Peripeţiile unui român din Siberia care a votat prin corespondenţă: „Am devenit şi agentul 00007-RUS“

Un bărbat din Alba, aflat în Siberia, la mai bine de 7.000 de km de ţară, a reuşit să voteze prin corespondenţă doar după ce a plătit costul trimiterii plicului în ţară. La alegerile europarlamentare şi referendum, Marius Giura a străbătut 10.000 de kilometri pentru a putea vota.

Marius Giura trăieşte de mai mulţi ani, împreună cu soţia şi cei cinci copii, în oraşul Ulan-Ude, capitala Republicii autonome Buriatia, din componenţa Federaţiei Ruse. Acesta este misionar creştin în oraşul cu o populaţie de circa 350.000 de locuitori, aflat în apropiere de graniţa cu Mongolia. La alegerile europarlamentare, Marius Giura şi soţia acestuia au mers cu avionul până la Moscova şi au străbătut, dus-întors, circa 10.000 de kilometri pentru a putea vota pentru Parlamentul European şi Referendum.

La alegerile prezidenţiale din acest an a decis să voteze prin corespondenţă, însă a avut de înfruntat ceva dificultăţi pentru ca demersul să fie un succes. Deşi trimiterea plicurilor cu voturi ar fi trebuit să fie achitată de Autoritatea Electorală Permanentă, românul s-a trezit cu plicurile întoarse la expeditor, iar ulterior a trebuit să

plătească pentru a tremite în România, riscând de asemenea ca acestea să nu ajungă în timp util.

Bărbatul a povestit întreaga aventură pe facebook:

Aşa cum am scris ieri, am votat. Ieri primisem şi confirmarea că plicurile cu voturile pentru turul 1 au ajuns la destinaţie (pluralul e pentru mine & Adriana, soţia mea). Nu a fost fără peripeţii. Trimiterea plicului înapoi în România cică e achitată de Autoritatea Electorală Permanentă. Am mers aici la poştă cu ele şi le priveau aproape ca pe OZN-uri. Le-am explicat că sunt achitate deja. Le-au primit, dar mi-au spus că nu sunt siguri că plicurile vor trece de sortare.

Şi n-au trecut. După vreo săptămână, la intervale de câteva zile unul de altul, plicurile au ajuns înapoi la noi, aduse de poştaş! Pe unul era scris de mână cu pixul ”netimbrat”, pe celălalt ”expeditor” era tradus, tot cu pixul “destinatar”. Am citit pe Facebook de situaţii asemănătoare şi în multilingva Elveţie sau alte ţări europene, nu doar în capătul ăsta de lume unde noi trăim.

Din cauză că rămăsese puţin timp (mai puţin de 2 săptămâni până în 7 noiembrie, ultima zi în care trebuiau să ajungă plicurile cu votul la Biroul Electoral pentru Votul prin Corespondenţă), iar distanţă până-n ţară era de vreo 8.000 km + vămi, am decis să le trimitem împreună într-o scrisoare prioritară plătită “par avion” (EMS). Am cam ridicat din sprâncene când mi s-a spus că costă cam 120 de lei echivalent în moneda locală, dar am plătit şi voturile au plecat (după privirile lucrătoarelor de la ghişeu, se pare că în acel moment eu eram OZN-ul. Nu pricepeau cum de plătesc atâţia banii pentru a trimite nişte voturi). Iar în gândul meu: “Şi totuşi, dacă nu ajung (la timp)?! Şi-am mai şi plătit!”. Dar au ajuns. Nu de alta, dar suntem singurii români ce-şi duc traiul pe-aici.

P.S. Am devenit şi agentul 00007-RUS la aceste alegeri. Se vede codul în poza #3, cea cu “expeditor”. Numa’ să n-o ieie ruşii prea în serios şi să înceapă să mă ia la-ntrebări!.