Viaţa lui Elie Bufnea, voluntar în Siberia, în Primul Război Mondial. A donat Muzeului din Alba Iulia toate fotografiile şi documentele sale din acea perioadă
0
Documente şi fotografii adunate de Elie Bufnea în perioada în care a făcut parte din cel de al doilea Corp al Voluntarilor Români din Siberia, obiecte donate de acesta, printr-un colet poştal, Muzeului Naţional al Unirii în 1976, au fost expuse la Sala Unirii din Alba Iulia.
Evenimentul face parte din seria manifestărilor prilejuite de Ziua Naţională a României. Potrivit reprezentanţilor Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, colecţii particulare ori arhive personale au intrat, de-a lungul timpului, în patrimoniul instituţiei la dorinţa expresă a posesorilor lor.
Unul dintre aceştia este Elie Bufnea, care, în 1976, a ales ca documentele, ziarele şi fotografiile adunate în perioada în care a făcut parte din cel de al doilea Corp al voluntarilor din Siberia, dar şi cărţile ori manuscrisele scrise ulterior, să fie păstrate aici.
Născut în comuna Runc, din judeţul Alba, la 22 august 1896, Elie Bufnea a trecut, în 1915, împreună cu Octavian Goga, graniţa în România, în încercarea de a scăpa de încorporare şi pentru a-şi putea continua studiile. Intrarea României în război l-a surprins la Bucureşti, ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr".
După intrarea României în război s-a înscris voluntar în armata română, în Regimentul 13 Dorobanţi, în cadrul căruia a luptat în bătăliile pentru apărarea Moldovei din vara anului 1917. După pacea de la Buftea-Bucureşti s-a hotărât să plece în Siberia, pentru a intra în Corpul Voluntarilor Români de acolo, în intenţia de a lupta apoi pe frontul francez.
După nenumărate peripeţii, a reuşit să ajungă la voluntarii români din Celeabinsk, fiind menţionat în "tabloul ofiţerilor Corpului Voluntarilor Români" alcătuit în noiembrie 1918, ca sublocotenent. A fost ofiţer de arme al Batalionului IV din Regimentul I Horea, în ianuarie 1919 fiind numit instructor al "Şcolii Militare Române pentru pregătirea de ofiţeri", şcoală înfiinţată în cadrul legiunii, pentru voluntarii români.
Membrii ai corpului voluntarilor români. Foto Muzeul Unirii
"S-a implicat direct în misiuni specifice împotriva bolşevicilor. Pentru modul în care şi-a condus trupa, a fost decorat de amiralul Kolceak cu Ordinul Sf. Ana clasa a 3-a, cu săbii şi lente. A fost inclus apoi printre membrii misiunii militare conduse de Victor Cădere pentru organizarea repatrierii voluntarilor, primind şi o sarcină mai delicată, pe care a dus-o la bun sfârşit - repatrierea din Japonia a osemintelor fostului ambasador român Nicolae Xenopol, decedat în 18 decembrie 1917. A revenit în ţară doar în 1921, după evacuarea tuturor voluntarilor legiunii", au explicat muzeografii.
A absolvit Facultatea de Drept din Iaşi, în 1924, fiind ”avocat pledant” în Baroul Ilfov până în 1948. În această
perioadă a continuat să scrie în presă şi să susţină conferinţe legate de Legiunea Română din Siberia.
În 1931 a publicat cea mai importantă carte a sa, ”Cruciaţi, tirani şi bandiţi. În Rusia Sovietelor” (vol. I), "În Siberia lui Kolceak" (vol. II), un jurnal al evenimentelor trăite de la plecarea din România până la reîntoarcerea acasă.
Experienţa trăită în Japonia a fost povestită într-o altă carte, ”Pe drumuri japoneze (Siberia, Mandjuria, Japonia, Havai)”, editată în 1933.
În 1949, acuzat de colaborare cu rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni, a fost arestat şi închis timp de şase ani la penitenciarul Jilava.
După eliberare, în 1956, s-a angajat jurisconsult la Întreprinderea regională de Contractări şi Achiziţii din Bucureşti, de unde s-a pensionat în 1968.
A murit în 26 martie 1987, la vârsta de 91 de ani.
În 1989, fiica lui Elie Bufnea a dăruit Muzeului din Alba Iulia ultimele fotografii surprinse în perioada în care tatăl său s-a aflat în Corpul Voluntarilor Români din Rusia, un manuscris, dar şi decoraţiile acestuia, Crucea de Război 1916-1918, Ordinul Steaua României şi medalia Ferdinand.
Se încarcă comentariile...
