Istoria celebrului tablou Mona Lisa şi zece lucruri mai puţin ştiute despre faimoasa capodoperă a lui da Vinci

"Gioconda" sau ”Mona Lisa”, probabil cel mai faimos portret din lume, a fost pictat de Leonardo da Vinci între anii 1503 şi 1514 şi astăzi este admirat de milioane de turişti la Louvre.

Femeia cu expresie gânditoare şi un surâs abia schiţat, pictată de Leonardo da Vinci, a fost analizată de-a lungul secolelor de zeci de istorici şi critici de artă, care au încercat să stabilească istoria celebrei picturi şi cine este femeia din spatele picturii.

Cea mai cunoscută ipoteză în privinţa identităţii femeii din tablou este cea susţinută de istoricul şi criticul de artă  Giorgio Vasari. Potrivit acestuia, modelul tabloului a fost Lisa Gherardini, născută în 1479 la Florenta. ”Mona” ar fi, astfel, prescurtarea de la ”Madonna”, iar Gioconda, celălalt nume al tabloului, ar veni de la numele soţului modelului, pe care îl chema Francesco del Giocondo.

După informaţiile strânse de istorici, Lisa Gherardini s-ar fi căsătorit la vârsta de 16 ani cu fiul unui negustor de pânzeturi, pe nume Francesco di Bartolomeo del Giocondo. Acesta avea cu 19 ani mai mult decât Lisa. Cei doi au avut împreună treci copii: Pierro Francesco, născut in 1496 şi două fete. Ideea tabloului i-ar fi venit chiar lui Francesco del Giocondo, în 1503. Dorind să-i dăruiască soţiei un portret, a căutat la Florenţa un pictor şi l-a ales pe Leonardo da Vinci. Pictorul avea la vremea respectivă 51 de ani, iar modelul din tablou, doar 24 de ani. Leonardo a lucrat la tabloul vreme de 4 ani. Soţul Lisei nu a mai primit niciodată tabloul pe care l-a comandat. Istoricii au lansat mai multe teorii în ceea ce priveşte dorinţa lui Leonardo de a păstra tabloul.
 

Unele voci susţin că acesta a refuzat să vândă tabloul în 1507, când a părăsit Florenţa, pentru că pictura nu era încă terminată. Alţi istorici au susţinut că Leonardo şi-ar fi dat seama că ”Mona Lisa” este mult prea valoroasă pentru a fi vândută şi a ţinut să păstreze tabloul pentru el.

Zâmbetul misterior pus pe seama maternităţii

Zâmbetul misterios al femeii din tablou a stârnit de-a lungul anilor alte nenumărate ipoteze. Mulţi istorici au încercat, cercetând arhivele şi biografia lui Da Vinci, să înţeleagă ce se ascunde în spatele misteriorului zâmbet al modelului. Ţinând cont de vestimentaţia modelului, cercetătorii au ajuns la concluzia că la momentul pictării tabloului Lisa era însărcinată.

"Vălul cenuşiu transparent era purtat în acest fel de către femeile gravide sau care născuseră de curând", susţine Bruno Mottin, conservator la Centrul de Studiere şi Restaurare al Muzeelor Franţei. Potrivit acestuia, tabloul ar fi fost comandat chiar în perioada de sarcină a Lisei, pentru a marca naşterea celui de-al doilea copil. Surâsul plin de mister a fost pus, astfel pe seama, maternităţii.

Celebrul zâmbet al Mona Lisei a fost analizat şi de alţi cercetători. Revista The New Scientist a elaborat un studiu bazat pe analizele unui program de recunoaştere a emotiilor pe chipul uman. Analizele cercetătorilor au scos la iveală faptul că, după expresia feţei, Mona Lisa ar fi fost în proporţie de 83% fericită, 9% dezgustată, 6% temătoare şi 2% furioasă. 

Mona Lisa, în dormitorul lui Napoleon Bonaparte

Se spune că atunci când Leonardo da Vinci a ajuns în Franţa, în 1516, celebrul tablou se afla în bagajele lui. Istoricii au scos la iveală faptul că Da Vinci ar fi vândut tabloul regelui Franţei, care l-a dus la castelul din Amboise. De aici, tabloul ar fi ajuns la Paris şi apoi la Versailles, ajungând, în final, în colectia lui Ludovic al XIV. După Revoluţia Franceză, tabloul a fost dus la Louvre. Napoleon l-a luat pentru o vreme şi se spune că l-ar fi pus chiar în dormitorul lui. Abia după alungarea lui Napoleon din Franţa, tabloul s-a întors la Louvre.

Furată de un fost angajat de la Louvre

”Mona Lisa” a fost protagonista unuia dintre cele mai celebre furturi din istorie. Furtul s-a produs în noaptea dintre 20 şi 21 august 1911, făptaşul fiind un italian, Vincenzo Peruggia, fost angajat al Luvru care, convins că pictura aparţinea Italiei şi nu ar trebui să rămână în Franţa, a decis să o fure. S-a închis într-un depozit peste noapte şi a părăsit muzeul în dimineaţa următoare, cu pictura sub haina lui. El a pus-o într-o valiză sub patul său, într-o pensiune pariziană, şi a păstrat-o timp de 28 de luni. Ulterior, a dus pictura înapoi în oraşul său natal, Luino. În 1913 a plecat la Florenţa pentru a vinde pictura şi a contactat un dealer de artă pe nume Alfredo Geri. Acesta, intrigat la auzul ofertei lui Peruggia, a stabilit o întâlnire l-a care l-a luat cu el şi pe directorul muzeului din Florenţa.  Cei doi bărbaţi şi-au dat seama că pictura era cea originală şi l-au reclamat pe Peruggia. În timpul procesului, hoţul a fost declarat a fi "instabil psihic" şi a fost închis timp de şapte luni şi cincisprezece zile.

Zece lucruri mai puţin ştiute despre Mona Lisa

Pictura a fost începută de Leonardo în Italia, dar a fost terminată la curtea regelui Franţei.

Mona Lisa este un tablou, dar nu este o pânză. Faimoasa capodoperă este pictată pe o scândură de plop.

La Louvre, camera în care se află Mona Lisa are anumite particularităţi. Aici tavanul din sticlă permite o lumină naturală şi un mic spot, pus lângă tablou, reflectă culorile vopselelor originale ale lui da Vinci.

În ochiul drept al Mona Lisei, cercetătorii au descoperit iniţialele pictorului: L V

Mona Lisa a fost dusă în America, la cererea lui Jackie Kennedy. Tabloul a fost expus la Galeria Naţională de Artă din Washington D.C. şi apoi la Muzeul Metropolitan al Artelor din New York City.

Când pictura, furată în 1911, s-a întors la Louvre, a fost întâmpinată de francezi care au aplaudat în stradă.

Pablo Picasso a fost cercetat pentru furtul Mona Lisei.

De când pictura a ajuns pentru prima oară la Louvre, în 1815, "Mona Lisa" a primit o mulţime de scrisori de dragoste şi de flori de la admiratori. Are chiar şi cutia poştală proprie.

Trei atacuri au avut loc până acum asupra celebrului tablou. În 1956, un bărbat a aruncat acid pe pictură. În 1974, un alt atacator a aruncat vopsea pe pictură, iar în 2009, asupra tabloului a fost aruncată o ceaşcă de cafea.

Pictura nu poate fi cumpărată sau vândută, în conformitate cu legea patrimoniului francez.