Satul din Alba care furnizează 70% din pomii fructiferi vânduţi în România. Preţurile la care butaşii sunt livraţi oriunde în ţară
0Satul Ciumbrud din Alba mai bate un record după ce a devenit în ultimii ani principalul furnizor de trandafiri pe piaţa din România. Solul şi condiţiile meteo favorabile sunt prielnice şi pentru cultivarea pomilor fructiferi. Dezvoltarea fără precedent a acestei activităţi a făcut ca Ciumbrudul şi zonele limitrofe să furnizeze circa 70% din materialul săditor de pomi fructiferi care se comercializează în România.
Horticultorii de aici trimit în toată ţara mii de butaşi de pomi fructiferi, migdali, trandafiri şi mai nou pomi la ghiveci. Zona renumită pentru solul prolific are deja tradiţie. La Ciumbrud şi în satele apropiate majoritatea sătenilor se ocupă cu pomicultura. Familiile Bakk, Molnar, Csiki, Csaba, Takacs au devenit cunoscute la nivel naţional şi chiar internaţional pentru calitatea produselor pe care le oferă.
”În jur de 70% din materialul săditor din România pleacă din Ciumbrud în toate hipermarketurile şi pieţele suntem prezenţi. Aici a fost tradiţie încă din strămoşii noştri, au început să producă viţa de vie, trandafiri, pomi fructiferi”, spune Andrei Molnar, unul dintre cei mai importanţă producători din Ciumbrud. Fiecare familie deţine până la 5 hectare, pe care cultivă produsele ce ajung, în fiecare primăvară şi toamnă, să fie cultivate în majoritatea grădinilor din România. Pentru ca pomii să ajungă la maturitate, este nevoie de doi ani de zile şi de multă muncă. La maturitate sunt ambalaţi, depozitaţi şi apoi distribuiţi clienţilor la preţul de 10 lei. La Ciumbrud se cultivă material săditor din toate categoriile de pomi fructiferi: măr, păr, vişin, piersic, cais, nuc, migdal, prun, gutui, cireş şi nectarin. Produsele pot fi cumpărate şi de pe internet la preţul de 7 lei, plus costul transportului.
Moşternirea şi transmiterea acestei meserii din tată-n fiu este perfect exemplificată de afacerea familiei Takacs, aflată la a treia generaţie de ”pepinerişti”. Cuvântul derivă din ”pepinieră”, care înseamnă un teren rezervat exclusiv pentru plantarea şi dezvoltarea de material săditor pentru diferite plante. Primul ”pepinierist” din această familie a fost Takacs Ştefan, care şi-a început activitatea pe malul râului Mureş, în localitatea Gâmbaş, lângă Ciumbrud. Prin altoirea viţei de vie a ajuns să fie recunoscut pentru măiestria sa. Altoia pe zi 3.000 de bucăţi de viţă de vie, find unul din cei mai buni altoitori din zonă. Renumele lui a ajuns celebru atât pe plan local cât şi naţional unde organiza echipe de altoit, la diferite pepiniere de stat, atât la viţă de vie cât şi la pomi fructiferi. A activat cel mai mult la pepiniera ”Ambrosie Fischer” din Aiud, care a fost cea mai mare pepinieră pomicolă din România.
Al doilea membru al familiei care a dus mai departe această activitate a fost Takacs Laurean, care a învăţat meserie de la tatăl lui şi în cadrul şcolii de la Gâmbaş. ”Cu trecerea anilor a mers cu tatăl la altoit la diferite pepiniere din ţară unde până la vârstă de 65 de ani se poate lăuda cu altoirea a câtorva milioane de pomi fructiferi, viţă de vie şi trandafiri. După 1990, marea majoritate din pepinierele din ţară s-au destrămat şi a
rămas la altoit pe plan local la Pepiniera Aiud, care la vremea respectivă era printre cele mai mari din ţara. După anul 2000 au plecat la altoit în Ungaria la pomi fructiferi şi trandafiri. Apoi, cu ceva bănuţi puşi deoparte, am înfiinţat propria noastră pepinieră, acumulând destule cunoştinţe pentru a merge singuri mai departe”, spune Takacs Csaba, care reprezintă cea de-a treia generaţie de ”pepinierişti” din această familie.
De la vârsta de 14 ani, acesta a fost responsabil de plantarea primei pepiniere a familiei, părinţi fiind plecaţi cu vânzarea pomilor fructiferi în diferite pieţe din ţara. Tânărul a absolvit Facultatea de Horticultură şi a devenit specialist în domeniu. ”În anul 2003 am plecat la muncă în străinătate cu speranţa că voi aduce un surplus de bani că să dezvoltăm pepinieră, dar acolo contrar aşteptărilor am fost trataţi că nişte sclavi, muncind mult şi nefiind plătiţi. După revenirea în ţara am continuat activitatea, unde părinţii se ocupau în continuare de pepinieră familiei şi cu ajutorul lor am dezvoltat puţin câte puţin. La început am investit în marcotiere, plantaţii ramuri altoi, sisteme performanţe de irigaţii, tractor, utilaje de prelucrat solul în pepinieră, şi altele. Când pepiniera a ajuns la un alt nivel de producţie am angajat trei prieteni, apoi din cauza extinderii pepinierei am mai angajat patru băieţi”, mai spune Takacs Csaba (foto drapta). Ferma pomicolă a acestuia este în contină dezvoltare şi reprezintă un exemplu despre cum se poate face horticultură de succes în România.
Se încarcă comentariile...
