromate obţinute din tămâie, smirnă sau busuioc.

Dovezi ale existenţei parfumurilor se regăsesc şi în Biblie

Egiptenii foloseau parfumurile în ritualurile religioase şi ceremoniile funerare. Se spune că în Egipt ar fi fost inventată şi prima sticlă de parfum.

Parfumurile din Egipt au fost împrumutate şi în Israel. Dovezi ale existenţei aromelor parfumate din acele vremuri se regăsesc, potrivit unor specialişti, chiar şi în Biblie. Picioarele Mântuuitorului sunt unse cu mir, de către Maria, sora lui Lazăr, iar trupul lui Iisus este uns cu uleiuri aromate după răstiginire, după cum prevedeau ritualurile de îngropare de la acea vreme.

Legende cu parfum despre Zeii Olympului 

Grecii au avut şi ei un cuvânt de spus în lunga şi fascinanta istorie a parfumului. După spusele lui Homer, zeii Olympului i-ar fi învăţat pe oameni secretele fabricării parfumurilor şi în mitologia greacă apar numerioase scene în care zeiţele sau nimfele prepară esenţe frumos mirositoare.

O legendă din acele vremuri spune că  trandafirul a fost iniţial o floare alba  fără parfum,până când Venus s-a înţepat într-un spin.Sângele zeiţei a dat culoarea roşie trandafirului. Cupidon a sărutat floarea şi trandafirul a căpătat parfum. 

Grecia a fost prima ţară în care s-a dezvoltat o adevărată industrie a parfumurilor. Aici au apărut şi primii comercianţi de parfumuri care-şi vindeau marfa în pieţele elene sau mergând din casă în casă.

Maeştrii eleni parfumieri îşi obţineau esenţele frumos mirositoare din uleiuri de masline  sau migdală, uleiuri cu aromă de crini, trandafiri şi anason. Grecii au fost cei care au dus parfumurile la Roma. Folosit iniţial numai de nobili şi aristocraţi, parfumul a devenit de-alungul timpului accesibil şi pentru masele sărace. Se spune că la Roma, pe vremea când oraşul era bogat şi prosper, simbol al luxului erau fântânile parfumate din pieţe. Romanii foloseau parfumruile nu numai pentru uzul personal, ci şi pentru ceremonii religioase, împrospătarea mirosului încăperilor sau chiar parfumarea animalelor. Moda parfumurilor a fost preluată de Imperiul Bizantin islamiştii ridicând prepararea aromelor frumos mirositoare la rang de artă.

Primul parfum modern- ” Apa Reginei Ungariei”

Primul parfum modern din lume a fost creat în 1370. Regina Elisabeta a Ungariei a fost cea care a cerut crearea esenţei şi cea care a dat numele parfumului rămas în istorie. Legenda spune că parfumul a fost cerut de regină pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a şi căsătorit. 

”Apa Reginei Ungariei” reprezenta un amestec de esenţe de rozmarin. Primul parfum modern a fost mai mult decât o esenţă frumos mirositoare, având şi rol terapeutic. A fost folosit pentru tratarea reumatismului.

Parfumul, o armă pentru Caterina de Medici

În perioada renascentistă, Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor. Moda parfumurilor pătrunsese puternic în Europa şi parfumierii combinaseră reţete şi formule adunate din toată lumea.  Celebra familie Medici a rămas în istorie ca fiind renumită pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare. 

Despre Caterina de Medici se spune că  avea o adevarata obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa pe care l-a adus în Franţa unde a deschis primul magazin de parfumuri din Paris. Legendele spun că celebra Caterina de Medici ar fi folosit parfumurile în scopuri diabolice, cerându-i alchimistului personal să creeze bijuterii în care erau ascunse otrăvuri mascate sub arome parfumate.

La curţile regilor Franţei, nobilii se parfumau ca să ascundă lipsa de igienă

Parfumul era folosit excesiv la curţile regilor Franţei.  În timpul regelui Henric al III-lea erau parfumate inclusiv animalele de companie, precum câinii sau papagalii. 

Ludovic XIV si Ludovic XV au fost şi ei mari consumatori de parfumuri.Cum nu făceau baie prea des de frica bolilor, nobilii mascau lipsa de igienă şi mirosul urât cu cantităţi impresionante de parfum.  Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost numită ”curtea parfumată”, deoarece parfumurile erau folosite excesiv atât pe curteni, cât şi pe mobilierul din încăperi , haine sau animale.

Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea meseria de parfumier presupunea o perioadă de ucenicie de patru ani şi alţi trei de pregătire sub îndrumarea unui maestru. Numai aşa creatorii de parfumuri puteau intra în Breasla Maestrilor Parfumieri.

Napoleon ”consuma” doi litri de colonie pe săptămână

Napoleon a fost un mare fan al parfumurilor. Legendele spun că acesta ”consuma” săptămânal doi litri de colonie violet şi folosea în fiecare lună şaizeci de sticluţe cu extract de iasomie. Josephine, căreia i se spunea ” Nebuna moscului” iubea şi ea în exces parfumurile, moscul fiind aroma favorită.  Se spune că a folosit atât de mult parfum de mosc încât şi la 60 de ani de la moartea ei mirosul de mosc încă se mai păstra în budoar. 

Femeile care seduceau bărbaţii,  folosind parfum erau condamnate

Regina Elisabeta I a Angliei a avut şi ea excentricităţi în materie de parfumuri. Pentru că nu suporta mirosurile neplăcute, regina cerea să fie parfumate locurile publice în care ieşea. 

În acea epocă, devenise o pasiune în rândul nobililor, combinarea esenţelor de parfum şi schimbul de reţete de parfumuri. Apetitul pentru parfum al doamnelor din societate crescuse până la exces, 

Doamnele obişnuiau să seducă bărbaţii folosindu-se de uleiurile parfumate.  Se spune că, în 1770, Parlamentul a promulgat un act prin care femeile care abuzau de parfum pentru a seduce bărbaţii erau condamnate. 

Capitala mondială parfumurilor

Grasse este un orăşel din Franţa care a devenit încă din secolul al VIII-lea capitala parfumurilor. În Evul Mediu, Grasse era un centru pentru tăbăcari, fiind un loc celebru în care se confecţionau manuşi. Unui tăbăcar i-a venit ideea că parfumeze manuşile şi aşa a început să înflorească industria parfumurilor şi oraşul să devină şi să rămână, inclusiv astăzi, capitala parfumurilor.

Campiile pline de lavanda, iasomie, trandafiri, flori de portocali si mimoze  din jurul orăşelului oferă, de sute de ani, materia primă pentru parfumuri. În orăşelul Grasse există în prezent 60 de companii din industria parfumurilor. Cele mai celebre mărci de parfumuri îşi iau astăzi materia primă de la Grasse. Se spune că pentru a crea crea 100 de ml de parfum pur este nevoie de o tona de flori uscate. Floarea vedetă în capitala parfumurilor este iasomia, de la Grasse recoltându-se anual 25 de tone de petale de iasomie. Istoria parfumurilor este expusă la Muzeul Internaţional al Parfumurilor, găzduit tot de Grasse.

Cel mai vândut parfum din lume

Cel mai vândut parfum din lume a fost creat în 1921. Creatoarea de modă Chanel a lansat propria marcă de parfum pe care a intitulat-o Chanel no 5. Cifra nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru că acesta a fost al cincilea parfum pe care creatorul Ernest Beauxi i-l propusese . Chanel No.5, ale cărui principale esenţe sunt trandafirii de mai, iasomia si moscul sintetic  este cel mai vândut parfum in lume.