Principele Transilvaniei căzut în patima alcoolului şi duşman al vrăjitoarelor. Inventa procese şi ucidea femei ca să justifice îmbolnăvirea soţiei sale
0
Principele Mihai Apafi I a condus Transilvania în perioada 1661-1690. Perioada a fost caracterizată ca una de linişte pentru principat, însă conducătorul acestuia a rămas în istorie pentru viciul alcoolului şi numeroasele condamnări ale unor presupuse vrăjitoare.
Mihai Apafi I a ajuns principe al Transilvaniei în 1661, fiind impus de otomani. Debutul domniei lui Apafi, care era înclinat mai mult spre meditaţie şi lectură decât pentru tron şi politică, poate fi caracterizat ca o perioadă de vizibilă slăbiciune.
După câţiva ani a reuşit să-şi consolideze puterea, luând o serie de măsuri care au integrat principatul într-un sistem coerent de politică economică şi au sporit veniturile visteriei. S-a preocupat de valorificarea zăcămintelor de aur şi argint, de exploatarea fierului şi a salinelor, de deschiderea unor manufacturi de hârtie, sticlă şi postav. A sprijinit educaţia şi tipărirea de cărţi, chiar şi în limba română, precum Sicriul de Aur, tipărit la Sebeş în 1683. A fost şi emitentul unora dintre cele mai frumoase şi numeroase monede de aur din Europa vremii sale.
Iubitor fiind de vânătoare, o pasiune răspândită printre nobili, principele avea la curtea sa inclusiv dresori şi îngrijitori de câini. Se ştie, de asemenea, că principele Apafi a crescut 129 de ogari şi 53 de prepelicari. Viaţa sa a stat, mai ales, sub semnul pasiunii pentru ceasuri. „Îi plăceau foarte mult şi orologiile care, fiind făcute în foarte multe forme, erau puse în ordine în locuinţa sa; întotdeauna cu acelea îşi pierdea timpul”. Printre ceasurile pe care le avea se număra şi unul ţinut pe masă. Mecanismul activa un căţel care, la fiecare oră, se mişca şi lătra. Bogata sa colecţie de orologii se afla în grija unor meşteri ceasornicari vestiţi.
Avea o apetenţă crescută şi pentru călătorii. Se zice că vizitele principelui într-un oraş depăşeau, de regulă, 24 de ore. Şederile sale lungi nu erau tocmai uşoare pentru buzunarul gazdelor. De exemplu, în 1670, la a doua sa poposire în Sibiu, Mihai Apafi a lăsat oraşului o cheltuială de 3700 de guldeni. Ultima călătorie aici a fost cu întreaga curte, sibienii fiind nevoiţi să asigure toate cele necesare timp de şase zile. Vara, Apafi prefera curele balneare, cele mai frecventate fiind băile termale de la Geoagiu.
Mihai Apafi a fost supus şi unor vicii cărora cu greu le-a putut rezista. Printre ele, patima beţiei pare să fi fost cea mai grea. Lăsându-se întru totul stăpânit de aceasta, îi plăcea să bea foarte mult vin, pe care îl consuma cu vadra. Memorialistul Péter Apor (1676-1752) consemna că „Principele însuşi bea câte o vadră de vin şi nu se îmbăta, doar îşi scotea de pe cap căciula căzăcească de catifea şi, de parcă ar fi transpirat, aşa se ridicau de pe creştetul său aburii vinului, după care continua să bea şi mai mult“. Într-o vizită a sa la Deva, unde obişnuia să meargă destul de des, s-a spus despre el că era cel mai „nesăţios dintre toţi domnii Transilvaniei“. Principele a fost şi un mare fumător. A devenit însă un duşman al tutunului, chiar prigonitorul fumătorilor ardeleni, după experienţa pe care a avut-o în timpul unei expediţii, în anul 1663, la care a fost obligat să participe de partea oştirii otomane. Aici, în tabăra de lângă Érsekújvár, consumând abuziv un tutun foarte tare, s-a intoxicat. După acest episod, la propunerea lui, Dieta ţinută la Alba Iulia a adoptat, în decembrie 1670, măsura interzicerii folosirii tutunului. Au fost stabilite pedepse şi amenzi, destul de mari pentru acea vreme, pentru cei care încălcau această prevedere.
Mihai Apafi este cunoscut şi ca persecutorul vrăjitoarelor. Împresurat în gândurile sale de forţe obscure, principele punea pe seama vrăjilor responsabilitatea îmbolnăvirii soţiei sale, Anna Bornemisza, cât şi moartea prematură a copiilor săi. Temniţele au fost, astfel, umplute de noi şi noi învinuiţi, „fabricându-se“ multe procese care s-au soldat cu condamnări cumplite. Au fost inculpate 25 de presupuse vrăjitoare, dintre care 13 de condiţie nobilă. Vizată de astfel de acuzaţii a fost şi Zsuzsanna Vitéz, soţia lui Pal Baldi, unul dintre oponenţii săi politici. Deşi nu au existat probe împotriva ei, aceasta a sfârşit în închisoare, după un proces ce a durat opt ani. După moartea soţiei sale, Anna Bornemisza, survenită în anul 1688, într-o perioadă în care ţara era ocupată de armatele imperiale habsburgice, Mihai Apafi s-a retras în cetatea Făgăraşului unde s-a stins din viaţă în aprilie 1690. (Sursa documentare: MEMORIA URBIS, „Alba Iulia - o istorie în imagini a oraşului prin străzile şi monumentele sale“)
Se încarcă comentariile...
