Cele mai grele ierni care au lovit România în ultimul secol. În 1929 viscolul a amânat alegerile, iar în 1954 s-a deszăpezit cu tancurile Armatei

Cele mai grele ierni care au lovit România în ultimul secol. În 1929 viscolul a amânat alegerile, iar în 1954 s-a deszăpezit cu tancurile Armatei

În ultimul secol, România a fost lovită de mai multe ori de ierni grele care au adus nămeţi de cinci metri şi viscole care au durat săptămâni în şir. Din cauza condiţiilor meteo extreme, în 1929, s-au amânat alegerile parlamentare. Istoria aminteşte drept cea mai grea iarnă Marele Viscol din 1954, când s-a făcut deszăpezire cu tancurile.

Ştiri pe aceeaşi temă

În vremuri în care  nu existau avertizări meteo de cod galben, portocaliu sau roşu, românii au fost loviţi de geruri complite şi ierni deosebit de grele care au paralizat întreaga activitate. În 1929, 1942, 1954 şi 1967 România s-a confruntat cu cele mai cumplite ierni din ultimul secol.
 
Temperaturi asemănătoare cu cele din ianuarie 2017 au mai fost în România în februarie 1929, fix în perioada în care în ţară erau programate alegeri pentru Camera Deputaţilor şi Senat.   Statisticile din februarie 1929 arată că sute de români din Vechiul Regat şi-au pierdut viaţa din cauza frigului. În februarie 1929, în Bucureşti se înregistraseră -24 de grade Celsius. Cea mai scăzut temperatură din acel an a fost în Ţara Bârsei unde termometrele au indicat -38,5 grade Celsius. La Constanţa, oraş lovit de un ger năprasnic în februarie 1929, vapoarele au fost prinse în gheţuri. Ţărmurile Mării Negre au îngheţat, multe vase s-au rătăcit şi au suferit avarii din cauza mării îngheţate. 
 
Viscolul a amânat alegerile din 1929
 
În februarie 1929, şcolile au fost închise aproape o săptămână. „Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”, scriau ziarele din februarie 1929. Tot din cauza nămeţilor, activitatea de încorporare a recruţilor a fost amânată. În lipsa căldurii din locuinţe, oamenii au murit îngheţaţi în case, în trenuri sau pe drumuri.
 
 
Gerul şi zăpezile uriaşe au picat fix în perioada în care erau programate alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Din cauza condiţiilor meteo, oamenii nu se puteau deplasa, iar scrutinul a fost amânat. Alegerile parţiale pentru Cameră şi Senat, fixate pentru data de 20 februarie, au fost amînate pentru data 17 aprilie. Poşta şi Telecomunicaţiile nu au funcţionat mai bine de o săptămână, cât a durat cel mai năpraznic ger.  
Oamenii au murit de frig în case
 
Gerul din februarie 1929 a fost ucigător pentru mulţi români sărmani. La Buzău, o întreagă familie cu 12 copii a căzut pradă iernii. „Mamă, tată şi 12 copii au căzut pradă morţii din cauza puternicului ger“, scria presa vremii. În oraşul Câmpina a murit de frig, în aceeaşi lună, o întreagă şatră de ţigani pe care iarna îi prinsese în corturi.  
 
Marele Viscol a adus nămeţi de 5 metri
 
Frigul şi zăpezile abundente au afectat România şi în iarna anului 1942. Recordul de ger a fost la Braşov, unde termometrele au indicat -38,5 grade Celsius. Şi în Bucureşti, gerul a fost cumplit, la staţia din Băneasa înregistrându-se -32,2 grade Celsius
Marele Viscol s-a abătut asupra românilor în 1954. O cantitate impresionantă de precipitaţii, fără precedent în România, a căzut peste multe regiuni din ţară. Coşmarul alb s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 februarie 1954.
 
„Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria în februarie, în jurnalul său, scriitorul Pericle Marinescu.
 
În 1954 vântul a suflat cu 126 kilometri pe oră în Bucureşti şi în zona de sud-est ţării. Numai în ziua de 3 februarie, în Bucureşti au căzut ninsori de 115 l/mp de zăpadă. În toată zona de sud-est a României s-au format nămeţi de 5 metri.  Circulaţia tramvaielor a fost oprită în capitală. Mulţi bucureşteni au rămas blocaţi în case. 

Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române a transmis un comunicat prin radio, prin care erau chemaţi la deszăpezire toţi cetăţenii capabili de muncă.  Partidul le-a amintit românilor că erau „datori să participe la lucrările de deszăpezire şi de aprovizionare cu alimente a populaţiei". 
Deszăpezire cu tancurile şi tunele pe sub zăpadă
 
În februarie 1954 bucureştenii au săpat tunele prin zăpadă, au încărcat omătul în căruţe şi l-au aruncat în Dâmboviţa. Deszăpezirea s-a făcut după reguli bine stabilite: „În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta". 

Tancurile armatei au fost scoase şi ele pe străzi pentru a ajuta la deszăpezire şi la transportarea alimentelor către oamenii care nu îşi puteau părăsi locuineţe. Multe tramvaie au rămas blocate în zăpadă.  Militarii au lucrat zile întregi la deszăpezire. În Bucureşti au fost aduse maşini speciale de deszăpezire fabricate în URSS. 
Nămeti de 3 metri în 1967
 
O mare ninsoare s-a abătut peste România chiar în noaptea de Revelion 1966-1967. Ninsorile au continuat câteva zile, zăpada ajungând la o înălţime de 3 metri. Oamenii au ieşit din case făcând tuneluri pe sub zăpadă. Tramvaiele au rămas blocate între nămeţi. La îndemnul autorităţilor de la acea vreme, românii au fost mobilizaţi să iasă la deszăpezire.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările