Povestea lui Simo Häyhä sau Moartea Albă, cel mai „prolific“ lunetist din istorie. Cum au încercat ruşii să îl lichideze
0
Un soldat finlandez care a luptat în Războiul de Iarnă dintre Finlanda şi Rusia a fost cel mai ”prolific” lunetist din istorie.
Simo Häyhä era poreclit „Moartea albă” de către Armata Roşie, fiind un veritabil coşmar pentru soldaţii ruşi. Finlandezul a doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă (1939 - 1940) mai mulţi decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei. Înainte de a se alătura forţelor armate, Häyhä a fost fermier şi vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliţiei voluntare „Garda Albă” şi s-a făcut remarcat prin premiile obţinute în cadrul concursurilor de tir sportiv.
În timpul războiului dintre Finlanda şi Rusia, Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ţinută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 şi -20 de grade Celsius. În aceste condiţii, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä şi-a stabilit recordul impresionant. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puţin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală este doar câteva ore pe zi.
Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puştii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea consituţiei sale, de doar 1.60 metri înălţime. El a preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai
mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) şi o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se abureşte cu usurinta pe vreme rece), permiţând în acelaşi timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziţia lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpada din faţa lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă şi să-i dezvăluie poziţia. Din acelaşi motiv se spune că obişnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produşi de respiraţia sa să-i trădeze ascunzătoarea.
Într-o singură zi, pe 21 decembrie 1939, a reuşit performanţă să împuşte 25 de soldaţi, iar în alte trei peste 50. Exasperaţi de faptul că rândurile lor sunt subţiate pe zi ce trece, comadanţii sovietici au pus o recompensa pe capul lui Simo, au pregătit echipe speciale de trăgători şi au permis folosirea artileriei, dacă exista doar suspiciunea că Simo era prin împrejurimi. Lunetiştii sovietici au fost ucişi unul câte unul şi că loviturile de artilerie au fost evitate îndemânatic, doar un singur proiectil explodând aproape de el şi arzându-i superficial pelerină. Ascuns de troiene, putea cu uşurinţă să se deplaseze, mai ales că echipamentul sau era complet alb şi era aproape de nevăzut, chiar şi de aproape. Spaima printre soldaţii sovietici era de înţeles, în mintea fiecăruia încolţindu-se gândul că ar putea fi următorul. Moralul lor era la pământ, iar din cauza tensiunii mulţi au cedat nervos şi au încercat să dezerteze. Pentru aceste trupe Simo devenise un aducător de moarte, un spectru ce putea în orice moment decide cine va trăi sau muri. Nu degeaba acesta devenise cunoscut că ”Moartea Albă”.
Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împuşcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoşând şi strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împuşcare, a declarat că ”jumătate din capul lui lipsea”, însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când şi-a recăpătat cunoştinţa, a fost şi ziua în care a fost declarată pacea. I-au trebuit câţiva ani ca să-şi vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul şi l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani şi renumit crescător de câini, participând chiar şi la o partidă de vânătoare cu preşedintele Finlandei de la vremea resectivă.
În 1998, când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâţia oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: ”am făcut ceea ce mi-a fost spus şi totodată ceea ce puteam face”. Simo Häyhä şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Ruokolahti, un mic orăşel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia, unde a decedat în anul 2002, la vârsta de 96 de ani.
Se încarcă comentariile...
