Iubitele lui Brâncuşi transformate în opere de artă: nu s-a căsătorit niciodată, dar le-a dedicat amantelor sale sculpturi celebre

Iubitele lui Brâncuşi transformate în opere de artă: nu s-a căsătorit niciodată, dar le-a dedicat amantelor sale sculpturi celebre

Multe dintre sculpturile considerate de Brâncuşi „fecioarele lui“ sunt inspirate din poveştile de amor ale artistului. Carismaticul Brâncuşi a furat inimile multor doamne care ajungeau în atelier atrase de opere artistului şi sfârşeau îndrăgostite iremediabil de personalitatea sa fascinantă. Nu s-a căsătorit niciodată.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sculpturile mele sunt fecioarele mele!(...) Le gătesc ca de nuntă!”, spunea Constantin Brâncuşi despre lucrările sale. În realitate, în multe dintre sculpturile lui Brâncuşi s-au regăsit femeile care l-au iubit pasional pe artist. Se spune că Brâncuşi s-a bucurat de iubirile multor doamne şi domnişoare care, atrase de latura sa artistică, au sfârşit victime amorezate de complexa sa personalitate. Majoritatea relaţiilor au fost de scurtă durată şi niciuna nu s-a finalizat cu o căsătorie
 
” Eu nu mai sunt al acestei lumi: sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale”, gândea artistul şi teoria după care şi-a ghidat existenţa a aplicat-o şi în iubire. Se spune că niciuna dintre femeile care au pătruns în viaţa complexului artist n-a reuşit să să se apropie de acesta atât cât şi-ar fi dorit. Brâncuşi nu le-a oferit complet inima sa femeilor îndrăgostite şi nici relaţiile stabile pe care le-ar fi aşteptat multe dintre acestea. Le-a dat, în schimb, posteritatea poveştilor lor de amor, imortalizându-le în statui. Cele mai multe dintre relaţiile amoroase ale sculptorului s-au finalizat cu crearea uneia sau a mai multor opere de artă. Iar relaţiile, ca şi operele de artă create în urma lor, n-au fost puţine. Se spune că lui Brâncuşi i-au plăcut femeile în exces, tot aşa cum a iubit exagerat vinul şi ţigările .
 
Domnişoara Pogany
 
19 lucrări numite „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de douăzeci de ani. Celebra lucrare a fost inspirată de o doamnă care a făcut parte din viaţa artistului într-o anumită perioadă: pictoriţa Margit Pogany din Ungaria. Brâncuşi a cunoscut-o pe Margit în 1909 şi, inevitabil, tânăra s-a îndrăgostit de artistul român. El a rugat-o să-i pozeze pentru un bust. ”De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului, spre marea mea dezamăgire“, a declarat Margit Pogany.
 
Capul de marmură „Domnişoara Pogany” a fost opera creată de sculptorul român pentru Margit. Pictoriţa s-a recunoscut imediat în lucrare.„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“, spune muza. Brâncuşi a corespondat cu muza care i-a inspirat „Domnişoara Pogany” zeci de ani după ce s-au cunoscut. 

”Prinţesa X”, inspirată din frigiditatea prinţesei Marie Bonaparte
 
„Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii, eternul feminin al lui Goethe redus la esenţă. Cinci ani am lucrat şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“, spunea Brâncuşi despre lucrarea controversată ” Prinţesa X”.
 
În realitate în spatele operei pe care mulţi au văzut-o drept un falus se ascunde relaţia pe care sculptorul a avut-o cu prinţesa Marie Bonaparte. Prinţesa a fost fiica prinţului Roland Bonaparte şi a Mariei Félix Blanc, iar bunicul patern a fost Pierre Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon I. Doamna cu origini celebre a ajuns în atelierul lui Brâncuşi fascinată de opera acestuia şi a sfârşit îndrăgostită de artist. Se spune că prinţesa Bonaparte suferea de frigiditate şi toată viaţa a avut nevoie de asigurări cu privire la puterea ei de seducţie. Pentru a fi mai atrăgătoare şi-a făcut mai multe operaţii estetice la nas şi la sâni. Complexele prinţesei şi obsesia pentru sex i-au inspirat lui Brâncuşi ”Prinţesa X”, opera controversată  care nu a fost bine primită la primele expoziţii.  
 
Când  a fost expusă în 1919 la  Grand Palais, Prinţesa X a iscat un adevărat scandal. A fost considerată o lucrare pornografică şi Brâncuşi a fost obligat să o retragă. Se spune că, în faţa ”Prinţesei X” , celebrul Matisse  ar fi exclamat, uimit: ”Voilà le  phallus!” (”Iată falusul”).
 
 
Eileen Lane, o americancă pe care Brâncuşi a întânit-o la Paris, i-a inspirat artistului opera cu acelaşi nume. Eileen a fost una dintre puţinele iubiri pe care artistul a adus-o în România. „De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea” , i-ar fi spus Brâncuşi tinerei care era cu 20 de ani mai mică decât el. A dus-o în Gorj, la Hobiţa, în septembrie 1922.
 
Deşi era îndrăgostită până peste cap de artistul român, americanca l-a părăsit şi s-a întors în America. Se spune că ar fi aşteptat de la Brâncuşi oficializarea relaţiei, însă artistul era celibatar convins. “Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc” , i-a scris la despărţire Eileen Lane lui Brâncuşi.
 
Relaţia de iubire a fost importalizată, mult mai târziu, în lucrarea cu numele „Eileen Lane”. Abia în anul 1923, artistul român a ”cioplit-o” pe Eileen în piatră albă într-o lucrare păstrată în atelier. În 1927, portrerul americancei a fost transpus în onix negru, lucrarea ajungând în 1930 în colecţia personală a muzei Eileen.
 
 
”Muza adormită ”- baronesa Renée Irana Frachon
 
Baronesa Renée Irana Frachon i-a pozat lui Brâncuşi între 1909-1910 în atelierul său din Montparnasse, Paris. Pentru lucrarea ”Muza adormită”, sculptorul a încercat mai multe variante în bronz, marmură, lemn. Prima „Muză Adormită” a fost sculptată de Brâncuşi în marmură albă, între anii 1909 şi 1910. Ulterior a realizat alte trei versiuni, în marmură şi alte cinci în bronz. 

 
Madame L. R.
 
Leonie Ricou, o bogată aristocrată din lumea pariziană a fost şi ea muza lui Constantin Brâncuşi, se pare, tot după o relaţie amoroasă. Leonie i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea „Madame L.R.” , lucrare care a stat în atelierul artistului de la Paris ani mulţi, fără să fie expusă. ”Madame L.R” a ajuns în colecţia de artă a lui Yves Saint Laurent şi s-a clasat pe locul doi în topul celor mai valoroase opere de artă vândute la Paris. 

 
Agnes şi Florence Meyer-“La Reine Pas Dédaigneuse” şi ”Miracle”
 
Se spune că jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1910, prin intermediul soţului ei care era director al ziarului “The Washington Post”. Cei doi au avut o relaţie, imortalizată de Brâncuşi în marmură neagră în lucrarea “La Reine Pas Dédaigneuse”. Scultorul a vrăjit-o şi pe una dintre fiicele jurnalistei. Dansatoarea Florence a ajuns în atelierul lui Brâncuşi, adusă de mama ei. Între sculptor şi fiica jurnalistei a început o relaţie de iubire şi pentru tânără artistul a creat lucrarea „Miracle”. Între cei doi a existat o intensă corespondenţă mai bine de zece ani. Brâncuşi avea 69 de ani, iar Florance era o femeie căsătorită când încă îşi mai scriau. „Foarte, foarte dragă Florence, mă gândesc mult la tine şi aş vrea să fiu acolo, să te alint. Te îmbrăţişez de aici, cu spiritul şi inima, şi-ţi trimit multă dragoste“, îi scria sculptorul muzei sale în 1938.
 
„O fetişcană sofisticată” şi „Negresa blondă”
 
Două lucrări i-a dedica Brâncuşi lui Nancy Cunnard , o scriitoare nonconformistă, una dintre cele mai rebele personalităţi feminine din perioada interbelică care a făcut parte pentru scurt timp din viaţa artistului. Cei doi s-au cunoscut în 1923. ”Era ajunul Crăciunului şi l-am aşezat în capul unei mese înguste de 12 persoane, la etaj, la Rotonde” , povestea Nancy despre întâlnirea cu Brâncuşi.

 
Între sculptor şi scriitoare a existat  o relaţie amoroasă de scurtă durată, pe vremea când Nancy frecventa atelierul lui Brâncuşi din Montparnasse. „Jeune Fille Sophistiquée” („O fetişcană sofisticată”) şi „Negresa blondă” sunt lucrările inspirate de muza Nancy.
 
Mariei Tănase nu i-a dedicat nicio lucrare
 
Se spune că marea dragoste a lui Brâncuşi, la vârsta maturităţii, a fost cântăreaţa Maria Tănase. În ciuda poveştii pasionale de iubire consumate între cei doi artişti, pe vremea când ea avea doar 25 de ani, iar el 62 de ani, Brâncuşi nu i-a dedicat ”privighetorii” nicio sculptură. 
 
„Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au întalnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerator, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, spune Petre Pandrea în cartea „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”.
   
Cei doi s-au cunoscut la Paris in 1938, la o expozitie şi s-au îndrăgostit nebuneşte. Au devenit un cuplu şi au locuit la New York în 1939. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?” , îi spunea Brâncuşi Mariei. Relaţia celor doi a fost una cu năbădăi. Artistul era gelos şi posesiv. Maria îl va părăsi pe Brâncuşi din cauza şicanelor sculptorului gelos care îi reproşa că este ” plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”.
 
 
”Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din Bucureşti”, spunea Brâncuşi după despărţire. Se spune că Maria a continuat să îi iubească toată viaţa. În 1957, când Brâncuşi s-a stins din viaţă, Maria “l-a plâns cu lacrimi fierbinţi şi în bocete adevărate”. 
 
Un celibatar convins
 
În ciuda numeroaselor relaţii şi a atracţiei faţă de femei, carismaticul Brâncuşi nu s-a căsătorit niciodată. Se spune că celebrul sculptor nu s-a fălit niciodată cu femeile care i-au trecut prin pat, deşi multe dintre cele erau la rândul lor celebrităţi ale epocii.
 
Celibarat convins, Brâncuşi considera că mariajul subjugă un artist. “Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărţează, încearcă să-l subjuge şi să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaş, se ia de piept cu viaţa. Femeia lui trebuie să aştepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse” , credea sculptorul.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările