O idilă ca un scenariu de film: Octavian Goga şi Veturia Mureşan, dragoste, intrigi şi acuzaţii de spionaj

O idilă ca un scenariu de film: Octavian Goga şi Veturia Mureşan, dragoste, intrigi şi acuzaţii de spionaj

Veturia Mureşan şi Octavian Goga

Iubirea dintre poetul Octavian Goga şi soprana Veturia Mureşan a fost una tumultoasă şi controversată. A depăşit prejudecăţile societăţii, canoanele morale şi timpul. S-au iubit ca doi adolescenţi. S-au căsătorit când aveau 40 de ani, după ce Goga i-a câştigat libertatea Veturiei dându-i un post de episcop fostului soţ.

Ştiri pe aceeaşi temă

Misterul, controversele, suspiciunile şi bârfele au fost prezente pe tot parcursul relaţiei celor doi şi au continuat să ridice semne de întrebare chiar şi după moartea lor. Despre Goga s-a spus că ar fi fost otrăvit chiar cu ştiinţa celei pe care a iubit-o cu atâta patos încât a vrut să ridice un mausoleu al iubirii, în care să doarmă împreună somnul de veci. Ea a fost numită ”privighetoarea lui Hitler”, ”gălăgioasa ilustră” sau ”marea doamnă a dictaturii antonesciene”. Taina iubirii pe care unii au considerat-o doar ”un exerciţiu de ficţiune” au luat-o cu ei în mormânt.
 
Octavian Goga şi Veturia Mureşan s-au întâlnit pentru prima dată la vârsta adolescenţei. S-au cunoscut în la Sibiu, 1896. Ea era o elevă de pension în vârstă de 13 ani, iar Goga un licean care avea 15 ani. Întâlnirea care a trezit primii fiori ai unei iubiri de adolescenţi a lăsat urme pe care timpul nu le-a mai şters. “Tu eşti zilele astea la Sibiu – în sfârşit totuşi mă gândesc cu bunătate la acest petec de pământ. Acolo ne-am văzut, acolo m-ai cunoscut, acolo am început a te iubi. Acolo… acolo… Îţi mulţumesc că te-ai gândit să-mi aduci puţin pământ sfânt”, îi scria Goga Veturiei în 1920, la două decenii de la prima întâlnire.
 
Dragostea la prima vedere de la Sibiu nu s-a concretizat într-o relaţie. Au plecat pe drumuri diferite în viaţă. La 19 ani, Veturia s-a căsătorit cu Lazăr Triteanu, un preot ortodox. În 1906, Goga s-a căsătorit şi el cu Hortensia Cosma, fiica unui bogătaş din Ardeal. Despre primele căsătorii ale celor doi s-a spus că ar fi avut o singură motivaţie: interesul.
 
Veturia, privighetoarea Ardealului 
 
Veturia Mureşan provenea dintr-o familie înstărită din Ardeal, fiind fiica preotului Zevedei Mureşan. A avut parte de o educaţie aleasă şi a urmat cursurile pensionului de fete din Sibiu. A urmat o carieră de soprană şi a ajuns un nume cunoscut. După debutul din 1903 de la Sibiu, cronicarii au numit-o “privighetoarea Ardealului” . A ajuns o solistă cunoscută, iar în noiembrie 1909 a fost decorată de regele Carol I cu medalia “Bene Merenti” pentru realizările în cultura muzicala românească. 
 
Regăsire 
 
La scurt timp după căsătorie, cei doi s-au regăsit şi iubirea din adolescenţă a reînviat. Familia Goga a legat o frumoasă prietenie cu familia Triteanu, iar Tavi şi Duţa, aşa cum se alintau în scrisori, au continuat iubirea din adolescenţă într-o relaţie clandestină. Relaţia extraconjugală n-a putut fi ascunsă la nesfârşit şi, în anii care au urmat, amorul celor doi devenise deja un cunoscut subiect de bârfă.
 
”Marea lui dragoste cu care a şi plecat în mormânt, marea lui obsesie, mai mult decât dragoste, tulburarea, revolta, blestemul”, spunea Victor Eftimiu despre iubirea lui Goga pentru Veturia.
 
Veturia a fost gândul care i-a alinat lui Goga perioada de detenţie din 1909. Când a fost pentru prima dată închis sub acuzaţia de propagandă naţionalistă în Ungaria, Goga îi scria Veturiei: “Duţă dragă, mi-am adus aminte că şi pe cel mai prost aşternut se poate visa frumos…”.

“Moş Crăciun de două mii de ani nu ştie o colindă mai frumoasă ca sărutarea ta”
 
Amorul reluat în 1909 şi finalizat printr-o căsătorie abia în 1920 a fost aşternut în trei caiete de jurnal ale lui Goga, numite ”Florile Tăcerii” în care poetul şi-a trecut gândurile de iubire pentru Veturia, de-lungul a mai bine de un deceniu de relaţie ascunsă.
 
“Duţă, stau şi mă gândesc aşa liniştit la toată povestea noastră. Desigur că pe lângă înrudirea aceia misterioasă de suflet şi de carne a contribuit şi asemănarea asta ciudată a sorţii noastre, ca să ne dăm mâna şi să mergem alături. E firesc, e logic, e normal ca noi să ne găsim un cuib al nostru… Mă gândesc cum ne modelează sufletul viaţa… dragostea… Mă uit acum la mine… simt că au fugit atâtea umbre, că te-am distanţat atât de mult de toate reproşurile – că eşti pură, că palpită eternitatea deasupra noastră… Dragostea mea este un acord ce-am făcut cu eternitatea!”, îi scria Octavian Goga în toamna anului 1919.
 
În jurnal, poetul a lăsat moştenire cele mai frumoase declaraţii de dragoste scrise pentru Veturia: “Moş Crăciun de două mii de ani nu ştie o colindă mai frumoasă ca sărutarea ta”.
 
“Programul meu de viaţă se rezumă astăzi în două cuvinte cu tot farmecul lor senin şi nemăsurat: Casa noastră. Numai trei lucruri vreau în mobilierul casei noastre: Dragostea ta, sănătatea ta, cântecul tău şi vom fi fericiţi”, scria Goga în iarna anului 1919.

Căsnicie la schimb cu un post de episcop
 
Relaţia de iubire în care cei doi au trăit vieţi separate mai bine de un deceniu a devenit liberă abia în 1920, când Goga şi Veturia au divorţat. În ziua de 22 iunie 1920, când a obţinut divorţul de Hortensia Cosma, Goga scria în “Florile tăcerii”: “Libertatea mi-am recucerit-o. Ţi-o dau ţie!”.
 
Se spune că, pentru a o obţine pe Veturia, Goga, care era în 1920 ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, a intervenit pentru a îl recompensa pe soţul acesteia cu un post important. În octombrie 1920, când Veturia a divorţat de Lazăr Triteanu, fostul soţ s-a ales cu un post de episcop ortodox. ”Tavi meu – azi mi-am recâştigat prin sancţionarea legii numele meu de-acum 17 ani, acel nume care trebuia de-atunci să stea alături de-al tău. Întârzierea este zadarnică şi goală, voi s-o rectific prin curăţenia, dragostea şi bunătatea ta”, a scris Veturia după obţinerea divorţului. S-au căsătorit în 1921, pe 15 ianuarie. 
 
A renunţat la cariera de soprană pentru Goga
 
După căsătorie, Veturia a renunţat la cariera ei promiţătoare de soprană şi s-a mutat la Ciucea, satul transilvănean în care Goga cumpărase, încă din 1919, un conac special pentru căsnicia lor îndelung visată. Veturia s-a ocupat intens de amenajarea conacului din Transilvania, în vreme ce Goga, ocupat cu politica, a stat într-o vreme mai mult pe la Bucureşti. Şi-au dorit un copil şi Veturia a umblat pe la multe clinici din străinătate ca să-şi trateze infertilitatea.

 
La Ciucea, în cuibul de iubire cumpărat de Goga şi amenajat de Veturia, le-a venit ideea ridicării ”Mausoleului iubirii”, un loc de veci în care să fie înmormântaţi împreună. “În primăvara anului 1938 ne plimbam prin grădină când, după o hotărâre definitivă, am desemnat locul unde să ridicăm mormântul”,  nota Veturia în jurnal. 
 
Soţia lui Goga şi-a dorit ca mausoleu să fie ridicat de Constantin Brâncuşi. Celebrul sculptor a acceptat, însă a amânat lucrarea pentru o perioadă ulterioară. Veturia nu a avut răbdare şi a predat lucrarea lui George Matei Cantacuzino. La ridicarea mausoleului, construit din marmură şi mozaic de Murano, s-a lucrat aproape 20 de ani. Octavian Goga nu a apucat să vadă lucrarea finalizată. 
 
Mausoleul Iubirii
 
Goga a suferit pe 5 mai 1938, chiar în parcul conacului de la Ciucea, un accident vascular cerebral cu hemiplegie. Poetul care avea doar 57 de ani a intrat în comă şi nu şi-a mai revenit. A decedat după două zile, pe 7 mai 1938. A fost înmormântat, iniţial, în cimitirul Bellu din Bucureşti. Veturia i-a supravieţuit 41 de ani şi a dus la finalizare locul de veci plănuit împreună cu Goga. “Douăzeci de ani am lucrat la acest mozaic şi eram într-o luptă continuă. Luam mâinile de pe lucru şi cădeam în disperare şi oboseală. Îmi spuneam: «Mi-am luat o însărcinare şi trebuie să o duc la capăt. Nu doresc altceva decât, făcându-mi datoria aici, să trec şi eu împăcată, dincolo, în somnul cel mare»”, scria Veturia despre lucrarea la celebrul loc de veci. După ce mausoleul a fost finalizat, rămăşiţele lui Goga au fost aduse la Ciucea. 
 
Acuzaţii de spionaj şi trădare
 
În cei 41 de ani pe care Veturia i-a trăit despărţită de Goga, a fost privită ca o personalitate controversată. Pentru faptul că a reuşit să salveze domeniul de la Ciucea de toate dictaturile care s-au perindat la puterea ţării şi pentru relaţiile controversate avute cu mari personalităţi ale vremii, Veturiei i s-a spus "Privighetoarea lui Carol II",” Eminenţa cenuşie”, ”Marea Doamnă a dictaturii antonesciene”.
 
Strănepotul lui Goga, scriitorul Mircea Goga, a descris-o pe Veturia drept o femeie malefică şi periculoasă în cartea numită “Privighetoarea lui Hitler”. „Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth“, scrie Mircea Goga, strănepotul lui Octavian Goga. Despre Veturia, strănepotul lui Goga spune că ar fi fost spioana lui Hitler, că şi-ar fi trădat nu doar ţara, ba chiar şi soţul, acuzând-o că n-ar fi fost străină de moartea acestuia. 
 
”Capetele încoronate ale Europei, marii bărbaţi de stat ai lumii s-au înclinat în faţa ei, iar uşile palatelor, castelelor şi ale Consiliilor de Stat s-au deschis larg la intrările-i triumfale. A întâlnit, cunoscut şi s-a împrietenit cu cele mai mari spirite ale secolului XX. Ar fi putut să urce în lumină, dar a preferat să uneltească în umbră. A trădat doi soţi şi o ţară, iar, apoi, pe rând, puterile străine, în a căror soldă s-a aflat, Germania şi Anglia, şi cu siguranţă ar fi trădat-o şi pe cea de-a treia, Uniunea Sovietică, al cărei agent devenise după 1944, dacă ar fi venit înainte de 1979 americanii”, mai spune strănepotul lui Goga.
 
Şi iubirea celor doi a fost pusă sub semnul întrebării, după dispariţie. S-a spus că, dincolo de romantismul din jurnale, amorul lui Goga cu Veturia n-ar fi fost decât ”un exerciţiu de ficţiune destinat iluzionării posterităţii”.
 
Domeniul de la Ciucea, donat statului român
 
Domeniul de la Ciucea pe care Veturia a reuşit să-l salveze de ocupaţia nemţească, de Carol, Antonescu, Stalin şi comunişti a fost donat, într-un final, statului român. Condiţia Veturiei a fost ca locul să devină un lăcaş de cultură care să păstreze intactă memoria iubirii lor.
 
În vara lui 1967 a avut loc aici deschiderea oficială a Muzeului Memorial “Octavian Goga” .Veturia a murit în 1979 şi a fost înmormântată lângă Goga, în mausoleu. Pe frontisipiciul Mausolului Iubirii se pot citi cuvintele lăsate moştenire de Veturia: “Jur-împrejur e largul care cântă, E soare-n cer, e sărbătoare sfântă şi-n vreme ce mi-a amuşit pământul / Fiorul păcii-n suflet mi se lasă / Eternităţi îmi flutură veşmântul / Simt Dumnezeu cum mă primeşte-n casă”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările