Secretele celei mai adânci gropi săpate de oameni. Ce au descoperit savanţii ca urmare a proiectului gigantic
0
Cartea Recordurilor consideră că forajul Kola, din Rusia, care are 12.000 de metri adâncime, este cea mai profundă groapă săpat de om în scoarţa terestră. Puţul a servit unor cercetări ştiinţifice realizate în fosta Uniune Sovietică.
Considerat un record mondial, puţul de foraj de la Kola (Rusia) este rezultatul unei săpături ştiinţifice, proiect al fostei URSS. Printre altele, cercetarea viza să se facă o explorare cât mai profundă a scoarţei Pământului.
Forajul a început pe 24 mai 1970 în Peninsula Kola, folosind instrumente sovietice de foraj. Mai multe gropi au fost săpate pornind de la o groapă principală. Cea mai profundă, SG-3, a fost terminată în 1989 şi a ajuns la 12.261 m adâncime, fiind considerată şi acum, la peste 30 de ani distanţă, cea mai adâncă groapă săpată vreodată.
Proiectul a fost propus prima dată în 1962 şi a fost repartizat către Consiliul Ştiinţific Interdepartmental pentru Studiul Interiorului Pământului şi pentru Foraje de Mare Adâncime. Locaţia a fost aleasă în 1965 în NV URSS, 10 km vest de oraşul Zapolearnîi.
Adâncimea iniţială e fost stabilită la 15.000 m. La 6 iunie 1979, recordul mondial de adâncime deţinut de groapa Bertha Rogers din Washita County, Oklahoma, 9.583 m a fost depăşit. În 1983, forajul a depăşit nivelul de 12.000 m şi a fost oprit pentru un an pentru a celebra evenimentul.
Această perioadă de pauză este posibil să fi contribuit la un eşec dezamăgitor ce a avut loc pe 27 septembrie 1984: după forarea la 12.066 m, 5.000 m de ţevi de foraj s-au desprins şi au fost abandonate în adânc. S-a decis să se foreze din nou de la 7000 de metri. Groapa a atins 12.262 m adâncime în 1989. În acel an groapa ar fi trebuit să atingă 13.500 m până la sfârşitul lui 1990 şi 15.000 m până în 1993.
Totuşi, din cauza depăşirii temperaturii prevăzute la această adâncime şi poziţionare, 180 de grade Celsius în loc de 100 de grade Celsius, forajul la adâncime mai mare a devenit imposibil şi a fost oprit total în 1992. Odată cu creşterea în temperatură datorată adâncimii, forajul la 15.000 m ar fi însemnat lucrul la 300 de grade Celsius, moment în care aparatele ar fi încetat să funcţioneze.
Groapa de foraj de la Kola a penetrat aproximativ o treime din scoarţa continentală baltică, estimată ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt. În cadrul proiectului, s-au efectuat studii geofizice extinse: discontinuităţile seismice şi regimul termic în scoarţa Pământului; compoziţia fizică şi chimică a scoarţei adânci şi tranziţia de la scoarţa superioară la cea inferioară; geofizica litosferică şi crearea şi îmbunătăţirea resurselor pentru studiu geofizic avansat.
Pentru savanţi, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în vitezele seismice nu a fost găsită la o graniţă care marca tranziţia ipotetică a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de rocă metamorfică care se extindea de la 5 la 10 km dedesubtul suprafeţei.
Roca fusese îndelung fracturată şi era saturată de apă, ceea ce era surprinzător. Această apă, spre deosebire de apa de la suprafaţă, provenea din minerale şi era incapabilă de a ajunge la suprafaţă din cauza unui strat de rocă impermeabilă. La 6 km sub suprafaţă au fost găsite fosile microscopice de plancton. O altă descoperire neaşteptată a fost o cantitate mare de hidrogen gazos. Noroiul ce curgea din groapă fiind descris drept „clocotind” de hidrogen.
Statele Unite au pornit un proiect asemănător, poreclit Project Mohole, care intenţiona să penetreze sub scoarţa fină de sub Oceanul Pacific lângă Mexic. După forajul iniţial, proiectul a fost abandonat în 1966 din cauza lipsei de fonduri.
Se încarcă comentariile...
