Tăbliţa cu blesteme descoperită la Alba Iulia. Ce cuvinte „grele“ sunt scrise pe obiectul din plumb vechi de 2000 de ani
0O tăbliţă de blestem (tabellae defixiones) din plumb, descoperită într-o necropolă romană din Alba Iulia, în anticul Apulum, este în prezent una dintre cele mai valoroase piese aflate în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii.
Foarte cunoscute în lumea romană, dar extrem de rar descoperite în Provincia Dacia, tăbliţele de blestem sunt piese arheologice care ilustrează o parte a credinţelor magico-religioase din acea epocă.
A doua descoperire de acest gen din ţara noastră, după cea de la Orşova, din oraşul antic Dierna, care era însă pe o foaie de aur, tăbliţa de plumb a fost găsită în 2007 sub un schelet dintr-un mormânt de epocă romană din necropola de pe Dealul Furcilor din Alba Iulia.
Aceasta a fost descoperită în timpul descărcării de sarcină arheologică a unui teren în vederea construirii unei locuinţe. Arheologii au găsit atunci 29 de morminte, dintre care 27 de epocă romană, din secolele II-III.
Piesa, de 11 centimetri lungime şi 6 centimetri lăţime, este inscripţionată, în latina cursivă, pe ambele feţe, pe 22 de rânduri, pe o foaie de plumb. Iniţial, din cauza stării precare în care se afla tăbliţa, ea fiind găsită rulată, cele scrise pe piesă nu au putut fi citite. În urma procesului de restaurare, după ce piesa a fost curăţată şi stabilizată chimic, arheologii au realizat că au descoperit o piesă deosebită şi extrem de rară.
În vara lui 2008, atunci când au anunţat descoperirea, ce doi arheologi care au găsit artefactul, George Bounegru şi Ilie Lascu, nu au divulgat şi textul plăcuţei, el apărând iniţial într-o revistă de specialitate din Germania. Practic, pe aceasta sunt inscripţionate numele mai multor persoane, la genitiv, toate femei, printre care Iulia, Flavia, Aurelia, asupra cărora era aruncat blestemul. Mistici, atunci când voiau să blesteme pe cineva, romanii scriau "cuvinte grele" pe nişte tăbliţe pe care le strecurau într-un mormânt, convinşi că mortul va duce mesajul pe lumea cealaltă.
'Potrivit credinţei romane, odată cu trecerea în Lumea de Dincolo, fiecare defunct intra în categoria Zeilor Mari
devenind protector al familiei rămase în lumea celor vii. Probabil că blestemându-i-se numele cuiva, acea persoană nu mai putea fi individualizată', a menţionat George Bounegru. El a precizat că această tăbliţă a fost ascunsă sub veşmintele celui decedat. Tabellae defixiones era, în general, de plumb, material pe care romanii îl considerau un metal cu proprietăţi malefice. Pe tăbliţe erau inscripţionate mesaje adresate unor divinităţi sau spirite infernale, pentru ca acestea să exercite o influenţă negativă asupra existenţei, a bunurilor sau rudelor persoanei vizate în imprecaţie. Tăbliţele erau depuse în locuinţe, temple şi, mai ales, în morminte.
Mesajul artefactului a fost descifrat după cinci ani de la descoperire de către reputatul speciaslist Gh. Nemeth de la Budapesta şi publicat împrenă cu arheologul George Boungru într-una dintre cele mai bune reviste stiinţifice de profil din Germania. „Structura piesei noastre conţine 22 de linii, lipsindu-i atât începutul cât şi partea sa finală. Probabil că începutul piesei conţinea formula: defigo sau depono, care înseamnă a prinde, a înfige“, spune arheologul George Bounegru.
Autorul blestemului nu este cunoscut, nici motivul. Aşa că este deschisă calea speculaţiilor între istoricii care studiază perioada romană. „Nu cunoaştem motivul blestemului, asta dacă el a fost cumva menţionat pe tăbliţă! „Termenul „nomen“ este echivalent în unele înscrieri similare cu părţi ale corpului (cap, inimă, limbă), iar în alte cazuri, probabil şi la tăbşiţa de plumb de la Apulum, este identificat cu numele persoanei blestemate“, este de părere George Bounegru, cel care a descoperit piesa în echipă cu arheologul Ilie Lascu, ambii de la Muzeul Naţional al Unirii.
Cel mai probabil textul din vechime se face „auzit“ după cum urmează: „Şterge-s-ar numele lui“. Din partea păstrată se pot citi numele în forma genitivă (-es) a şapte femei: Clianes, Iulies, Valeries, Flavies Iulies, Aurelies,Iulies, Valeries“. Romanii s-au dovedit a fi mistici şi atunci când vroiau să blesteme pe cineva. Scriau «cuvinte grele» pe nişte tăbliţe pe care le strecurau în mormânt, convinşi că mortul va duce mesajul pe lumea cealaltă. Pe tăbliţe erau inscripţionate mesaje adresate unor divinităţi sau spirite infernale, pentru a exercita o influenţă negativă asupra existeţei, a bunurilor sau rudelor persoanei vizate. Plumbul era considerat de romani un metal cu proprietăţi malefice, motiv pentru care aceste „tabellae defixiones“ apăreau pe un asfel de material.
Se încarcă comentariile...
