FOTO „Păştenii“ de la Vinerea, „fugăritul mirelui“ la Presaca Ampoiului şi tocaşii de la Garda de Sus, obiceiuri străvechi de Paşte, păstrate în Alba

În satele din Alba se mai păstrează şi astăzi o serie de obicieuri din perioada Paştelui, ţinute încă din vremea strămoşilor. Adevărul vă prezintă o trecere în revistă a celor mai frumoase astfel de tradiţii.

„Păştenii – cunoaşterea şi păstrarea moştenirii culturale din mediul rural” scenariul ritual de înnoire anuală a lumii deschise de duminica floriilor, închis de duminica Tomii şi intersectat de noaptea învierii Mântuitorului Iisus, este ilustrat în localitatea Vinerea din apropierea oraşului Cugir, de obiceiul tradiţional Păştenii.

Acesta este un obicei unic de întâmpinare a Învierii Domnului, în care, cei care împlinesc în anul respectiv vârsta de 60 de ani, devin „Păşteni”. Ei se vor ocupa de pregătirea şi împărţirea „Paştilor” pentru întreaga comunitate. 

În joia din Săptămâna Patimilor, în care „Paştile” se aduc la biserică pentru sfinţire, toţi „Păştenii” sunt îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare şi participă la o procesiune inconfundabila, care porneşte de la gazdă spre lăcaşul de cult.

Proiectul cultural „Păştenii – cunoaşterea şi păstrarea moştenirii culturale din mediul rural” are ca obiectiv facilitarea organizării şi desfăşurări evenimentelor şi promovarea obiceiului în vederea păstrării şi perpetuării patrimoniului cultural si este finanţat de administratia fondului cultural naţional si asociaţia culturală Câmpul Pâinii, în parteneriat cu Primăria oraşului Cugir.

Programul de desfăşurare a obiceiului:
Joia Paştilor, ora 8.00 – procesiune „Băgarea Paştilor în biserică”;
Vinerea Paştilor, ora 18.00 – împodobirea Sfântului Mormânt, slujba de prohod a Domnului Iisus Hristos, ocolirea bisericii.
Duminica Paştilor, ora 3.00 – slujba de Înviere a Domnului Iisus Histos, împărţitul Paştilor.
Duminica Tomii – petrecerea Păştenilor.

„Pomeana copiilor” şi „fugăritul mirelui” la Presaca Ampoiului

Într-un alt sat din judeţul Alba copiii primesc, de Paşte, o pomană dată în numele celor morţi şi a celor care nu au fost pomeniţi niciodată în biserică, iar după slujbă are loc „fugăritul mirelui“ – tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi.

La Presaca Ampoiului din comuna Meteş, în a doua zi de Paşte comunitatea participă la „pomeana copiilor“, „fugăritul mirelui“ şi „jucatul lopţii în bâtă“. Bătrânii satului povestesc că „pomeana copiilor“ este un obicei unic în România, care începe în Duminica Floriilor, când gospodinele din sat duc făină la „prescurariţă“ – femeia din localitate care coace prescurile pentru biserică. Aceasta face câteva sute de colaci, dar şi unii de dimensiuni mici care vor fi folosiţi la „pomeana copiilor“. În a doua zi de Paşte, după slujba religioasă, colăceii sunt aşezaţi pe iarbă, în curtea bisericii, pe două rânduri, iar în interiorul lor femeile satului aşează ouă roşii. Toţi copii din sat se aşează ulterior, câte unul, în spatele colacilor, primind „pomeana“, sfinţită de preoţi.

Primarul comunei Meteş, Traian Ursaleş, afirmă că sărbătoarea este interpretată din punct de vedere religios

 ca o celebrare a cultului morţilor, pomana dată copiilor simbolizând o pomană dată în numele celor morţi şi a celor care nu au fost pomeniţi niciodată în biserică. După terminarea slujbei religioase, urmează „fugăritul mirelui“ – o cursă în care tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi. Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri, în timp ce sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama lui, iar dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit cu vin şi bucate de urmăritori. Bătrânii satului povestesc că în trecut obiceiul se practica chiar în ziua nunţii, când mirele era fugărit de feciorii satului.

La fel de inedit este şi obiceiul „jucatul lopţii în bâtă“, un fel de sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti. Băieţii satului formează echipe de câte 5 sau 8 jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ, unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă. Jucătorii trebuie să parcurgă distanţa dus-întors dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de „loptă“, o minge realizată din cârpe legate la un loc. Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri fiecare, iar fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.

„Statu' la vase“ la Şugag

În a două zi de Paşte, la Şugag, zeci de tineri căsătoriţi în anul dinaintea Paştelui se adună în Foto Obiceiuri de Paşte în Alba curtea Bisericii Ortodoxe pentru a sărbători vechiul obicei Statu’ la vase în Lunea Paştilor. Este un obicei al familiei ce se mai practică azi doar în comuna Şugag din judeţul Alba. După o întrerupere de 18 ani, un grup de specialişti de la Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba şi comunitatea locală din Şugag, sprijinită de Biserica Ortodoxă, au reiniţiat această tradiţie în 2008. Tinerii căsătoriţi în anul pascal ce tocmai s-a încheiat, se adună în Lunea Paştilor în curtea bisericii şi încing un veritabil ospăţ în cinstea vieţii de familie.

Tinerele cupluri vin la biserică îmbrăcate în costumul alb-negru şugăjan, la care, bărbaţii ataşează un fluier la brâu. După slujba religioasă, mirii se adună în curtea bisericii pentru a primi binecuvântarea preoţilor, printr-o slujbă specială. În curte, fiecare tânără familie are o masă pe care soţia o împodobeşte cât mai frumos şi o garniseşte cu o mulţime de bucate alese, specifice Paştilor, pentru a-şi „omeni” rudele, prietenii şi pe toţi cei care vor să le fie alături.

Oaspeţii le fac daruri tinerilor însurăţei, obiecte folositoare în gospodărie, cel mai frecvent vase. Alaiul musafirilor începe cu naşul care oferă un ciubăr în schimbul unui colac făcut de fină şi denumit „pupăză”. Restul musafirilor dăruiesc alte obiecte casnice, în număr de câte două, ceea ce semnifică noua uniune formată de tinerii trecuţi la viaţa de familie.

„Prăgşorul” de la Bistra

În comuna Bistra din Munţii Apuseni se păstrează, fără întrerupere, de mai bine de 250 de ani un obicei de Paşte cu care comunitatea se mândreşte datorită unicităţii lui. Prăgşorul seara, în Vinerea Mare la ora 20.00, după slujba de Prohod şi se va încheia în Duminica Tomii. Este o combinaţie complexă de sărbătoare religioasă şi laică.

Pentru desfăşurarea obiceiului se formează o echipă de feciori (minim şase, maxim 12) necăsătoriţi din sat numiţi „Crai“, care pun în curtea bisericii toaca şi ţevile special pregătite pentru „puşcături“. Acestea vor rămâne aici până în dimineaţa celei de a doua zile de Paşti. Toaca este păzită în această perioadă de către crai, cu schimbul, ca să nu fie furată. În caz că se va fura, va trebui răscumparată, altfel cinstea organizării Prăgşorului revine grupului de feciori care au furat-o, dar pe cheltuiala Crailor.

Pe tot parcursul nopţii de vineri spre sâmbătă, „Mormântul Domnului“, realizat în incinta bisericii, este păzit de Crai, îmbrăcaţi în ţinută militară şi înarmaţi cu suliţe. A doua zi de Paşti, după slujba de la biserică, Craii îmbracă portul popular şi, însoţiţi de un taraf, merg prin sat, din casă în casă, strigând: „Hop, hop, hop, vivat!“ (Hai, hai, hai, să trăiţi!). Craii invită fetele să participe la balul organizat de ei, care începe în seara aceleiaşi zile. Fetele care sunt vizitate şi invitate la bal oferă bani şi ouă roşii vizitatorilor. Cea mai darnică este desemnată „Prima Crăiasă“ a Prăgşorului.

Tocaşii de la Gârda de Sus

În comuna Gârda de Sus din judeţul Alba se păstrează un obicei vechi care s-a moştenit din moşi strămoşi de sute de ani încoace. Este vorba despre un obicei de Paşte care se numeşte „Ţinutul Toacei“, are loc începând cu Joia Mare de dinainte de Inviere – până în Lunea de Paşte (după slujba religioasă de la biserica din comună). Tocaşii (feciorii satului care neaparat trebuie să fie în număr impar), îşi iau răspunderea de a păzi toaca din spatele bisericii, ca nu cumva sa fie furată.

În acest sens, ei rămân cu zi cu noapte în preajma ei. Îşi amenajează un loc pentru a face foc, iar noaptea dorm in jurul lui, pe rând. Pe langă asta, tocaşii au ţevi cu carbid, şi o ţin într-o “puşcătură” continuă, pentru a vesti Invierea Domnului. Sunt îmbrăcaţi în păstori, cu “bituşă” şi clop, dar neaparat şi cu bâtă, tocmai pentru a păzi toaca.

În dimineaţa Lunii Mari a Învierii, tocaşii împreună cu fetele intră în biserică pentru a lua parte la slujba religioasa. Când aceasta se sfarşeşte, aceştia conduc preotul spre casă, unde sunt serviţi cu un pahar de ţuică şi cozonac. Se intorc apoi cu joc şi voie bună pe centrul comunei, spre deliciul privitorilor. În seara aceleiaşi zile, tot alaiul, împreună cu sătenii si vizitatorii comunei, sunt invitaţi la Căminul Cultural pentru un joc pe cinste!

→

Imaginea 1/12: Craii pun în scenă un obicei unic Foto: bistra.ro