Cum a ajuns actriţa Elvira Popescu mai populară în Franţa decât Greta Garbo: „Când apărea pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Aplauzele nu conteneau“

Cum a ajuns actriţa Elvira Popescu mai populară în Franţa decât Greta Garbo: „Când apărea pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Aplauzele nu conteneau“

Elvira Popescu

Elvira Popescu a fost una dintre cele mai frumoase femei românce din perioada interbelică. A urcat pe scenă pentru prima dată într-un teatru din Bucureşti şi a ajuns să strălucească în luminile reflectoarelor pariziene. Francezii au numit-o Elvire Popesco şi au supranumit-o „Notre Dame de Théâtre“. Românca a fost mai populară în Franţa decât Greta Garbo, iar un scenarist francez şi-a dat viaţa pentru iubirea ei.

Ştiri pe aceeaşi temă

O sală a teatrului parizian Marigny şi cinematograful Institutului Francez din Bucuresti poartă numele celei care a fost o celebritate a teatrului, atât în România, cât şi în Franţa, în perioada interbelică. ”Salle Popesco” de la Théâtre Marigny şi Cinematograful ”Elvira Popescu” de pe bulevardul Dacia din Bucureşti şi-au căpătat numele în memoria celebrei artiste românce pe care francezii au numit-o „Notre Dame de Théâtre".
 
Românca Elvira Popescu a fost, în anii 30, o actriţă mai populară în Franţa decât celebra Greta Garbo. "Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau", scria despre româncă, criticul de film Jerzy Toeplitz. 
 
Eleva lui Nottara
 
S-a născut la Bucureşti, pe 10 mai 1894. În jurul vârstei de 11 ani, părintii i-au descoperit talentul actoricesc când şi-au dat seama că fetiţa putea imita pe oricine cu succes. Drumul către teatru i-a fost deschis de unchiul său, actorul Ion Nicolescu. El a fost cel care a iniţiat copilul în tainele actoriceşti şi a îndrumat-o să facă studii în acest domeniu. Elvira Popescu a urmat cursurile scolii dramatice. A fost eleva lui C.I. Nottara şi a Aristizzei Romanescu Şi-a făcut debutul la doar 16 ani, dintr-o întâmplare. Actriţa care urma să joace în piesa de pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a îmbolnăvit şi Elvira a fost cea desemnată să o înlocuiască.
 
Interpretarea a fost un succes şi rolurile au început să curgă. În 1912 a fost solicitată să joace rolul Ilenei în ”Înşir-te mărgărite" de Victor Eftimiu. Au urmat alte roluri care i-au confirmat talentul înăscut. Elvira Popescu nu s-a dovedit a fi doar o bună actriţă, ci şi un bun manager. Aşa se face că, la doar 25 de ani, în 1919, a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior. Doi ani mai târziu, pune bazele Teatrului Mic, pe care l-a condus ca director în următorii ani. În tot acest timp, joacă zeci de roluri cu care se face cunoscută.

 
Viaţă amoroasă tumultoasă
 
În Bucureştiul interbelic, frumoasa Elvira Popescu şi viaţa ei sentimentală agitată au fost ani buni subiectele principale al bârfelor mondene. După ce a ajuns la Teatrul National, s-a măritat cu comediantul Aurel Athanasescu. Cu el a avut o fetiţă, Tatiana, care a rămas unicul ei copil, deşi şirul căsătoriilor a continuat. După divorţul de comediant, Elvira Popescu l-a luat de soţ pe Manolescu Strunga, ministrul Finanţelor şi Agriculturii la vremea respectivă. A divorţat de ministru când s-a decis să plece în Franţa şi, se spune, legase deja o relaţie amoroasă cu un cunoscut scriitor francez.
 
"Verişoara din Varşovia”
 
Scriitorul francez Louis Verneuil a fost cel care a convins-o să plece la Paris. A scris special pentru ea comedia "Verişoara din Varşovia”, pe care Elvira a acceptat să o pună în scenă în Franţa. În interpretarea Elvirei, comedia "Verişoara din Varşovia" a avut peste 1.000 de reprezentaţii. Francezii au fost fascinaţi de frumuseţea actriţei românce şi mai ales de accentul străin pe care Elvira nu se ferea să îl ascundă.
 
După comedia ”Verişoara din Varşovia”, scriitorul Louis Verneuil, îndrăgosit nebuneşte de româncă, a continuat să scrie special pentru ea mai multe piese de succes. I-a cucerit pe francezi de la prima urcare pe scenă. După zece ani la Paris şi sute de interpretări de succes, Elvire Popescu ajunsese în Franţa un nume mai popular decât Greta Garbo. Francezii i-au spus "Notre-Dame du Theatre" şi au catalogat-o drept regina pieselor bulevardiere. Elvira a cochetat şi cu cinematografia şi a jucat alături de Alain Delon şi Claudia Cardinale. A ajuns director la Théâtre de Paris şi la Theatre de Marigny. Se spune că Elvira ar fi fost una dintre sursele de inspiraţie ale lui Henri Matisse pentru celebrul tablou „La Blouse Roumaine“, pictat în 1940.
 
 
Pe celebra actriţă, scriitorul Tristan Bernard o descria astfel: ”Elvire Popesco este un pahar de şampanie cu lacrimi în partea de jos".

 
Actriţa contesă 
 
După relaţia cu scriitorul francez Louis Verneuil, Elvira s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care a devenit ulterior conte. Aşa a ajuns actriţa Elvire Popescu, din Bucureşti, contesă de Foy în Franţa. Verneuil, cel care o propulsase pe scenele pariziene, a suferit atât de tare după despărţirea de actriţa româncă încât a suferit o depresie. A plecat în America şi a revenit la Paris după încheierea războiului. S-a sinucis în 1952, într-o cameră de hotel din Franţa, lăsând în urmă trei testamente, toate valabile, dintre care două o numea moştenitoare pe Elvira Popescu. A urmat un proces în urma căruia actriţa româncă a fost declarată unica moştenitoare a celui care o adusese în Franţa. Aceasta n-a fost singura moştenire de care a avut parte Elvira. După moartea lui, şi contele i-a lăsat o avere impresionantă şi o proprietate la Mezy. 
 
A murit la 99 de ani 
 
După ce ieşit din lumina reflectoarelor, Elvira Popescu s-a retras la vila din Mezy, locul devenind unul de pelerinaj pentru scriitori actori, scenografi cunoscuţi. La 80 de ani, la Mezy, Elvira Popescu era încă o gazdă elegantă pentru cele mai mari personalităţi ale lumii pariziene. În 1970, actriţa a primit insigna de ofiter al Legiunii de Onoare Franceze. În 1987, Elvire Popesco a primit premiul Molière pentru întreaga sa carieră. S-a stins din viata pe 12 decembrie 1993, la 99 de ani, cu doar cinci luni înainte să împlinească un secol de viaţă. A fost înmormântată în cimitirul parizian Pere-Lachaise.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: