Uneltele de propagandă maghiară contra Unirii Transilvaniei cu România, în urmă cu 95 de ani

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a exprimat dorinţa de Unire a Transilvaniei cu România/Foto Samoilă Mârza, fotograful Unirii

Analiza documentelor propagandistice contrare Unirii de la 1918, care au avut autori nemijiociţi maghiari, se remarcă printr-o mare stângăcie de limbă şi mai ales prin vizibile dezacorduri. Cel puţin aşa susţine Nicolae Josan, cel care a cercetat o parte din aceste dovezi.

Manifeste şi apeluri cu conţinut duşmănos Unirii Transilvaniei cu România formată la 1859, redactate şi tipărite de maghiari, se găsesc, potrivit cercetătorului, în fondurile documentare ale Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, dar şi  în fondul fostului fruntaş voluntar Pompiliu Nistor din Braşov, la Arhivele Naţionale din oraş.

Documentele au fost întocmite pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei, mai ales după izbucnirea revoluţiei din Ungaria şi instaurarea guvernului de orientare social-democrată, la sfârşitul lui octombrie 1918. Guvernanţii de la Budapesta s-au situat la acea vreme pe poziţia menţinerii intacte a Ungariei „istorice", care încă din veacurile evului mediu cuprindea şi Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul.

Argumentele propagandei maghiare

Într-un manifest redactat de maghiari, intitulat „Fraţi Români", se spune: „Războiul s-a gătat, împreună cu robie. Revoluţie a gonit regele, care n-a voit să facă pacea. Acuma nu e regat, ci republica, unde toate vor fi aşa cum vrem noi. Numai să ne băgăm de seamă. Să nu lăsăm, să ne însală cineva. Unii voiesc, că ne alăturam la România, unde deocamdată rege şi boieri poruncesc. Pentru aceea ne-am slobozit în Ţara Ungurească, să mergem la România în slujbă nouă? Aşa de nebuni nu vom fi.    Guvernul nou republican va da pământ la toţi pământeni. Guvernul de la România nu dă nimica. Deoarece nu am pierdut mintea, să mergem pe acolo. Noi, Românii, din Ardeal şi Banat, ne vom alcătui ţara separată, unde noi vom domni. Pe noi nu ne atacă nime, nici noi nu voim, să facem reu la nime. Să băgăm de seamă, să fie rânduială şi liniştire în satele noastre. Noi pretindem de la guvernul ţara acela, care cuvine oare-şi-căruia, dar nu sântem hoţi, ci Români bieţi, harnici şi cinstiţi cari voesc să lucră în pacea bună şi coînţelegere".

„Noi, muncitorii şi plugarii unguri, care nu demult am ţâpat lanţurile şi jugul grofilor şi magnaţilor, cu dragoste frăţească ne adresăm către voi (...) Noi, soldaţii roşii unguri, când ne luptăm pentru dreptate, egalitate şi frăţietate, iar nu pentru domnii cei mari, vă rugăm să veniţi în rândurile noastre (...) Noi vrem pace pe pământ, care pace s-o legăm, noi, soldaţii roşii unguri, cu voi“, se arată într-un alt manifest sris de  maghiari.

   „Adversarii Unirii tuturor românilor în jurul României, au avut la îndemână o serie de argumente tari în favoarea lor. Ele au fost oferite în primul rând de scăderile regimului social-politic din România, căruia i se imputa, îndeosebi, reprimarea sângeroasă a răscoalei ţărăneşti din 1907 şi, în general, lipsa unui sistem democratic. Faptul că Ungaria şi Austria au devenit republici în octombrie-noiembrie 1918, în timp ce România a rămas în continuare monarhie, sub conducerea regelui Ferdinand de Hohenzollern, a oferit propagandei maghiare argumente în plus, contra întregirii naţionale româneşti în jurul regatului României“, susţine Nicolae Josan.

Reacţii la propaganda maghiară

Cercetătorul apreciază că o replică hotărâtă contra propagandei maghiare  a fost dată în  25 noiembrie 1918, de către Aurel Vlad, preşedintele Consiliul Naţional Român din Oraştie: „Fraţi Românii, Agenţi de-ai guvernului unguresc răspândesc proclamaţii între popor, făcând propagandă contra alipirii noastre cătră România.O mie de ani am fost sub stăpânirea ungurească, o mie de ani am suferit şi acum guvernul unguresc ne promite marea cu sarea, ca să rămânem mai departe în tovărăşie cu ungurii. Alţii, ca să strice rosturile şi fericirea neamului românesc, zic să nu ne alipim cătră România, ci să formăm noi singuri o ţară separată, adică noi, românii, să formăm două ţări slabe, şi nu una mare şi tare, o Românie Mare, puternică şi unitară. Fraţi Români, îndemnurile acestea vin de la duşmanii neamului nostru, cari cu orice preţ voesc să împiedice unitatea şi fericirea neamului Românesc. Tocmai de aceea, toţi Românii de omenire, într-un glas trebuie să strige, sus şi tare; Trăiască România Mare!"

De mare succes s-a bucurat cunoscutul manifest-apel lansat de la Blaj în 24 noiembrie 1918, prin ziarul Bisericii Greco-Catolice, „Unirea", în care se spunea: "Veniţi la Alba Iulia! Fraţi Români! Veniţi cu toţii la Marea Adunare Naţională care se va ţine la 1 Decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul. Veniţi cu miile, cu zecile de mii. Lăsaţi grijile voastre acasă, căci în această zi vom pune temelia unui viitor fericit pentru întreg neamul Românesc (...) E ziua când se va hotărâ asupra sorţii noastre pentru o veşnicie".

În acelaşi ziar, câteva zile mai târziu, cărturarul blăjean Octavian Prie publica articolul intitulat "Unitatea naţională", în care se răspundea clar propagandei duşmănoase, de stânga, arătându-se că Unirea Românească era un imperativ major. "Celelalte se vor face, când vom vorbi de o singură naţiune, de un singur teritoriu Românesc... Nu există azi Român, care să nu dorească ocazia aceasta, cu impetuozitate vulcanică. În faţa acesteia, dispar toate veleităţile, toate consideraţiile de ordin particular. Acum e momentul să înfăptuim visul nostru de aur. Ne scapă, în veci nu-l mai prindem. Îl înfăptuim, am clădit marea operă pentru eternitate".

Deşi argumentele din manifestele maghiare erau puternice în toamna anului 1918, mai ales prin faptul că România formată la 1859, era departe de a fi un stat democratic, iar ideile democratice cunoşteau o mare răspândire în epocă, bătălia propagandistică din urmă cu 95 de ani, s-a soldat cu o strălucită victorie românească.(Articol scris de Nicu Neag)