Controversele primului asasinat politic din istoria României. De ce n-a fost pedepsit niciodată criminalul prim-ministrului Barbu Catargiu

Barbu Catargiu, premierul primului Guvern al României întregite de Cuza, a murit împuşcat, în plină stradă, în iunie 1862. Asasinul său nu a fost descoperit niciodată, iar moartea primului premier al României unite a rămas învăluită în mister. Ancheta s-a clasat la scurt timp după asasinat şi, în mod ciudat, principalul suspect a primit o slujbă la stat.

Trei prim-miniştri ai României au murit în asasinate sângeroase, poveştile lor tragice rămând în istorie. Barbu Catargiu a fost primul care a deschis seria asasinatelor istorice în care şi-au pierdut viaţa premierii ţării. 
 

A fost numit prim-ministru al primului Guvern al României la data de 22 ianuarie 1862. Conservatorul Barbu Catargiu, cel desemnat de Cuza să conducă primul Guvern unit după întregirea României, era o figură politică renumită a vremurilor, cel mai înfocat conservator. S-a născut pe 26 octombrie la Bucureşti, într-o familie care descindea din neamul lui Constantin Brâncoveanu, fiind fiu al marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Titei Văcărescu. A studiat Dreptul la Paris şi a revenit în ţară, fiind atras de mediul politic. Se spune că la Paris, în perioada studenţiei, Catargiu ar fi fost la o celebră vrăjitoare Lehomand, care i-a prezis o moarte violentă.

În 1837, tânărul de 30 de ani Catargiu candidează pentru un loc în Obşteasca Adunare şi adună voturile alegătorilor din Teleorman. Ajunge în Parlament, afirmându-se ca unul dintre cei mai înfocaţi opozanţi ai administraţiei lui Ghica. Se spune că vărul său, George Bibescu, cunoscut pentru talentul său de orator, a fost impresionat de modul în care Catargiu pleda la tribună. "Vere, îţi cedez locul meu, m-ai întrecut!", i-ar fi spus Bibescu tânărului Catargiu. În 1843 a ajuns director la Departamentul Dreptăţii, promovat în funcţie de prinţul George Bibescu.

După Revoluţia din 1848, la care Catargiu nu a fost o prezenţă activă, fiind un adversar al mişcărilor violente, s-a impus în lumea politică ca un conservator aprig, opozant al liberalilor. A ocupat funcţii importante în timpul domniei lui Barbu Ştirbei, a fost reprezentant de marcă al conservatorilor şi un mare apărător al intereselor boierimii. A fost personaj activ la înfăptuirea Unirii din 1859.

Primul premier după Unirea lui Cuza

După ce Unirea din 24 ianuarie 1859 a fost recunoscută de marile puteri, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost însărcinat să formeze primul Guvern, contopit din fostele adunări separate de la Iaşi şi Bucureşti. Barbu Catargiu, şeful conservatorilor a fost desemnat premier în ianuarie 1862. Ca prim-ministru, Catargiu, conservator convins, s-a poziţionat în problema reformei agrare în opoziţie faţă de liberali.

În privinţa împroprietăririi ţăranilor, Catargiu a venit în faţa Parlamentului cu un proiect de lege agrară care propunea "a pune la dispoziţia tuturor ţăranilor părţi de pământ cu preţuri cuviincioase". Cum majoritatea membrilor din Adunare erau mari proprietari, proiectul lui Catargiu, care se opunea împroprietării ţăranilor, avea susţinere şi şanse să treacă. 

Duşmanul liberalilor

Şi-a atras antipatia liberalilor care aveau o cu totul altă viziune asupra reformei agrare. În 1862, în preajma morţii sale, conflictul dintre liberali şi conservatori pe tema reformei agrare a atins cote scandaloase. Speriaţi că reforma lui Cuza se va poticni în faţa opoziţiei conservatorilor care aveau majoritate, liberalii au demarat campanii violente în presă cu scopul de a submina puterea conservatorilor. Opozanţii lui Catargiu pregăteau căderea Guvernului, în vreme ce conservatorii se pregăteau să voteze legea agrară în varianta pe care liberalii nu o doreau.

În ultimul discurs susţinut în Adunarea Deputaţilor pe tema mult disputată a reformei agrare, Catargiu avea să rostească o premoniţie cutremurătoare: "Pacea, domnilor, pacea şi odihna sunt scăparea ţării, şi voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării!" 

Ziua fatală

Ultimul discurs l-a rostit în şedinţa Adunării Deputaţilor din data de 8 iunie 1896. Catargiu tocmai ceruse anularea unei sărbători iniţiate de liberali, invocând faptul că o asemenea întrunire populară, pe fondul tensiunilor politice existente, ar fi putut conduce la agitaţii de stradă. După discurs, primul ministru a părăsit clădirea Adunării pentru a pleca acasă. În mod ciudat, nu şi-a găsit cupeul închis la scară şi a fost invitat de prefectul poliţiei Bucureşti, Nicolae Bibescu, să urce în trăsura sa deschisă.

Când trăsura a ajuns sub clopotniţa Mitropoliei s-au auzit două focuri de armă. Un glonţ l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, premierul murind instant. Celălalt glonţ a a trecut pe la urechea lui Nicolae Bibescu, fără ca acesta să fie rănit.
 

Criminalul a dispărut imediat, iar la locul faptei a fost găsit un pistol ruginit. Caii de la trăsură, speriaţi de zgomotul împuşcăturii, au luat-o la galop şi au mai înaintat sute de metri până când au putut fi opriţi. Odată trăsura oprită, s-a constat decesul premierului.

Un asasin prezumtiv şi mulţi suspecţi

După declaraţiile unui martor de la faţa locului, pe Catargiu l-ar fi împuşcat ”un individ blond, cu cioc, ciupit de vărsat, îmbrăcat nemţeşte, cu pălărie de paie cu borduri negre”. Aşa suna circulara Poliţiei care a făcut înconjurul ţării în depistarea asasinului.

A fost indicat Dimitrie Dunca, un liberal exaltat pe seama căruia s-a pus într-o primă fază asasinarea lui Catargiu. “Şi pentru că, din informaţiile ce am luat, acel individ este peste măsură exaltat în ideile sale politice, bănuiesc că el poate fi făptuitorul”, scria prefectul de Ialomiţa, cel care l-a indicat după descrierea martorului ca prezumtiv asasin pe Dunca. Dimitrie Dunca nu a putut fi găsit şi nu a fost interogat. Prefectul Poliţiei, Nicolae Bibescu, singura persoană care se afla cu Catargiu în momentul morţii, s-a numărat şi el printre suspecţi.

Unii martori ar fi susţinut că Bibescu s-ar fi oferit să-l ducă pe Catargiu acasă după ce trăsura lui ar fi dispărut în mod misterios. Bibescu, care şi-a căpătat în epocă porecla de Pistol, ar fi putut să îl împuşte el însuşi pe Catargiu, cînd trăsura a trecut pe sub clopotniţă. Ca şef al poliţie, Bibescu s-a ocupat de ancheta care nu a condus la niciun suspect concret.
 

Declaraţiile lui Bibescu despre presupusul asasin au fost contradictorii. După ce a declarat, iniţial, că asasinul a tras de pe scara trăsurii, a revenit asupra celor spuse, susţinând că, de fapt, glonţul ucigaş a venit dinspre clopotniţa Bisericii Sf Dumitru. Faptul că Bibescu a încheiat cercetările la scurt timp după asasinat, clasând crima cu autor necunoscut, a stârnit şi mai multe suspiciuni.

200 de arestări

200 de arestări a operat poliţia în urma asasinării lui Catargiu, însă nicio arestare n-a condus la adevăratul ucigaş al premierului. Povestea unuia dintre suspecţi a sporit şi mai mult misterul asasinatului lui Catargiu. Gheorghe Bogati, o figură cunoscută în lumea interlopă a Bucureştiului, s-a aflat pe lista suspecţilor. La data asasinatului Bogati era un cerşetor, informator al poliţiei Capitalei, un personaj rău-famat, fără nicio pregătire. Interogat de Poliţie, Bogati ar fi dat se pare, declaraţii contradictorii, dar nu a fost pus sub acuzare. La scurt timp după asasinat, când ancheta era deja închisă, Bogati a fost numit inspector silvic, prin decizia lui Al. I Cuza. Numirea a ridicat mari semne de întrebare şi suspiciuni.

Istoricul Alexandru Lapedatu a susţinut în studiile sale că asasinul lui Barbu Catargiu ar fi fost unul plătit, în persoana lui Gheorghe Bogati. "La 1862, Bogati se găsea în Bucuresti, ducând o existenţa imundă. Trăia în mizerie, dormind prin grădinile de la vale de Schitu Măgureanu şi întreţinându-se în casele de toleranţă", scrie Lapedatu. Potrivit istoricului, pentru crima făcută la comandă, Bogati ar fi fost răsplătit cu postul de slujbaş la stat. Se spune că, spre finalul vieţii, emigrat în zona Ardealului, Bogati s-ar fi recomandat cu mândrie drept ”asasinul lui Catargiu”.

Complot politic

După asasinat, conservatorii lui Catargiu i-au indicat ca autori morali pe liberali. A circulat scenariul în care asasinul ar fi fost plătit să înfăptuiască crima chiar de mai marii liberalilor, C. A. Rosetti şi I. C. Brătianu, acuzaţi ca fiind autorii complotului. Cei doi s-au aflat pe lista persoanelor care ar fi trebuit anchetate de procuratură. Ancheta s-a derulat însă greoi. Conservatorii au acuzat autorităţile că vor muşamalizarea cazului. Procurorul de caz s-a schimbat chiar atunci când mai marii liberalilor urmau să fie audiaţi, iar în scurt timp cazul a fost clasat.

Deputatul conservator Arthur Demetriescu, cel care a adunat discursurile lui Catargiu într-un volum, scria, în 1886, despre asasinat: "Deosebite versiuni circulă şi astăzi asupra compoziţiei acestui complot, din ai cărui membri nu putem numi deocamdată pe niciunul, din cauză că mai toţi sunt încă în viaţă şi instrucţia procesului a fost curmată tocmai pe când procurorul însărcinat cu această afacere începuse a pune mâna pe câteva dintre firele complotului".

Poziţia lui Cuza

Domnitorul Al. I Cuza a dezaprobat asasinatul lui Catargiu. Şi-a prezentat condoleanţele familiei premierului şi a declarat într-o scrisoare trimisă lui Costache Negri : ”Disensiunile noastre politice, acţiunea anormală ce nu încetează a agita câteva capete exaltate, faptul că d-l Catargiu trecea cu drept cuvânt ca reprezentantul cel mai de seamă al ideilor conservatoare, că rezista, cu pe câtă energie, pe atâta perseverenţă, la uneltirile ultra-liberalilor noştri şi, în fine, discuţiunea legii rurale pendinte înaintea Adunării, toate aceste împrejurări reunite legitimează presupunerea că ura şi fanatismul politic au înarmat braţul celui ce a lovit pe domnul Catargiu“.

Cel mai scandalos scenariu legat de asasinarea lui Caragiu speculează implicarea lui Cuza în presupusul complot care a vizat uciderea premierului, acesta fiind cel mai înverşunat adversar al reformelor domnitorului.

Statuia premierului asasinat

La data asasinatului, Catargiu avea doar 54 de ani. Premierul îşi pregătise însă testamentul, lăsându-şi averea în ordine. În testament a cerut să fie înmormântat la conacul de la moşia din Maia-Ialomiaţa, alături de părinţii săi. Dealul Mitropoliei a rămas în istorie drept locul în care a murit, asasinat, primul premier al României, Barbu Catargiu.
 

Pe locul în care glonţul ucigaş a luat viaţa lui Catargiu s-a ridicat, în memoria premierului, o statuie pe al cărei soclu a fost scris, iniţial, celebrul epitah al lui Catargiu: ”Totul pentru ţară, nimic pentru noi”. Statuia a fost dizlocată cu buldozerul în 1984 de comunişti şi depozitată în spatele Casei Presei Libere, în aşa-numitul cimitir al statuilor ”foştilor”. Statuia a fost readusă pe Dealul Mitropoliei, după anul 2000, însă soclul original cu epitaful lui Catargiu nu s-a păstrat.