Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură spectaculoase
0
Cetatea Alba Iulia se remarcă şi prin frumuseţea porţilor de acces în interiorul fortificaţiei. În total, există şapte porţi spectaculoase, dintre care trei au fost redeschise sau reconstruite după zeci sau chiar sute de ani. Cea mai spectaculoasă este poarta a treia, care prin arhitectură şi elemente decorative îl glorifică pe împăratul Carol al VI-lea.
Porţile Cetăţii Alba Carolina sunt în prezent elemente importante din imaginea idilică a fortificaţiei Vauban de la Alba Iulia. Multe dintre cele mai importante evenimente culturale au loc în apropierea acestora. Toate porţile au fost restaurate prin amplul program derulat în ultimii 10 ani. În total există şapte porţi, dintre care ultima a fost închisă pentru aproape 300 de ani. Poarta a II-a a fost refăcută după aproape 80 de ani de la distrugerea parţială, în timp ce Poarta a V-a a revenit ”la viaţă” după 50 de ani, perioadă în care a fost astupată cu un zid.
Personajele legendare de pe Poarta I
Poarta I este situată la baza terasei pe care a fost ridicată Cetatea, pe latura de răsărit a acesteia. A fost construită din piatră, are forma unui arc de triumf şi este străpunsă de trei goluri, unul carosabil şi două pietonale. Poarta are un bogat decor sculptural cu reprezentări în relief, dispuse pe panourile situate deasupra golurilor pietonale, pe ambele faţade, şi rond-boss, în partea superioară, pe pilaştrii centrali, unde sunt plasate statuile lui Marte – zeul războiului şi Venus – zeiţa frumuseţii. Pe cei laterali sunt reprezentate două bombarde cu ţeava scurtă. În poziţie centrală, deasupra accesului carosabil, pe un mic soclu decorat cu volute, se află acvila bicefală, încoronată, pe pieptul căreia este redată monograma lui Carol al VI-lea. Ea ţine în gheare un sceptru şi o sabie – ca simboluri ale puterii – şi reprezintă emblema de stat a Imperiului Austriac.
Pe faţada exterioară, în partea stângă, deasupra accesului pietonal, este reprezentat Aeneas, fiul lui Anchises din Troia şi al zeiţei Afrodita, întemeietorul legendar al Romei, ce îl duce în spate pe tatăl său, pe care l-a salvat din Troia incendiată de ahei. În partea dreaptă este redat Hercule, un alt personaj legendar, în luptă cu Anteu. Gigantul, fiul lui Poseidon şi al Geei (Glia), nu putea fi învins cât timp rămânea în contact cu mama sa, pământul. Hercule l-a ridicat în braţe şi l-a ucis.
Pe faţada interioară, în relieful din partea stângă, este reprezentat din nou Hercule, de această dată ucigând leul din Nemeea, o fiară sângeroasă ce teroriza ţinutul, prima dintre „muncile” sale, în care s-a angajat din porunca fratelui său vitreg, Eurystheus, regele Argosului. În relieful situat deasupra accesului pietonal din partea dreaptă este reprezentat un alt personaj mitologic, Perseu, fiul lui Zeus şi al lui Danae, ce ţine ridicat capul retezat al Meduzei, cerut de Polydectes. În mâna stângă are sabia, cu vârful în jos, iar la picioarele sale se află corpul decapitat al Gorgonei.
Poarta a II-a a fost refăcută după 80 de ani
Poarta a II-a a avut o istorie mai zbuciumată, fiind demolată parţial în anul 1937, cu ocazia pregătirii terenului din faţa Porţii a III-a, pe care s-a ridicat obeliscul dedicat memoriei celor trei conducători ai răscoalei din 1784, Horea, Cloşca şi Crişan. Atunci au fost înlăturate elementele centrale ale monumentului, iar nivelul de călcare a fost coborât cu 1,10 m, astfel încât panta a fost modificată pentru a se realiza un acces auto mai uşor. Între cei doi stâlpi încastraţi în zidurile din cărămidă ce mărginesc barbacana se aflau două volume de zidărie, cu pilaştri aplatizaţi în zona mediană. La baza acestora, pe câte un postament viguros, se înalţă, fiecare pe câte o coloană, doi atlanţi, unul mai tânăr, iar celălalt mai vârstnic, ce susţin capiteluri cu volute, de factură ionică. Pe fiecare dintre acestea se află câte un leu rampant ce poartă un scut cu emblema împăratului Carol al VI-lea. Dispunerea stâlpilor şi a volumelor de zidărie delimitează, la nivelul porţii, trei căi de acces: una carosabilă şi două pietonale.
Forma cornişelor ce mărginesc în partea superioară volumele de zidărie, precum şi alte elemente de decor, cum ar fi ghirlandele din partea superioară a pilaştrilor, sunt specifice barocului imperial austriac. În partea superioară, stâlpii laterali susţin, pe câte un mic edicul prismatic, ghiulele ornamentale în explozie. În anul 2009, poarta a fost reconstruită pe baza elementelor originale păstrate - stâlpii laterali, atlanţii şi un leu rampant - precum şi a unei imagini care a rămas în arhive.
Poarta a III-a şi glorificarea împăratului Carol al VI-lea
Poarta a III-a, amplasată pe latura de est a incintei, este principalul punct de acces în cetate. Este cea mai impozantă dintre cele şase porţi ale fortificaţiei, remarcându-se, nu doar prin dimensiuni, ci şi prin bogăţia decorului, ce face parte dintr-un program mai amplu, menit a-l glorifica pe împăratul Carol al VI-lea. A fost construită în perioada 1715-1728. Este o poartă monumentală de forma unui arc de triumf, având în partea superioară un edicul prismatic, pe coronamentul căruia este amplasată statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. Dispune de trei intrări: una carosabilă şi două pietonale, mai mici, iar podul din faţa acesteia era mobil, ridicându-se seara, poarta fiind astfel închisă până la răsăritul soarelui.
Decoraţia faţadei exterioare – estice – a porţii este una mai sobră, iar în realizarea ei s-au utilizat elemente din arhitectura greacă, specifice ordinului doric. Deasupra intrărilor pietonale sunt amplasate două panouri în care sunt reprezentate în basorelief scenele: Învestirea lui Eugeniu de Savoia de către împărat în fruntea coaliţiei antiotomane – la dreapta şi Întoarcerea din campania victorioasă şi primirea triumfală a comandantului – la stânga.
Decoraţia faţadei interioare – vestice – este cu mult mai bogată, de certă factură barocă. Pilaştrii care încadrează golurile de acces sunt profilaţi şi au în partea superioară capiteluri de factură ionică, cu volute decorate suplimentar cu ghirlande vegetale. Deasupra celor două goluri de acces pietonal se află panouri decorative realizate în basorelief, reprezentând scene din luptele împotriva turcilor. Acestea au în partea inferioară, fiecare, câte un blazon princiar redat în altorelief. Şi pe această faţadă, spaţiul din partea superioară a intrărilor a fost decorat, fiind reprezentate arme, tunuri, ghiulele, scuturi, armuri şi coifuri.
Antablamentul este alcătuit dintr-o arhitravă uşor profilată, o friză continuă bogat decorată cu piese de echipament militar şi o cornişă de forma unei acolade, ce adăposteşte în zona mediană un scut cu emblema împăratului Carol al VI-lea. În partea superioară, se află un parapet ritmat de prelungirile pilaştrilor din nivelul inferior, decorat cu aceleaşi motive militare, flancate de puti. Deasupra fiecărui pilastru ce armează parapetul se află câte o statuie reprezentând patru dintre virtuţi: Abundenţa (Pacea), Gloria (Înţelepciunea), Justiţia (Echilibrul), Forţa (Războiul).
Din partea dreaptă a faţadei vestice porneşte o scară ce duce la baza ediculului - o construcţie de mici dimensiuni, de forma unui trunchi de piramidă cu laturile curbe - pe care este amplasată statuia ecvestră a împăratului, încadrată de prizonieri turci prăvăliţi, printre care trece maiestuos împăratul. Acesta poartă un echipament militar roman, sugerându-se, şi pe această cale, ideea descendenţei monarhului din vechii împăraţi ai Romei. Edificiul are o încăpere strâmtă şi scundă, în care accesul se realizează printr-o uşă dreptunghiulară, plasată pe faţada vestică, în timp ce pe latura opusă există două mici ferestre semicirculare, prevăzute cu zăbrele. Aici a fost închis Horea, liderul răscoalei din 1784, înaintea execuţiei de pe Dealul Furcilor.
Poarta a IV-a sau Poarta Episcopului
Numită în trecut şi „Poarta Episcopului”, este situată în partea de vest a Cetăţii, în zona mediană a curtinei ce uneşte bastioanele Sf. Mihail şi Trinitarienilor. Prevăzută cu o singură intrare, carosabilă, şi cu pod mobil la exterior. Tunelul porţii, acoperit cu o boltă de factură barocă, străbate curtina de la est la vest, ducând la podul mobil. Intrarea în gang este marcată de un portal monumental, decorat în maniera porţilor de pe latura de est. Spaţiile de forma a două triunghiuri cu latura lungă curbată, situate în partea superioară a golului de acces, sunt decorate cu arme, stindarde şi alte echipamente militare antice (armuri, coifuri), reprezentate în tehnica basoreliefului.
Bolţarul median al arcului porţii poartă o mască ce pare a fi întruchiparea Mâniei (Furor). Deasupra cornişei, în dreptul celor doi pilaştri, sunt reprezentate, pe câte un mic edicul prismatic, ghiulele ornamentale în explozie. În spatele portalului, de o parte şi de alta a pasajului carosabil, se aflau camerele de gardă ale garnizoanei, iar la etaj erau încăperi de locuit. Poarta a IV-a, alături de celelalte trei de pe latura de est, prin decoraţia plastică a faţadei, face parte programul propagandistic, menit să glorifice persoana împăratului Carol al VI-lea.
Poarta a V-a, redeschisă după 50 de ani
Poarta a V-a este situată pe latura de vest a fortificaţiei, între ravelinul Sfântul Mihail şi contragarda bastionului Trinitarienilor. Împreună cu cea de-a VI-a poartă, facilitează accesul în Cetate de pe latura de vest, dinspre Platoul Romanilor. Tunelul porţii, acoperit cu o boltă de factură barocă, este precedat de un pod de mici dimensiuni, ce asigură legătura între ravelin şi cea de-a treia linie de apărare a fortificaţiei, contragarda.
Intrarea în gang este marcată de un portal din piatră, monumental, nedecorat. Doi pilaştri masivi, încastraţi în zidul de cărămidă, susţin o grindă de piatră şi delimitează poarta carosabilă ce are o deschidere de formă semicirculară, uşor turtită. Arcul porţii este realizat din blocuri mari de piatră şi se sprijină pe doi montanţi, iar în partea superioară are evidenţiat bolţarul median. Această poartă a fost blocată pentru mai bine de cinci decenii cu un zid de cărămidă, până la restaurarea din anul 2010, când i-a fost redat aspectul iniţial şi a fost inclusă în circuitul turistic.
Poarta a VI-a – poarta prin care au intrat regii în Cetate
Poarta a VI-a este situată pe latura de vest a fortificaţiei, pe ceea ce constituie a treia linie de apărare a Cetăţii, şi anume contragarda. Este o poartă simplă, alcătuită din doi stâlpi masivi din piatră, încastraţi în zidul de cărămidă ce mărgineşte contragarda. Ei delimitează un acces carosabil, prin care, parcurgând un pasaj îngust, uşor curbat, se ajunge la Poarta a V-a.
Stâlpii porţii au, fiecare, în zona mediană, câte un pilastru aplatizat, iar în partea superioară sunt mărginiţi de o cornişă profilată şi susţin câte un mic edicul prismatic, pe care sunt reprezentate ghiulele neexplodate. În faţa porţii, la exteriorul incintei, se află un pod ce asigura trecerea peste şanţul ce mărgineşte fortificaţia. Prin această poartă au intrat în cetate regele Ferdinand şi regina Maria în 1919, când au vizitat prima dată Alba Iulia, şi în 1922, când au fost încoronaţi ca suverani ai României.
Poarta a VII-a a revenit ”la viaţă” după aproape 300 de ani
Potrivit istoricilor, urmaşii arhitectrului italian Giorgio Visconti - Josif Quadris şi Konrad Wonveiss, au renunţat la utilitatea Porţii a VII-a în 1717, la puţin timp după începerea lucrărilor de construcţie. Practic, au prelungit elementele de fortificare: contragărzile şi urechile ravelinelor, tocmai pentru diminuarea spaţiilor. Poarta a rămas totuţi, dar fost închisă cu un zid de mică grosime, care putea fi cu uşurinţă dărâmat în caz de forţă majoră.
Ampla lucrare de restaurare a şanţurilor Cetăţii a inclus şi redeschiderea Porţii a VII-a. Practic, a fost spart un zid cu care a fost închisă în urmă cu sute de ani. Poarta era înainte de 1717, locul de ieşire a trupelor austrice în afara zidurilor, pe latura de nord a fortificaţiei, în cazuri de forţă majoră, cum era un atac neaşteptat din partea inamicului. Poarta era un culoar de trecere pentru trupele imperiale, dar şi un spaţiu de depozitare a armamentului. Scrierile istoricilor arată că zona din apropierea Porţii a VII-a a fost şi locul în care s-au adăpostit românii în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. (Credite foto arhivă: Muzeul Unirii, informaţii istorice documentare: Constantin Anghel, expert în reconstituiri istorice)
Citiţi şi:
Monetăria din Alba Iulia - izvor de bani şi putere. Cum au folosit principii medievali monetăria în Epoca de Aur a Principatului Transilvaniei
Se încarcă comentariile...
