Tăbliţa secretă de la Tărtăria. Ce conţine obiectul arheologic descoperit în 2014 şi de ce semnele erau ascunse privitorilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La Tărtăria, în Alba, se află una dintre cele mai importante zone arheologice din România. Aici au fost descoperite cele trei tăbliţe din lut care conţin semne pictografice de acum 7.000 de ani şi despre care se spune că reprezintă cel mai vechi scris din lume. Tot aici s-a mai descoperit o tăbliţă care ar avea o vechime de circa 6.000 de ani şi care ar conţine semne sacre.

Această ultimă tăbliţă se află la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Plăcuţa este una unicat şi a fost descoperită în 2014 la Tărtăria, în cadrul unui şantier arheologic preventiv de către profesorul Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Potrivit istoricilor aceasta aparţine culturii ”Petreşti”. Cele trei tăbliţe descoperite în 1961 aparţin culturii ”Vinca”. 

Tăbliţa are două găuri, lucru care presupune că era atârnată ca şi pandativ. Piesa nu a fost arsă în cuptor, ci a fost uscată în mod forţat. A fost numită de către cel care a descoperit-o ”tăbliţa secretă” pentru că semnele de pe aceasta nu pot fi văzute şi înţelese de către oricine, ci doar de cunoscători în domeniu. 

Tăbliţa a fost descoperită după patru ani de la reluarea cercetărilor în situl arheologic de la Tărtăria. După ce s-a excavat o jumătate de metru, într-un complex circular, în care se găsea umplutură în care se afla ceramică Petreşti, a fost găsită aproape de fundul acestuia, o plăcuţă circulară de ceramică nearsă, uscată forţat, pe suprafaţa căreia se aflau semne superficiale făcute intenţionat. Contextul în care a apărut piesa a fost format dintr-un pat de pietre şi râşniţe aşezate pe o jumătate din fundul gropii.

image

Tăbliţa păstrează urmele de degete din momentul realizării, sub forma unor impresiuni, mai ales pe partea din faţă, semn că nu a fost finisată foarte atent, ”Semnele părţii din faţă-avers au fost realizate prin incizii foarte fine. Credem că procedura este realizată în această manieră, foarte fină, secretă, pentru a feri simbolurile de privitorii prea îndrăzneţi, pentru a le ascunde povestea.

De aici şi caracterul sacru, dar, în acelaşi timp, secret al comunicării. Partea anterioară-revers a piesei - după noi - este ornamentată cu impresiuni-tăieturi scurte, aparent neorganizate, fără a ascunde o simbolistică evidentă. Mai observăm şi incizii mai late şi mai puţin adânci, care pot fi interpretate în corelaţie cu primele. Vedem aceeaşi modelare neglijentă a suprafeţei piesei (impresiunile degetelor se păstrează evident pe ambele feţe, dar şi pe marginea tăbliţei)”, afirmă Sabin Luca şi Florentina Martiş în lucrarea ”Semne şi simboluri preistorice in Transilvania. Tăbliţa secretă. Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Tărtăria - Gura Luncii”, publicată în 2015.

Situl de la Tărtăria

Situl arheologic de la Tărtăria – Gura Luncii este localizat lângă halta Tărtăria, pe un mic promontoriu lung de 300-350 m şi lat de 150 m, pe prima terasă neinundabilă a râului Mureş. Conform raportului de cercetare arheologică întocmit în urma campaniei din 2013, la care au participat o echipă condusă de prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, în colaborare cu specialişti de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, principalele descoperiri de aici au fost o locuinţă de suprafaţă, un număr de 33 de gropi (de stâlp, de provizii şi menajere, majoritatea aparţinând culturii Petreşti).

Situl, care a dat prilej de polemică, dar şi mândrie totodată, prin celebrele tăbliţe inscripţionate,  a fost descoperit iniţial de către Endre Orosz, în anul 1906. Locul a devenit cunoscut în anii 1930 când, Martón Roska a descoperit, în mod accidental, nişte obiecte neolitice, asemănătoare cu cele de la Turdaş. Primele săpături au fost efectuate de către Kurt Horedt, în perioada 1942-1943 când, numai la 0,3 m adâncime, au fost descoperite fragmente de vatră şi fragmente ceramice, aparţinând culturii Petreşti. La 0,6 m adâncime au fost identificate alte vetre, pietre masive de măcinat şi picioare de vas roşii. La adâncimea de 1 m a fost identificat un nivel de lut ars. 

tartaria

Fragmentele, numite la acel moment ”Turdaş”, au fost omniprezente. Un an mai târziu au fost descoperite un posibil un bordei, fragmente pictate şi resturi de chirpici, o vatră pe care a fost aşezat scheletul unui copil. Au urmat, în anul 1961, săpăturile efectuate de către Nicolae Vlassa. Acesta menţionează faptul că în partea inferioară au fost identificate fragmente ceramice Bűkk şi Boian-Giuleşti, iar în partea superioară materiale cucuteniene timpurii. În anul 1961, Nicolae Vlassa a recuperat 3 tăbliţe incizate, împreună cu mai multe obiecte depuse ritual, asociate cu oase umane. 

image

De-a lungul timpului aceste tăbliţe au stârnit numeroase discuţii între cercetătorii români şi străini, cu privire la autenticitatea lor, circumstanţele în care ele au fost descoperite, datarea, precum şi semnificaţia lor. Unii specialişti susţin că acestea ar conţine cel mai vechi scris din lume.

Citiţi şi:

Teoria conspiraţiei: care este adevărata semnificaţie a culorilor de pe ambalajul de pastă de dinţi

 

Povestea medaliei de aur cu chipul lui Constantin Brâncoveanu bătută la Alba Iulia, folosită drept cap de acuzare la decapitarea domnitorului

 

Odiseea episcopului Áron Márton: salvatorul a mii de evrei, persecutat de Securitatea comunistă

Femeia română în urmă cu 150 de ani, descrisă de călătorii francezi: foarte iubăreaţă, geloasă şi leneşă

Misterul tăbliţelor de la Sinaia. Teoriile care privilegiază falsul ordinar în dauna cronicii originale a istoriei dacilor

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite