Judeţul Teleorman, de la ”pădurea nebună” la grânarul ţării

”Pădure nebună”, ”pădurea cumană”, ”pădurea cumanilor” sau ”cumania neagră” sunt doar câteva dintre numele pe care este posibil să le fi avut judeţul Teleorman. În urma studiilor întreprinse asupra reconstituirii arealului pădurii în diferite epoci s-a dovedit existenţa pe acest teritoriu a unei vieţi economice îndelungate şi bine organizate.

Numele judeţului Teleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună. Acest nume provine din limba turcă de la cuvintele ”deli orman”. Vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat până pe data de 17 iunie 2010 atunci când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul judeţului, în satul Plopii Slăviteşti, cel mai bătrân stejar din ţară.

Este însă posibil ca Teleorman să fi însemnat şi „pădurea cumană” sau „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populaţiei cumane se numără şi mai puţin cunoscutul tele. Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova şi Ţara Românească avea, în documentele şi cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.

Prima atestare a judeţului

Cele mai vechi descoperiri arheologice din judeţul Teleorman datează din paleolitic sau epoca pietrei cioplite. Astfel uneltele de silex descoperite la Ciuperceni, lângă Turnu Măgurele, au o vechime de aproximativ 1.500.000 ani. Atribuite aceleiaşi epoci sunt şi o serie de unelte, aşchii şi nuclee de silex găsite pe valea râului Vedea, între Poroschia, Alexandria şi Nanov sau pe valea Oltului în zona localităţilor Liţa şi Odaia.

Ca entitate administrativă, judeţul Teleorman, a fost stabilită în 1336, dar o fost organizat ca judeţ distinct în timpul lui Mircea cel Bătrân. A fost atestat documentar pentru prima oară în 14 mai 1441, într-un act semnat de domnitorul Vlad Ţepeş.

După numeroase schimbări administrative, judeţul Teleorman a fost reorganizat în 1968, dar sub alte graniţe şi cu resedinţa administrativă la Alexandria.

În secolele XIV-XVIII viaţa economică a judeţului Teleorman nu a diferit de cea a altor zone din Ţara Românească. La sfârşitul secolului 18, judeţul a intrat într-o perioadă de modernizare. Agricultura era încă predominantă, dar oraşele au început să se dezvolte industrial. Au apărut mori şi primele manufacturi în Turnu Măgurele, Alexandria, Roşiorii de Vede şi Zimnicea.

În timpurile moderne Teleormanul, la fel ca şi alte zone ale ţării, a luptat pentru independenţa ţării, pentru eliberare şi dreptate socială, cât şi pentru obţinerea drepturilor şi a unităţii naţionale a poporului roman. Această parte a ţării a jucat un rol important în revoluţiile de la 1821 şi 1848, în Unirea Principatelor, în 1859, şi în Războiul de Independenţă, între 1977-1978.

Până în prima decadă a secolului 20, judeţul şi-a consolidat statutul de "grânar" al ţării. În perioada contemporană, Teleormanul a jucat un rol important în Primul Război Mondial, în perioada 1916 - 1918, pentru reîntregirea ţării care s-a realizat prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cât şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1945) pe fronturile de est şi de vest.

În perioada interbelică, Teleormanul a continuat să aibă cele mai mari producţii de cereale din ţară. Deja existente, centrele de extragere a uleiului, de prelucrare a laptelui, de prelucrare a lemnului şi de morărit s-au dezvoltat, în timp ce noi industrii au început să apară. După cel de-al Doilea Război Mondial, economia judeţului s-a dezvoltat mai ales după apariţia unor întreprinderi importante, cum ar fi: Combinatul Chimic de la Turnu Măgurele (1965), întreprinderi de aparate şi accesorii (1969), panouri electrice şi de comandă (1972), rulmenţi (1974) - la Alexandria; fabrici de material rulant (1973), fabrica de bere (1978) - la Roşiorii de Vede; fabrica de zahăr (1977) şi întreprinderea de ţevi (1978) - la Zimnicea; fabrica de echipament chimic (1978), şi fabrica de motoare electrice de la Turnu Măgurele.

Tradiţii şi obiceiuri

Teleormanul este un judeţ bogat în tradiţii şi resurse culturale, iar contribuţiile sale la moştenirea culturală şi spirituală a ţării sunt la fel de importante şi de numeroase ca oricare altă zonă a ţării. Aici se găsesc peste 57.000 de valori culturale inventariate în judeţul Teleorman, din care 7.000 sunt foarte valoroase şi sunt incluse în patrimoniul naţional. Judeţul are 570 de situri istorice, din care 60 monumente, 316 monumente arhitectonice, două case memoriale, 8 monumente de arta şi 15 situri istorice urbane şi rurale.