Cum a ajuns poetul Ion Barbu dependent de droguri. Povestea Helgăi, femeia din cauza căreia a intrat în depresie

Poetul Dan Barbilian, cunoscut sub pseudonimul Ion Barbu FOTO Wikipedia

În urma unei depresii amoroase suferite în tinereţe, poetul Ion Barbu a ajuns dependent de eter, cocaină şi cafea. Autorul poeziei Riga Crypto şi Lapona Enigel s-a luptat toată viaţa cu dependenţa de droguri, fiind internat de mai multe ori la dezintoxicare.

Ion Barbu, pe numele său real Dan Barbilian, a fost matematician şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai poeziei moderne româneşti. În spatele capodoperelor literare, s-a ascuns o existenţă zbuciumată, care a stat sub semnul dependenţei de droguri.

Dependenţa lui Ion Barbu de narcotice a început în tinereţe. A ales, iniţial, să studieze matematica între anii 1914-1921 la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Când avea doar 26 de ani, a plecat la Berlin, în Germania, să-şi dea doctoratul în matematică. În Germania a abandonat matematica pentru poezie.

Aici a luat pentru prima dată contact cu stupefiantele, aşa cum recunoşte el însuşi în scrisorile trimise în studenţie prietenilor:  “Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină”. După ce a cochetat cu eterul, poetul a căzut în patima cocainei, după o depresie amoroasă survenită în urma relaţiei cu o pictoriţă din Norvegia.

De la Helga la Gerda

Pe Helga o cunoscut-o la una dintre expoziţiile ei din Munchen. După o relaţie scurtă, poetul a rămas iremediabil îndrăgostit şi rănit de cea pe care a catalogat-o drept marea lui iubire. Pentru Helga, într-o noapte de inspiraţie, pe fondul consumului de stupefiante, Ion Barbu a creat celebra ”Ryga Crypto şi Lapona Enigel”. La scurt timp, în plină depresie amoroasă, a cunoscut-o pe Gerda Hossenfelder, care i-a devenit soţie şi l-a ajutat să lupte cu dependenţa de droguri.

Soţia lui Barbu, Gerda Hossenfelder, mărturisea mai târziu că poetul a luat pentru prima dată droguri din curiozitate. “În ianuarie 1924, fiind la Cottbus, viitoarea soţie a lui Ion Barbu, Gerda Hossenfelder (devenită Barbilian în iunie 1925), îi găseşte poetului în buzunar o cutiuţă plină cu cocaină. Confesiunea agitată a lui Barbu e rememorată cu multă înţelegere de Gerda. 

“Printr-un prieten căpătase într-o zi drogul. Luase mai întâi din curiozitate – nu trebuie să uit că era poet, iar eu ştiam despre alţi poeţi că încercaseră senzaţiile drogurilor! –, i-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă şi l-a procurat din când în când, ca să uite mizeria sufleteascã în care se zbătea. Nu devenise sclavul drogului”, scrie Andrei Oişteanu în cartea Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură.

„Era un cocainoman şi intra în sevraj când scria”

Poetul a plecat din Germania în 1924, revenind în ţară alături de soţie. Aici depresia de care suferea s-a acutizat şi a ajuns internat pentru tratament psihiatric şi dezintoxicare la spitalul de boli mintale de la Mănăstirea Mărcuţa de lângă Bucureşti. În ianuarie 1925 a părăsit spitalul, după luni lungi de tratament şi sevraj. Dependenţa pentru stupefiante ar fi continuat şi după episodul de la dezintoxicare. Obişnuia să consume eter, pe care şi-l procura de la farmacie. Când farmaciştii au început să-l refuze, poetul a apelat la amicul său, criticul Şerban Cioculescu,căruia i-a cerut să meargă el la farmacie pentru a procura doza necesară de eter.

De la eter, poetul a trecut la dependenţa de cafea. Se spune că obişnuia să consume patru cafele tari pe zi, locul preferat fiind cafeneaua Capşa. „Omul scria necontenit, ca un apucat, nu fără a duce din când în când ceaşca la gură, sorbind din licoarea neagră cu virtuţi inspiratoare”, notează Şerban Cioculescu despre activitatea lui Barbu la Capşa.

Dependenţa lui Barbu a fost îndelung comentată, de-alungul timpului de critici. „Era un cocainoman şi intra în sevraj când scria. Consuma droguri în timp ce făcea sex extraconjugal, iar toate lucrurile acestea îşi găsesc o expresie în ce a scris", spunea criticul Mariu Chivu despre poetul matematician.

Specialităţi: toxicomania şi matematica

Ion Barbu însuşi şi-a recunoscut dependenţa de droguri numind ”toxicomania” specialitatea sa într-o scrisoare trimisă poetei Nina Cassian în 1947: „Voi putea distruge legenda că am fost ori sunt modernist? E o eroare care s-a acreditat din vina îndoitei mele specialităţi: toxicomania şi matematica, pe care n-am ştiut să le ţin bine, să nu se prelingă în scrisul meu”.

Abuzul de narcotice i-a grăbit poetului sfârşitul . Din cauza consumul de droguri a dobândit o ciroză şi a fost răpus la 66 de ani, din cauza unei come hepatice.