Procesul ANAF vs. RMGC cu miză de aproape 6 milioane de euro. Curtea de Apel explică de ce au încălcat legea angajaţii de la Finanţe

Procesul ANAF vs. RMGC cu miză de aproape 6 milioane de euro. Curtea de Apel explică de ce au încălcat legea angajaţii de la Finanţe

Manifestaţie de protest a fosştilor angajaţi de la RMGC, desfăşurată în 2013

Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit că ANAF a încălcat Codul de procedură fiscală atunci când a stabilit că societatea Roşia Montană Gold Corporation trebuie să plătească aproape 6 milioane de euro la bugetul de stat, sumă reprezentând TVA afernt unor contracte de publicitate din perioada 2011 - 2013.

Ştiri pe aceeaşi temă

Curtea de Apel Alba Iulia a motivat hotărârea prin care a anulat o decizie de impunere a ANAF, din iunie 2017, potrivit căreia compania Roşia Montană Gold Corporation ar trebui să achite la bugetul de stat suma de circa 26,9 milioane de lei (circa 6 milioane de euro), reprezentând TVA aferent unor contracte de publicitate derulate în perioada 2011 - 2013. 
 
Motivul principal pentru care instanţa a decis să anuleze decizia de impunere este o practică neunitară manifestată de ANAF, care a şi-a schimbat strategia fiscală după ce a acordat deducerea TVA pentru cheltuielile de publicitate ale companiei din perioada 2007 – 2011. Inspecţia fiscală a fost efectuată de două ori, după ce o decizie de impunere din iunie 2016 a fost anulată de ANAF datorită ”neclarităţii situaţiei fiscale consemnate în actul de control”.
 
”S-a procedat la o analiza punctuală şi amănunţită a documentelor prezentate, constatările fiind redate  în conformitate cu situaţia fiscală reală, iar soluţia a fost întemeiată pe prevederi legale, precum şi pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză”, au precizat reprezentanţii ANAF. Instanţa a hotărât, în schimb, că ”organul fiscal însărcinat cu refacerea inspecţiei fiscale avea obligaţia de a analiza comparativ informaţiile care au stat la baza emiterii actelor administrativ-fiscale anterioare (prin care s-a recunoscut dreptul de deducere TVA în favoarea reclamantei) cu informaţiile care au dus la creionarea actualei stări de fapt fiscale (aferente respingerii dreptului de deducere TVA), iar în urma acestei analize, să motiveze în mod clar şi punctual de ce şi-a schimbat practica fiscală”. Magistratul a constatat că organele de inspecţie fiscală au procedat doar la analiza punctuală şi amănunţită a documentelor (facturi, contracte, acte adiţionale, rapoarte de activitate etc.) care au stat la baza înregistrării în evidenţa contabilă a TVA aferentă bunurilor şi serviciilor în sumă de 26.089.696 lei.
 
”De altfel, însăşi pârâta a recunoscut acest aspect în cuprinsul întâmpinării formulate în prezenta cauză, afirmând că efectuarea unei analize punctuale a actelor administrativ fiscale întocmite în cazul celor 18 inspecţii fiscale pentru care a fost acordat dreptul de deducere pentru servicii similare nu se mai justifica în condiţiile în care organele de control au stabilit situaţia fiscala reală a contribuabilului administrând mijloace de probă care nu au fost avute în vedere nici la controlul precedent, nici cu ocazia celor 18 inspecţii fiscale anterioare.
 
Susţinerea pârâtei conform căreia soluţia a fost întemeiată pe prevederi legale precum si pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare in cauză, în mod cert, nu ţine loc de analiză punctuală a actelor administrativ fiscale anterioare sau de motivare a neluării în considerare a soluţiilor adoptate anterior cu privire la acelaşi tip de operaţiuni fiscale. Curtea apreciază că, pentru a respecta întocmai considerentele din cuprinsul Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 239/21.09.2016, pârâta trebuia să analizeze comparativ şi punctual noile informaţii obţinute de la autorităţi, instituţii şi terţe persoane, cu informaţiile care au fost avute in vedere cu ocazia celor 18 inspecţii fiscale anterioare, şi, astfel, să reliefeze diferenţele existente între starea de fapt fiscală actuală şi cea anterioară”, se precizează în hotărârea instanţei.
 
În concluzie, Curtea a constatat că organul fiscal nu a emis operaţiunea şi actul administrativ-fiscal în mod legal, încălcând prevederi ale Codului de procedură fiscală şi a decis anularea ”în parte a deciziei de impunere nr. F-MS 167/23.06.2017 precum şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-MS 156/23.06.2017, cu privire la suma de 26.894.851 lei, reprezentând TVA”. Hotărârea a fost contestată de către ANAF, iar dosarul a fost transferat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 

Citiţi şi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: