Secretele tulnicăresei din Cîmpeni, care a dus sunetul tulnicului din Alba până la Cascada Niagara

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mariana Gligor şi tulnicul la care cântă de peste 60 de ani. Foto: Adevărul
Mariana Gligor şi tulnicul la care cântă de peste 60 de ani. Foto: Adevărul

Mariana Gligor din Cîmpeni, judeţul Alba, este una dintre cele mai cunoscute tulnicărese din România. „Adevărul“ vă spune povestea ei şi a unei pasiuni de o viaţă pentru un instrument muzical inedit.

Mariana Gligor (69 de ani) cântă la tulnic de la vârsta de şapte ani. Acest instrument cunoscut încă de pe vremea dacilor a devenit un simbol pentru moţii din Apuseni. Pentru meritele în promovarea tradiţiilor populare, Mariana Gligor a fost declarată în 2014 „Tezaur Uman Viu“ de către Ministerul Culturii.

În cei peste 60 de ani în care a cântat la tulnic, Mariana Gligor a ajuns să ştie totul despre sunetele acestui instrument muzical. S-a născut în anul 1947, în comuna Vidra, din judeţul Alba, în zona etnografică a Munţilor Apuseni. Femeia şi-a petrecut copilăria în satul Poiana Vadului, unde, la vârsta de şapte ani, a învăţat să sufle în tulnic de la părinţii ei. Tatăl acesteia a fost unul dintre cei mai renumiţi meşteri de tulnice, iar Mariana îşi petrecea mult timp în atelierul lui. „Acolo, în atelier, tatăl meu mă punea să încerc sunetul tulnicelor pe care le confecţiona pentru a vedea dacă munca lui a dat rezultatul care trebuia. Cu trecerea anilor, ajutată şi de mama mea, am ajuns să deprind tainele interpretării cântărilor şi chemărilor din tulnic. Cântatul din tulnic nu este uşor. Se poate spune că este o artă, pentru că necesită atât forţă fizică, cât şi o anumită tehnică de interpretare. Cei ce îşi doresc să cânte la tulnic trebuie să cunoască anumite linii melodice, dar şi unele semnale specifice ale instrumentului“, a spus Mariana Gligor.

Instrument de comunicare

Tulnicul a fost pentru locuitorii Apusenilor în primul rând un instrument de comunicare confecţionat din materialul care le era cel mai la îndemână: lemnul. Legenda spune că eroul naţional Avram Iancu, atunci când a plecat la luptă, şi-a chemat ostaşii cu ajutorul tulnicului.

„Oamenii, când se porneau de acasă, se sunau la tulnic ca să se întâlnească toţi. Era un sunet specific care însemna că trebuie să plece la muncă sau la diferite evenimente. Tulnicul era folosit şi la căutarea animalelor rătăcite pe munte. Daca o vacă se rătăcea, stăpânii sunau din tulnic şi vaca cunoştea sunetul, mugea şi venea la colibă chiar dacă era noapte“, a mai spus tulnicăreasa din Cîmpeni. De asemenea, tulnicul era folosit şi pentru alungarea animalelor de pradă sau pentru a anunţa primejdia unui război. Pe timp de pace înlocuia dangătul clopotelor de biserică, anunţând sărbătorile creştineşti. De obicei, la acest instrument cântau nevestele şi fetele, ele anunţând evenimentele din familie sau din comunitate: naştere, botez, nuntă sau deces.

image

Folosit şi în scop terapeutic

Mariana Gligor spune că tulnicul este folosit şi în scop terapeutic. Instrumentul, mai precis vibraţia sa sonoră, melodică, ar avea efect vindecător în cazul anumitor boli, în special al celor de natură psihică. Efectele cântărilor din tulnic sunt asemănate cu efectele descântecelor şi ale leacurilor din plante medicinale. De-a lungul celor 60 de ani de cântat la tulnic, artista din Apuseni şi-a perfecţionat arta interpretării la acest instrument tradiţional, obţinând numeroase premii şi recunoaştere naţională şi internaţională la festivaluri de folclor din România, dar şi din Austria, Belgia, Canada, Franţa, Israel, Iugoslavia, Germania, şi Spania. Sunetul tulnicului a răsunat şi aproape de Cascada Niagara, Mariana Gligor stârnind admiraţia pentru costumul său autentic şi surprinzătorul instrument de cântat.

image

Foto: Antrec Alba

Printre cântecele şi chemările specifice interpretării din tulnic, cele mai cunoscute sunt „Şipotul“, „Cântecul Iancului“, „Chemarea de pe Muntele Găina“, „Chemarea drăguţului“, „Citireana“, „Chemarea vitelor la munte“ şi alte chemări prilejuite de evenimentele din comunitate sau din familie, mai vesele sau mai triste. Mariana Gligor a înregistrat 20 de cântece din tulnic şi susţine că a mai cules încă 40 pe care vrea să le înregistreze.

Potrivit obiceiului moştenit din moşi-strămoşi, cântările şi chemările din tulnic sunt interpretate pe rând de câte o tulnicăreasă, pentru ca mesajul chemării să fie transmis, înţeles şi interpretat corect. Se formează astfel un fel de dialog între tulnicărese. În prezent, pentru a lua parte la spectacole, s-au format grupuri de tulnicărese, care pot interpreta împreună acelaşi cântec, pe tonuri diferite, ele păstrând totuşi un singur tulnic-solist.

Tradiţie transmisă generaţiilor tinere

Mariana Gligor şi-a instruit, de-a lungul anilor, nu numai membrii familiei, ci şi membrii comunităţilor din Vidra şi din Câmpeni, trecându-i prin mână mai multe generaţii de tulnicărese. Din anul 2001 a pus bazele grupului de tulnicărese de la Cîmpeni, pe care l-a botezat „Apusenii“, cu scopul de a revigora, păstra şi transmite tradiţia cântatului din tulnic. Costumele populare pe care le îmbracă atât membrii familiei, cât şi grupul de tulnicărese sunt costume tradiţionale cusute chiar de renumita tulnicăreasă.

„În cei peste 60 de ani de activitate, Mariana Gligor a reuşit să menţină vie tradiţia cântatului din tulnic, să o transmită şi să o promoveze atât la nivel naţional, cât şi internaţional, iar din acest motiv ea a primit titlul de «Tezaur Uman Viu». Cântecul tulnicului va mai răsuna în Apuseni, pentru că Mariana Gligor a păstrat cu sfinţenie tradiţia, pentru a o deprinde şi tinerii din Apuseni“, a spus Daniela Floroian, directorul Centrului de Cultură „Augustin Bena“ din Alba Iulia.

Ce este tulnicul

Instrumentul are formă tubulară, deschisă la ambele capete şi produce sunete muzicale cu ajutorul curentului de aer dirijat prin interiorul său. El este unul dintre cele cinci tipuri de buciume din România şi are lungimi variind între 1,5 şi 3 metri. Tulnicele sunt realizate de obicei din lemn de molid şi sunt legate cu cercuri. În alcătuirea tulnicului intră două doage lustruite, lipite cu răşină şi fixate cu cercuri de jneapăn, de salcie sau de brad. O femeie poate cânta la tulnic până ce are dinţii sănătoţi. Dacă îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi sau are proteză, nu mai poate cânta. Tehnica suflatului este relativ simplă. Este nevoie de o anumită conformaţie a buzelor care se aplică pe tulnic. Apoi, totul se bazează pe acel sunet specific care se emite cu ajutorul limbii. 

Citiţi şi:

Cine este părintele Arsenie Praja, pustnicul din Apuseni care a căpătat supranumele „doctorul fără de arginţi“

Românca din Apuseni care moşteneşte averea fabuloasă a masonului italian Licio Gelli, decedat la 96 de ani

Românul care a negociat Alaska pentru Statele Unite. Viaţa de film a generalului George Pomuţ, devenit erou american

Cazul fagului ciudat din Apuseni, ale cărui frunze cad doar primăvara. Pomul legendar trăieşte de peste 500 de ani

Destinul tragic al generalului Dănilă Papp, militarul care a luptat atât în armata austro-ungară, cât şi în cea română

Legendele movilelor de la Biia: morminte pentru o armată otomană şi comori păzite de flăcări ce ies din pământ

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite