Pasărea uriaşă din Carpaţi, împăiată la un muzeu din Ardeal FOTO

Pasărea uriaşă din Carpaţi, împăiată la un muzeu din Ardeal FOTO

Cocoşul de munte împăiat de la muzeul din Sebeş

La Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş se află şi un exemplar spectaculos de cocoş de munte împăiat, care a intrat în colecţia de Ştiinţele Naturii încă din anul 1957.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pasărea este de dimensiuni mari şi a fost naturalizată cu aripile şi cu coada strânse. Face parte din ordinul Galliformes şi este o specie de talie relativ mare, cu dimorfism sexual accentuat. Masculul, numit şi „gotcan”, atinge lungimi cuprinse între 74 şi 90 cm, inclusiv coada, de cca. 25 cm, fiind cu aproape o treime mai mare decât femela.
 
”Avem plăcerea de a vă invita să descoperiţi întreaga colecţie de Ştiinţele Naturii a Muzeului Municipal Ioan Raica din Sebeş, care prezintă o parte din bogăţia naturală a zonei Sebeşului, oferind publicului vizitator, iubitor de natură, exponate interesante legate de floră, faună, paleontologie şi mineralogie.
 
Expoziţia a fost repusă în valoare la finele anului 2020, devenind extrem de atractivă pentru publicul tânăr, pentru elevi şi profesori, fiind o opţiune atractivă pentru cursurile de istorie naturală”, au transmis reprezentanţii Primăriei Municipiului Sebeş.
 
În natură, cocoşul de munte îşi ia zborul foarte zgomotos, cu explozii de bătăi de aripi, dese, întrerupte de planări directe şi lungi. Primăvara are loc o curtare spectaculoasă în care sunt implicaţi mai mulţi masculi care se bat pentru femele, numită „rotitul” cocoşului.
 
Masculul are capul expresiv, cu un cioc masiv, galben, puternic curbat şi cu sprâncene roşii deasupra ochilor. Corpul, la rândul său, este masiv, fiind acoperit cu pene maronii şi cu pete mici albe. Picioarele-i sunt terminate cu degete cu gheare puternice, adaptate la scurmat în solul pădurii.
 
 
Caracteristic pentru mascul este şi coada, pe care, în timpul rotitului, o ridică şi o deschide ca pe un evantai. Femela are coloritul general ruginiu, cu pieptul roşcat şi cu mici pete albicioase pe aripi. Păsările sunt sedentare şi trăiesc în păduri mature de conifere, la noi preferând zonele cu molizi, situate pe teren accidentat şi stâncos, presărat cu tufe cu fructe de pădure, în special afinişuri.
 
Hrana cocoşului de munte depinde de anotimp, astfel iarna şi primăvara consumă mai ales ace de conifere, pentru ca, la începutul verii, să mănânce muguri şi, mai apoi, fructe de pădure. Caracteristic speciei este ingerarea de pietricele care macină în guşă hrana grosieră.
 
Este foarte posibil ca populaţiile de cocoş de munte din Carpaţii Meridionali să facă parte din subspecia endemică Tetrao urogallus rudolfi, numită astfel în memoria arhiducelui Rudolf de Habsburg (1858-1889), vânător şi ornitolog amator, care remarcase particularităţile exemplarelor din zonă în timpul periplului său în Transilvania din anul 1882.
 
Cum cocoşul de munte este întâlnit în zona montană înaltă şi în cea situată spre limita forestieră alpină, informaţiile despre populaţiile existente provin doar de la ocoalele silvice şi de la vânătorii locali 
Se află pe Lista Roşie a Speciilor Periclitate IUCN, cu starea de conservare LC (risc scăzut), iar în Europa are un statut de conservare favorabil (Non-SPEC – stabilă).
 
Cocoşul de munte este o specie de interes vânătoresc şi de aceea protecţia mai eficientă a acestuia depinde de conservarea pădurilor de răşinoase în care există locuri de rotit. Acordarea anuală a unui număr restrâns de autorizaţii pentru vânătoare, calculat pe criterii biologice, ar putea duce la reducerea considerabilă a presiunii cinegetice asupra acestei specii.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările