Secretele celor patru vizite ale lui Ceauşescu în SUA. Cum îi „bârfea” dictatorul pe americani după ce se întâlnea cu preşedinţii lor

Secretele celor patru vizite ale lui Ceauşescu în SUA. Cum îi „bârfea” dictatorul pe americani după ce se întâlnea cu preşedinţii lor

Nicolae şi Elena Ceauşescu în 1978 în faţa Casei Albe, primiţi de preşedintele SUA, Jimmy Carter

Nicolae Ceauşescu a vizitat de patru ori Statele Unite ale Americii şi a avut discuţii oficiale cu trei preşedinţi americani, Richard Nixon, Gerald Ford şi Jimmy Carter. Dictatorul român s-a înţeles cel mai bine cu Nixon, în mandatul căruia a şi fost de două ori în SUA, în 1970 şi 1973. Celelalte două vizite au avut loc în 1975 şi 1979.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prim călătorie a lui Nicolae Ceauşescu în SUA a avut loc în octombrie 1970. A fost invitat de preşedintele american Richard Nixon în SUA cu ocazia sesiunii jubiliare consacrată împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea ONU. Pe lângă întâlnirile oficiale, dictatorul şi soţia acestuia au vizitat fabrica de maşini Ford, dar şi parcul de distracţii Disneyland. Impactul primei experienţe americane pentru Ceauşescu a fost foarte mare, atât din punct de vedere politic, cât şi personal. A descoperit în America un mod de viaţă cu care nu era familiarizat şi care se deosebea profund de ceea ce cunoscuse el acasă sau în puţinele vizite în străinătate la care a participat până atunci. 
 

Ceauşescu despre americani: ”Mănâncă şi puţin, şi prost gătit”

 
Ceauşescu obişnuia să povestească în şedinţele comitetului executiv al PCR impresiile despre vizitele în străinătate. „Ceea ce am mai remarcat este şi simplitatea lor în ceea ce priveşte mâncarea. Mănâncă şi puţin, şi prost gătit. În general, se servesc două feluri de mâncare; e departe de cum se face la noi. Se dă la început ceva, peşte, de regulă, şi o friptură. Dacă noi am da salata pe care mi-au dat-o la Casa Albă, s-ar face scandal. La dineul care s-a oferit în onoarea şefilor de state şi guverne ni s-a dat o budincă din mălai. Vinul ni s-a servit în nişte pahare simple şi câte o jumătate de pahar de vin alb şi o jumătate de pahar de vin roşu. L-ai băut, să fii sănătos, nu ţi se mai dă. Aşa că, din acest punct de vedere, lucrurile sunt foarte bune. În general se bea puţin. În orice caz, la prânz nu se bea”, le-a spus Ceauşescu colegilor din conducerea Partidului Comunist.

Nicolae Ceauşescu şi Richard Nixon în 1970
 
Inspirat de ceea ce văzuse la americani, Ceauşescu a decis să scoată băuturile alcooolice din bufetele de la ministere, unde urma să se servească doar suc şi apă minerală. ”Ceea ce am mai văzut la ei în acest domeniu este că ei nu dau la nimeni pe gratis. Ei au admis 12 oameni care să mănânce gratis la Asociaţia de Politică Externă. În afară de aceştia au fost mulţi şi care a vrut să participe la dejun şi-au plătit dejunul cu 25 de dolari. Şi asta nu a fost numai aici, ci peste tot. Îl invită pe cutare, acesta se consideră onorat, dar îşi plăteşte tacâmul”, a mai spus Ceauşescu potrivit stenogramei şedinţei Comitetului Executiv al PCR din 29 octombrie 1970.
 

Fastul vizitei din 1973

 
A doua vizită pe tărâm american a fost organizată în perioada 4-7 decembrie 1973 şi a fost mult mai fastuoasă. Gazdele americane i-au dat lui Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale toate onorurile posibile. Din punct de vedere al protocolului, administraţia Nixon s-au purtat cu maximă curtoazie. Americanii n-au fost, însă, la înălţimea aşteptărilor lui Ceauşescu. Acesta îşi dorea clauza naţiunii celei mai favorizate, ce presupunea facilităţi vamale pentru produsele româneşti importate de SUA. Mai dorea, de asemenea, un credit de 500-600 milioane de dolari, cu dobândă mică. În timpul vizitei s-au semnat unele documente oficiale, inclusiv unele menite să stimuleze relaţiile economice, dar clauza nu a reuşit să o primească.
 
Cuplurile prezidenţiale din SUA şi România în 1973

Din documente americane de la Departamentul de Stat declasificate reiese că de fapt Ceauşescu se invitase la Casa Albă, oficiali de la Bucureşti presând administraţia americană să-l primească pe liderul român neapărat în anul 1973. După deliberări, punând în balanţa forţelor avantajele şi dezavantajele, americanii au acceptat să-i facă pe plac. Pe timpul şederii la Washingon, familiei Ceauşescu i s-a pus la dispoziţie Blair House, una dintre cele mai frumoase reşedinţe. Acolo i-a primit Ceauşescu pe Hendrich Johannes Witteveen, preşedintele Fondului Monetar Internaţional şi Robert McNamara, preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Apoi a mers la Camera de Comerţ şi Industrie a SUA, unde a discutat cu oameni de afaceri americani. 
 

Ceauşescu, lăudat de Nixon

 
A existat şi un dineu oficial în cadrul căruia preşedintele Richard Nixon nu s-a sfiit să îl laude pe Ceauşescu: „Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“.
 
Ceauşescu şi Nixon salutau mulţimea din maşina oficială

În cele patru zile cât a stat în SUA, Ceauşescu s-a întâlnit cu congresmeni, oameni de afaceri şi ziarişti, a vizitat fabrici şi uzine, dar şi oraşul New York. Aici, cuplul prezidenţial român s-a cazat la hotelul Waldorf Astoria, unde a cerut şi a primit cel mai luxos apartament, rezervat capetelor încoronate. Programul de la New York i-a permis Elenei Ceauşescu o scurtă escapadă la cumpărături. Violeta Năstăsescu, traducătoarea oficială a primei doamne a României, a afirmat ulterior că, de pe Fifth Avenue, a târguit cosmetice şi eşarfe pentru ea, fulare pentru soţ şi copii. Tot traducătoarea a precizat apoi că, la procesul de la Târgovişte, din decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu purta unul dintre fularele cumpărate de la New York, în 1973.
 

Întâlnire de o oră cu Gerald Ford în 1975

 
A treia vizită a dictatorului român în SUA a avut loc în 11 iunie 1975, când s-a întâlnit cu preşedintele Gerlad Ford şi cu membri ai Congresului american. A fost, de fapt, o escală de o zi la Washington după ce Nicolae Ceauşescu încheiase vizite de stat în Brazilia şi Mexic. ”Doresc ca pe durată mandatului meu să extindem relaţiile stabilite de Statele Unite şi România prin Declaraţia din 1973. În mod deosebit dorim să punem în aplicare Acordul de Schimb între România şi Statele Unite. Am trimis Congresului documentele necesare pentru că acesta să ia toate măsurile necesare, pentru a putea beneficia de pe urmă Acordului de Schimb, important pentru Statele Unite, România şi relaţiile noastre”, i-a spus preşedintele american lui Ceauşescu, potrivit stenogramei întâlnirii de o oră dintre cei doi. 
 
Primirea dictatorului român de către Gerald Ford în 1975

”Desigur că aşteptăm cu mare interes intrarea în vigoare a acestui Acord. Va garantez că în România nimeni nu se va opune şi sper că nici în Statele Unite nu vor există probleme. Dorim să continuăm bună colaborare la nivel economic din ultimii patru ani, iar dacă acest acord va intră în vigoare ne aşteptăm că nivelul tranzacţiilor să ajungă la sumă de un miliard de dolari”, a răspuns Ceauşescu. Discuţia dintre cei doi presedinti a mai abordat subiecte ca Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Orientul Mijlociu, Coreea şi Spania.
 

1978: Jimmy Carter, interesat de drepturile omului în România

 
Ultima vizită a lui Ceauşescu în SUA a avut loc în perioada 11 - 17 aprilie 1978, la invitaţia preşedintelui Jimmy Carter. În discursul oficial de recepţie al liderului român, preşedintele Jimmy Carter, spunea: ”Este corect să spunem că în ultimii 10 ani, relaţiile prieteneşti dintre SUA şi România au crescut şi s-au îmbunătăţit rapid, spre satisfacţia şi beneficiul poporului nostru. Schimburile dintre ţările noastre au crescut de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Şi datorită creşterii existente în relaţiile dintre noi, ne aşteptăm ca volumul să se dubleze în următorii trei ani. Este un mare avantaj pentru mine, ca Preşedinte, să am şansa de a mă consulta cu un lider naţional şi internaţional precum este vizitatorul meu de azi”.

Ceauşescu şi Jimmy Carter în 1978

Discuţiile din Biroul Oval ale celor doi preşedinţi s-au axat pe Orientul Mijlociu, unde Ceauşescu avea relaţii bune atât cu arabii, cât şi cu israelienii. S-a acordat atenţie şi aplicării drepturilor omului în România. Ceauşescu s-a apărat spunând că este o problemă internă, în care nu se admit amestecuri externe. Ceauşescu şi Carter au semnat o declaraţie comună, care a reînnoit promisiunea de a respectă Declaraţia comună semnată în 1973 şi promitea să continue discuţiile la nivel înalt, eforturile de a extinde comerţul şi de a coopera la rezolvarea problemelor umanitare. Înainte de plecarea din SUA, oficialităţile române au semnat un acord cu Control Data Corporation din Minneapolis (în sectorul prelucrării datelor, al computerelor şi alte domenii înrudite), de cooperare economică şi tehnică pe zece ani, primul de acest fel între o firmă americană şi România.

 
”După vizită din America, a avut loc o creştere a comerţului exterior şi în acelaşi timp ne-au vândut licenţe în tehnică de vârf. La noi era sfânt: ceea ce primeam din Vest nu dădeam Uniunii Sovietice. Ceea ce se spune că România era o rampă, prin care luăm şi dădeam... nu, e o tâmpenie! Pentru că nici sovieticii nu ne cereau. Aveau ei mijloacele lor, aveau o armată de spioni”, spunea Ştefan Andrei, fost ministru de Externe al României. În 2 iunie 1978, preşedintele Carter a trimis o scrisoare Congresului pentru reînnoirea anuală a clauzei naţiunii celei mai favorizate acordate României. Congresul a aprobat prelungirea pe trei ani a acordului comercial şi a reînnoit clauza acordată României pentru încă 12 luni. De asemenea, imediat după întoarcerea în ţară, Ceauşescu a acordat paşapoarte şi vize de ieşire pentru 47 persoane. 
 

      Citiţi şi:

Cine a fost Diegio, controversatul personaj despre care se spune că ar fi încheiat pacea cu romanii

 

Secretele „fondului pisetal“, strategia care ţinea în viaţă spitalul din Apuseni. Contribuţia lunară a minerilor, infimă

 

Cariera uriaşă de la Roşia Poieni, craterul săpat în munte care se vede din satelit. Anual, de aici se extrag 5.000 de tone de cupru

 

Legenda lacului fără fund din Munţii Şureanu: un monstru îi trage pe înotători sub apă

 

Cum s-a făcut „botezul“ străzilor din Alba Iulia, după ce oraşul a devenit românesc, şi cine a fost omul care a dat noile nume

 

Cine este părintele Arsenie Praja, pustnicul din Apuseni care a căpătat supranumele „doctorul fără de arginţi“

 

Românca din Apuseni care moşteneşte averea fabuloasă a masonului italian Licio Gelli, decedat la 96 de ani

 

Românul care a negociat Alaska pentru Statele Unite. Viaţa de film a generalului George Pomuţ, devenit erou american

 

Cazul fagului ciudat din Apuseni, ale cărui frunze cad doar primăvara. Pomul legendar trăieşte de peste 500 de ani

 

Destinul tragic al generalului Dănilă Papp, militarul care a luptat atât în armata austro-ungară, cât şi în cea română

 

Legendele movilelor de la Biia: morminte pentru o armată otomană şi comori păzite de flăcări ce ies din pământ

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările