Revoluţia de la Cugir, între revolta populară şi crimele comise la Miliţie
0
În după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, oraşul Cugir din judeţul Alba devenea al doilea oraş liber de comunism din România după Timişoara. Evenimentele din oraşul unde se afla una dintre cele mai mari uzine de armament din România s-au succedat rapid şi s-au soldat, oficial, cu 10 morţi şi 70 de răniţi.
Doi dintre morţi au fost miliţieni, iar ucigaşii acestora au primit ani grei de închisoare. Evenimentele sângeroase au fost descrise în cartea ”Revoltă în labirint”, publicată de revoluţionarul Mihai Babiţchi. Primele mişcări „de stradă” la Cugir au început în luna noiembrie 1989, când pe zidurile fabricii s-a scris sloganul: ”Foamea ne va răscula”. Conducerea de partid şi reprezentanţii Securităţii din Cugir au reacţionat, dublând numărul de efective din oraş.
Toate aceste pregătiri au fost de prisos pentru ceea ce avea să se întâmple în 21 decembrie şi în zilele următoare. Vestea celor întâmplate la Timişoara a fost adusă şi la Cugir mai ales de către studenţii care se întorceau acasă de sărbători. În 21 decembrie, la ora 10.00, sirenele din fabrica de armament au sunat şi au dat semnalul revoltei. Miile de muncitori au plecat în marş prin oraş şi scandau primele lozinci anti-comuniste: „Pentru sângele vărsat, Ceauşescu condamnat!”, „Pentru crima din Banat, Ceauşescu judecat”.
Miliţieni linşaţi şi arşi de vii
Sediul Consiliului Popular Orăşenesc a fost luat cu asalt de manifestanţi, lozincile „Trăiască RSR” fiind aruncate de pe faţadă, iar clădirea a fost incendiată. Punctul culminant al Revoluţiei de la Cugir a avut loc la sediul Miliţiei. Zvonurile care circulau printre manifestanţi susţineau că aici erau încarceraţi trei muncitori, informaţie neconfirmată ulterior. Deşi reprezentanţii Miliţiei au infirmat zvonul, manifestanţii au atacat clădirea cu pietre şi sticle incendiare. Personalul blocat în interior a încercat să îndepărteze manifestaţia prin executarea unui foc de avertisment, decizie care s-a dovedit în final fatală. Cu pericolul de a arde de vii, miliţienii au sărit de la primul etaj al clădirii. Şeful unităţii de miliţie, cpt. Pop Valentin şi plt. maj. Staicu Ilie au fost linşaţi de mulţime, stropiţi cu benzină şi incendiaţi.
Urmările acestui grav incident au fost pe lângă cei doi morţi, alţi opt grav răniţi, sustragerea unei cantităţi însemnate de armament şi muniţie, precum şi distrugerea clădirii în proporţie de 70 la sută. După mai mulţi ani de cercetări, în anul 2002 persoanele considerate responsabile de aceste fapte au fost puse sub acuzare, iar un an mai târziu au fost condamnate. Dumitru Sivera a fost condamnat la 12 ani de închisoare, Adrian Gheorghe Carica a primit o pedeapsă de 13 ani de inchisoare, iar Aurel Mihu şi Petru Muntean au primit câte 10 ani de închisoare. Condamnarea acestora este comtestată de unii revoluţionari, care acuză şi în prezent scoaterea de sub urmărire penală a reprezentanţilor securităţii şi miliţiei din Alba Iulia şi Cugir pentru acţiunile represive desfăşurate în oraş, în decembrie 1989. Mai mult, aceştia afirmă că în timp ce mulţimea asedia sediul Miliţiei, din clădire s-a tras cu arme automate rezultând peste 40 de răniţi.
„La tovarăşul Ceauşescu a ajuns ştirea că Cugirul arde!”
Informaţia că a început revoluţia şi la Cugir a ajuns în 21 decembrie şi la preşedintele, pe atunci, al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu: „La tovarăşul Ceauşescu a ajuns ştirea că Cugirul arde!”. În zilele următoare datei de 21 noiembrie 1989, la Cugir a fost o acalmie relativă. Manifestanţii şi-au ales noi structuri de conducere, care au preluat administrarea oraşului de la activiştii comunişti.
Primele măsuri de apărare a oraşului de eventualii „terorişti” au fost luate la ora 1.00 când Comandamentul gărzilor patriotice organizează paza obiectivelor întreprinderii mecanice Cugir. În aceeaşi noapte sosesc vânătorii de munte din Alba Iulia, care pătrund în IMC, cu scopul de a o apăra de un eventual atac. În ziua de 22 decembrie 1989, a avut loc în zona Pieţei Complex I o adunare populară liberă, fără activişti sau membrii de partid. În jurul orei 8.00, s-a început acţiunea de constituire a conducerii oraşului, iar apoi, pe stadionul oraşului, s-a luat hotărârea formării unui comitet local al Frontului de Salvare Naţională
La ora 10.00, Statul major al vânătorilor de munte a fost mutat din IM Cugir la Clubul Muncitoresc unde şi-a fixat obiectivele de apărare în oraş. Încă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 sunt organizate gărzile pentru asigurarea ordinii în oraş. Se distribuie arme gărzilor şi populaţiei. În după-amiaza zilei de 22 şi dimineaţa zilei de 23 decembrie, s-a intrat în dispozitivul de apărare al fabricii (armament greu, muniţie etc.).
Citiţi şi:
Controversele tăbliţelor de la Tărtăria, artefacte care ar conţine cel mai vechi scris din lume
Se încarcă comentariile...
