Secretele unui mare fizician român: „Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul“. De ce i s-a spus „rectorul“ închisorii Aiud
0Printre sutele de intelectuali români care şi-au găsit sfârşitul în închisorile comuniste s-a aflat şi marele fizician George Manu. Acesta a fost arestat în 1948 şi implicat cu alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti în aşa-zisul „proces al marii trădări naţionale“. Vocaţia de dascăl pusă în practică şi la închisoare i-a adus denumirea de „rector“ al „Universităţii Aiud“.
George Manu a fost o figură deosebită în mişcarea naţională de rezistenţă de după al Doilea Război Mondial. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 a obţinut certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. A lucrat apoi la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea celebrei Mariei Curie. În 1933 a susţinut teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”.
A declinat oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi s-a întors în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. S-a remarcat printr-o puternică activitate anticomunistă, motiv pentru care a şi fost arestat în 1948 şi implicat, cu alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti, în aşa-zisul ”proces al marei trădări naţionale”. Urmarea a fost o condamnare la 25 de ani muncă silnică. Replica sa la aflarea sentinţei a fost următoarea: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că n-am reuşit.”
În momentul arestării, era profesor de fizică nucleară la Politehnica din Bucureşti, fiind considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre marii atomişti ai ţării. Se spune despre el că, după condamnare, ar fi fost vizitat la închisoarea din Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca, în schimbul eliberării, să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania. Dar profesorul George Manu a refuzat această ofertă, nedorind să lucreze pentru cei pe care îi considera duşmani ai României.
Lecţii transmise în închisoare prin limbajul morse
”Revenit în Aiud în anul 1954 de la mina de plumb Baia Sprie cu un lot de 60 de deţinuţi, toţi în lanţuri, mutaţi în această închisoare disciplinar în urma unei greve care a avut loc la această mină, profesorul George Manu se
număra printre cei peste 50 de deţinuţi din acest lot bolnavi de tuberculoză. La început i s-a diagnosticat un T.B.C. ganglionar dar, supus împreună cu toţi ceilalţi unui regim disciplinar extrem de sever, fără hrană adecvată, fără asistenţă medicală şi fără îngrijirea elementară reclamată de această boală, starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit continuu, ajungând până la urmă să-i fie fatală. Cu toate acestea, profesorul George Manu a început o susţinută şi incredibilă - în condiţiile de totală izolare din închisori - activitate pe care, fără să greşim, o putem numi didactică”, afirmă Demostene Andronescu în lucrarea ”Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii şi versuri din închisoare”. Această activitate i-a adus denumirea de «rector» al «Universităţii Aiud», cu care a şi rămas în istorie.
În această perioadă, la închisoarea din Aiud foarte mulţi tineri care fuseseră arestaţi de pe băncile şcolii sau ale universităţilor. Majoritatea acestora apelau, pentru a-şi completa bagajul de cunoştinţe, la „bătrâni” care în marea lor majoritate fiind intelectuali le puneau la dispoziţie cunoştinţele lor. Printre cei mai activi s-a dovedit a fi profesorul George Manu. ”În toată această perioadă, el a transmis, prin viu grai celor care au avut norocul să împartă celula cu el, ori cu el, ori prin morse (profesorul George Manu era un morsist desăvârşit) celor din celelalte celule, zeci şi sute de conferinţe, prelegeri ori lecţii din toate domeniile ştiinţelor umaniste: istorie, drept, geografie, filozofie, literatură, limbi străine (franceza şi engleza mai ales) etc., care erau memorate ori scrise pe pereţi, pe bucăţi de săpun, pe cioburi de sticlă, etc. şi apoi, transmise din celulă în celulă şi din om în om. Mulţi dintre cei care au ieşit din închisoare cu temeinice cunoştinţe de limbă şi literatură engleză de exemplu, lui îi datorează acest lucru”, susţine Demostene Andronescu.
Îngropat la Râpa Robilor
Situaţia profesorului Manu în Zarca Aiudului s-a agravat după 1958, când la conducerea închisorii Aiud a venit colonelul Gheorghe Crăciun, care a pus în aplicare unul dintre cele mai dure programe de reeducare care au existat în închisorile comuniste. Profesorului George Manu, despre care administraţia închisorii ştia că are o mare influenţă asupra celorlalţi deţinuţi, i s-a cerut să accepte reeducarea şi să facă în faţa deţinuţilor o declaraţie de desolidarizare de trecut şi de toate crezurile şi idealurile sale. Cu toate presiunile care s-au făcut asupra lui, el a refuzat orice compromis.
Zarca Aiudului, una dintre cele mai cumplite închisori din perioada comunistă
Din cauza regimului inuman la care a fost supus în urma refuzului său categoric de a face declaraţiile care i se cereau, boala i s-a agravat. Ultimul diagnostic pus de medicul oficial al închisorii a fost meningită T.B.C. Tratamentul însă i s-a refuzat şi de data aceasta, fiindu-i condiţionat de semnarea declaraţiei prin care i se cerea ruperea de trecut. În aceste condiţii, George Manu a murit în 1961 şi a fost îngropat, în secret şi fără cruce, în Râpa Robilor de la Aiud.
Lucrare semnată cu pseudonimul Testis Dacicus
În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat ”În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească”, semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Scopul lucrării este declarat în prefaţă: „Prezentul studiu are drept scop să descrie în mod obiectiv felul în care un popor mic este nimicit în mod sistematic de o mare putere. El intenţionează să informeze pe orice persoană imparţială şi în special pe conducătorii celor două Puteri Occidentale, Statele Unite şi Imperiul Britanic. Aceste state şi-au asumat în mod voluntar obligaţii precise prin Charta Atlanticului, care a devenit acum Charta Naţiunilor Unite. Astfel, naţiunile ameninţate de invazie străină şi subjugare au fost îndreptăţite să spere într-un viitor mai bun. Ar fi păcat ca aceste speranţe să fie înşelate.”
Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Datorită agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării acestuia, după arestarea din 1948.
Citiţi şi:
Ciudaţii din bisericile Transilvaniei: „Fantoma“, „somnambulul“ şi „împăratul roşu-galben“
Se încarcă comentariile...
