Opt semne clare că cineva te minte. Psihologii explică de ce toţi oamenii ajung să mintă cel puţin o dată în viaţă

Absenţa sau evitarea contactului vizual, înroşirea, justificarea exagerată sau discursul formal sunt câteva dintre semnele care trădează minciuna. Psihologii spun că, deşi nu există un efect „Pinochio“, putem vorbi despre o serie de semne care trădează un mincinos.

„Toată lumea minte!” este replica celebră a unui personaj de serial cu care majoritatea telespectatorilor au rezonat. Specialiştii admit faptul că minciuna este un fenomen complex şi des întâlnit. ”Minciuna este un comportament complex în care este implicată personalitatea în ansamblul ei. Ne minţim pe noi înşine, îi minţim pe cei dragi pentru a-i proteja, minţim pentru a ne contura o anumită imagine, minţim pentru a scăpa de pedeapsă sau de a o minimiza, minţim prin falsificarea adevărului sau comunicând adevărul în aşa fel încât sa inducem în eroare interlocutorul, să-l manipulăm. Mergem până la a minţi pentru a răspunde nevoii sau aşteptării interlocutorului de a fi minţit şi patologia minciunii-mitomania”, explică psihoterapeutul Adriana Neda.

În contextul în care minciuna este un fenomen întâlnit la orice pas , demascarea mincinoşilor devine o preocupare care stârneşte tot mai mult interes. Există o artă a demascării mincinoşilor?  Există o tehnică prin care nu putem da seama când suntem minţiţi?  Specialiştii spun că, în realitate, nu există un efect ”Pinochio” şi ca atare identificarea sau  demascarea celor care mint devine o sarcină dificilă. ”În realitate nu exista un efect "Pinochio"al minciunii de aceea identificarea, demascarea celui care minte poate fi dificilă. Minciuna sau denaturarea adevarului implică o încărcătură emoţională, un disconfort, generează o anxietate exteriorizată  diferit de fiecare persoana în parte”, mai explică psihoterapeutul.

Când apare minciuna?

Specialiştii susţin că putem realiza apariţia unei minciuni în momentul în care există o diferenţă mare între ceea ce ni se comunică şi limbajul non-verbal al comunicatorului. ”Minciuna apare atunci când există o diferenţă, un paradox între ceea ce ni se comunică şi limbajul non verbal- semnele corpului interlocutorului”, mai spune psihoterapeutul.

Un factor important în încercarea de demascare a minciunii este cunoaşterea celui care minte. Dacă persoana este un apropiat al cărui ton sau poziţie obişnuită este binecunoscută, atunci sarcina ”depistării” minciunii este una mai uşoară. ” Este important să cunoaştem persoana când spune adevarul-fluenţa vorbirii, tonul,inflexiunile vocii,direcţia privirii, postura corpului. La fel de important în procesul de comunicare este şi receptorul informaţiei” este de părere Adriana Neda, psihoterapeut.

Ce îl trădează pe mincinos?

Orice gest poate trăda o minciuna, dar acest lucru depinde de capacitatea fiecăruia de a recunoaşte semnele minciunii . ”Totul poate trăda, depinde însă şi de capacitatea noastră, a fiecăruia, de a identifica semnele minciunii într-un anumit context” susţine psihoterapeutul.

Care sunt semnele minciunii?

Absenţa sau evitarea contactului vizual Cel care minte evită să-şi privească în ochi interlocutorul. Atunci când stai de vorbă cu o persoană care îţi evită privirea şi nu îţi vine să dai crezare celor spuse de acesta, ai putea avea motive să crezi că eşti minţit.

Înroşirea. Mincinoşii ”neprofesionişti” roşesc. Unii sunt trădaţi de coloritul obrajilor, alţii de înroşirea urechilor. Ca în povestea lui Pinochio şi nasul poate trăda. Însă nu prin creştere, ci prin simpla înroşire

Discurs studiat, formal O persoană care vine cu o poveste ”fabricată” în cele mai mici detalii , cu cuvintele pregătite dinainte, este foarte posibil să mintă. Psihologii susţin că discursul studiat este un semn al minciunii.

Justificarea exagerată ” Cine se scuză, se acuză” spune un vechi proverb. O justificare exagerată a cuiva poate ridica semne de întrebare. Se spune că mincinoşii, prinşi în fapt, au tendinţa de a exagera în justificări.

Evitarea folosirii pronumelui "eu" Mincinoşii evită să folosească pronumele personal ”eu” sau ”pe mine”în poveştile lor. Se evită de cele mai multe ori şi evitarea numelui celui despre care se spune o minciună.

Generalizarea este un alt semn al minciunii. Expunerea unei probleme, la modul general, fără exemple concrete în particular poate constui un semn  al miciunii

Scăderea mişcărilor Mincinosul nu face foarte multe mişcări, pentru a nu se trăda. Îşi ţine corpul rigid, mâinile pe lângă corp şi încearcă să nu se trădeze prin niciun gest.

Bâlbâiala În cazul unora, emiterea unei minciuni atrage după sine bâlbâială, poticnire în rostirea cuvintelor pe care, în alt context, le-ar fi spus cu uşurinţă.

Atenţie! Nu orice om care roşeşte este mincinos

Psihologii atrag atenţia asupra faptului că niciuna din manifestările expuse mai sus nu sunt semne evidente că interlocutorul minte. Nu orice bâlbâit este neapărat şi mincinos, cum nu orice om care roşeşte, spune o minciună.

”Niciuna dintre aceste manifestari nu poate fi interpretată exclusiv ca semn ca interlocutorul este nesincer. Mecanismele care genereaza minciuna, dar şi cele de apărare faţă de un comportament nesincer depind de nivelul de maturizare al personalităţii, de nivelul cognitiv, de nivelul aşteptărilor, de modelul educaţional primit, de mediul social şi context”, mai spune psihoterapeutul Adriana Neda.