„Escadrila albă“: cum au salvat femeile cu aripi mii de soldaţi în Al Doilea Război Mondial

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, România a fost singura ţară care a avut o unitate sanitară de avioane pilotate numai de femei. Escadrila Alba a fost înfiinţată de prinţesa Marina Ştirbei.

Escadrila Albă, denumită oficial Escadrila Sanitară, a fost o unitate a Forţelor Aeriene Regale ale României, încadrată numai cu piloţi de sex feminin. Escadrila a purtat însemnele Crucii Roşii şi a avut ca misiune evacuarea răniţilor de pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial. La vremea respectivă, România a fost singura ţară din lume care a avut în Al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel.

Ideea de a înfiinţa în România o formaţie de avioane sanitare pentru transportul răniţilor cu avioane pilotate de femei a aparţinut prinţesei Marina Ştirbei, membră a Comitetului Central al Crucii Roşii din România. 

”Prinţesa Aviaţiei Româneşti”, aşa cum a fost numită Marina Stirbei, a fost fiica prinţului George Ştirbei şi nepoata lui George Valentin Bibescu. S-a născut la Viena, pe 19 martie 1912. Şi-a descoperit pasiunea pentru zbor în România, însă din cauza prejudecăţilor vremii a avut mult de luptă până să ajungă să piloteze un avion. A încercat să intre la Şcoala de Pilotaj, însă a fost respinsă în repetate rânduri pe motiv că era femeie. A insistat până când a fost admisă la Şcoala de Pilotaj condusă de Mircea Cantacuzino.

În 1932 a fost prima absolventă a acestei şcoli. Brevetul de pilot l-a obţinut în 1935. În anul următor a participat la primul său concurs de pilotaj aerian, reprezentând România, şi a reuşit să câştige locul I. A fost prima femeie din România care a zburat pe ruta Bucureşti-Stockholm. Şi-a comandat singură un avion, construit în România, pe care l-a botezat ”Icar”. La bordul avionului ”Icar”, Marina Ştirbei a zburat până în Finlanda, ţară invadată deja în 1939 de URSS.

Escadrila a fost inspirată după Societatea Femeilor Aviatoare din Finlanda, numită Lootasvart

În Finlanda, Marina Ştirbei a descoperit Societatea Femeilor Aviatoare din Finlanda, numită Lootasvart. Unitatea era formată din soţiile luptătorilor plecaţi pe frontul de luptă ruso-finlandez. Acestea zburau deasupra tranşeelor pentru a ajuta oştenii răniţi. Prinţesei i-a venit ideea să înfiinţeze o astfel de unitate şi în România. A depus un memoriu în acest sens la Minsterul Aviaţiei, iar cererea a fost acceptată de către subsecretarul de stat al Aerului din România la data de 25 iunie 1940. Aşa a luat naştere ”Escadrila Albă”.

Printre primele titulare ale avionelor stagiare din ”Escadrila Albă” s-au numărat aviatoare celebre ale României, precum Nadia Russo, Mariana Drăgescu sau Virginia Duţescu. Sediul escadrilei era la aerodromul Băneasa. Iniţial, unitatea a fost considerată necombatantă şi zborurile avea doar caracter umanitar. Aviatoarele aveau însă grad de sublocotenent, purtau uniformă militară şi primeau soldă ca şi soldaţii. Escadrila a avut la început de drum doar două avioane, fiind dotată mai apoi, în 1940, cu 10 avioane. Avioanele transportau medici, medicamente şi ridicau răniţi.

După începerea războiului în România, avioanele din Escadrila Albă au ridicat şi au salvat de pe front sute de ostaşi răniţi. Numele de ”Escadrila Albă” a fost dat de un ziarist italian pe nume Curzio Malaparte, care s-a inspirat de la culoarea albă a avioanelor ce aveau doar însemnul Crucii Roşii. 

Au salvat mii de vieţi

Prima misiune a eroinelor din Escadrila Albă a fost cea de la Odessa. În două luni, de la înfiinţare, femeile din Escadrila Albă au reuşit să salveze peste 200 de răniţi direct de pe câmpul de luptă. În timpul luptei de la Odessa escadrila a fost foarte solicitată, fiecare avion efectuând până la patru misiuni zilnic. Aterizările se făceau în zone neamenajate şi staţionările trebuiau să fie foarte scurte, pentru a evita ca avioanele să fie atacate la sol de către aviaţia sovietică.

”Escadrila Sanitară făcea transporturi de răniţi foarte grav. Cu colegele mele zburam ori toate trei împreună sau individual, în diferite locuri unde eram trimise. Aterizam pe terenuri cu totul improvizate, pe lângă şanţuri anticar, pe lângă cazemate, de unde ni se aduceau răniţii pe care-i îmbarcam şi-i aduceam în spatele frontului, la primul spital de campanie. Pe unii răniţi îi lăsam la spitalul de campanie din Tiraspol”, povestea Mariana Drăgescu, într-un interviu din 1993 pentru postul Radio România. 

Escadrila Albă a participat la campaniile din 1941 -Basarabia şi Odesa 1942- Stalingrad, 1943-Crimeea. În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Uşor, fiind formată din două secţii: I şi II. Aceasta a intrat în componenţa Grupului Aerotransport Militar, alături de Escadrilele 105 şi 107 Transport Greu.  În toţi aceşti ani, eroinele din Escadrila Albă au salvat mii de vieţi.

Escadrila Albă a fost desfiinţată în septembrie 1943

Secţia I a Escadrilei Albe a fost desfiinţată în septembrie 1943. Avioanele au fost preluate de Secţia II care s-a retras în ţară la sfârşitul anului 1943 şi şi-a încetat activitatea pe 25 august 1944.

O parte dintre aviatoarele care făcuseră parte din Escadrila Albă  au continuat să activeze ca instructoare sau piloţi pentru avioane de transport. După instalarea comuniştilor la putere, doamnele aviaţiei româneşti nu au mai avut parte de recunoaştere. Fiind considerate reprezentante ale regimului burghez, majoritatea doamnelor din Escadrila Albă au fost excluse din aviaţia românească.

Soarta creatoarei ”Escadrilei Albe” a luat o întorsătură nefericită, după venirea comuniştilor. Soţul prinţesei a fost arestat în 1948, iar comuniştii au confiscat toate bunurile familiei. Printre acestea, s-a numărat şi avionul Marinei Ştirbei. Rămasă singură cu doi copii, după arestarea soţului, Marina Ştirbei a trăit din vânzarea puţinelor bunuri care îi mai rămăseseră după confiscarea averii de către comunişti. A reuşit să plece din ţară, ajutată de Martha Bibescu, în 1964. S-a stabilit iniţial în Anglia. A ajuns apoi în Franţa, unde a rămas până la finalul vieţii.