Omul care a suferit 26 de operaţii, în trei ani. Citiţi povestea bărbatului din Alba

Florian Florea s-a născut cu o boală rară, care l-a împiedicat să-şi folosească mâinile şi picioarele până la 18 ani. Succesul operaţiilor lui Florian Florea este considerat de medici o mare performanţă, după ce bărbatul a reuşit să facă „saltul" de la mersul pe orizontală, târâş, la cel normal, pe două picioare.

Florian Florea (66 de ani) s-a născut cu o boală rară, care a evolut treptat: artrogripoză congenitală. Malformaţia, localizată pe membrele  superioare şi inferioare, nu-i permitea să-şi folosească picioarele de la genunchi în jos, mâinile erau înţepenite de la cot i nu-şi putea desface degetele.

„Avem picioarele în toate direcţiile, nu puteam decât să mă târâi pe genunchi şi pe pumni, eram practic condamnat la mersul pe orizontală, nu pe verticală, cum este normal. Nu îmi puteam folosi degetele decât în poziţia de pumn", îşi începe povestea Florea.

Maraton de operaţii, la mâini şi la picioare

Omul n-a mers o zi la şcoală, până la vârsta de 13 ani, când a ajuns la un Centru pentru copii cu nevoi specaile din Jucu (judeţul Cluj), pe care l-a  urmat până la 18 ani. A fost unul dintre copiii care au atras atenţia medicilor de la Clinica de copii din Cluj-Napoca. După mai multe internări, elevul născut în comuna Ighiu a ajuns să fie văzut şi de o echipă de medici francezi. „Ţin minte că, după ce m-a examinat, unul dintre medici francezi a spus că, indiferent cum sunt de deformate mâinile şi picioarele mele naturale, sunt mai bine decât cele artificiale", îşi aminteşte Florian. Şi aşa a ajuns la prima operaţie, la mâna dreaptă, la vârsta de 15 ani.



„Doctorii au considerat că trebuie, în primul rând, să duc mâna dreaptă la gură, să mă pot alimenta singur. Nu o puteam mişca din cot. Atunci se lucra cu ciocanul, cu dalta, nu exista tehnica de acum. Recuperarea a durat vreo două luni, pentru că a trebuit să-mi introducă o tijă de platină, pentru că oasele nu erau în ordine normală. Acesta a fost începutul", a completat bărbatul. Pentru că tânărul nu-şi putea folosi degetele, decât în poziţia pumnului, au urmat alte trei operaţii, tot la mâna dreaptă.

Cu dreapta mănâncă, dar scrie cu stânga

Iniţial, medicii au dat un verdict crunt: amputarea ambelor picioare de la genunchi în jos, întrucât intervenţiile chirurgicale implicau o doză mare de risc. În cele din urmă, au decis să-i păstreze ambele membre, chiar dacă nu erau dezvoltate normal. Operaţiile pe care le-a suferit au avut loc în paralel cu anii de şcoală. Bărbatul pare să se fi obişnuit într-atât de mult cu condiţia sa specială încât vorbeşte cu multă uşurinţă despre ea.

„Prima operaţie la picioare a fost la genunchiul drept, care era uşor curbat. La scurt timp, au urmat alte operaţii, dintre care una complicată la călcăi, pentru că talpa piciorului era orientată în sus, nu în jos", a mai completat bărbatul.

Cum recuperarea post operatorie a decurs normal, echipa medicală a decis să aplice aceeaşi soluţie şi pentru piciorul stâng. „După operaţia de la călcăi m-am trezit cu o cangrenă, iar medicii au fost nevoiţi să-mi amputeze toate degetele de la piciorul stâng, mi-au tăiat 15 centimetri din picior", mai spune Florea.

După alte şase intervenţii chirurgicale la mâna stângă, bărbatul a ajuns, în timp, să-şi folosească degetele mai bine decât pe cele de la dreapta şi chiar să scrie. Bărbatul a ajuns în patru ani să aibă un palmares inedit: 26 de operaţii la mâini şi picioare.

„Saltul" de la deplasarea pe orizontală la cea normală pe verticală s-a produs treptat. Timp de doi ani, a fost „prizonierul" unui scaun cu rotile. După ce a finalizat cursurile şcolii speciale de la Jucu, s-a lovit de o nouă provocare. Condiţia de bază pentru a urma liceul era să poată să se deplaseze fără scaunul cu rotile.

Abia la vârsta de 20 de ani a ajuns la Spitalul de Adulţi din Cluj-Napoca pe secţia de Protezare „Pirogov", după numele omului de ştiinţă rus care a făcut primele proteze. „Am aşteptat aproape şapte luni pentru proteză, pentru că era una specială. După ce a fost gata, montarea ei, ca să zic aşa, a durat o lună de zile. Ca să înţelegeţi mai bine: este ca o cizmă pescărească, care este fixată într-o încălţăminte specială", mai explică bărbatul.

Proteze schimbate la doi ani

Omul îşi aminteşte că problemele sale de sănătate i-au  lăsat perplecşi până şi pe specialiştii cu multă experienţă care l-au tratat la începutul anilor 1960. Acum, Florea este nevoit să-şi schimbe protezele care-i susţin picioarele din doi în doi ani, iar ghetele la şase luni, ambele decontate de Casa de Asigurări de Sănătate.

A făcut muncă de teren

După finalizarea liceului, şi-a pus în gând că trebuie să aibă şi un loc de muncă, pentru a fi independent din punct de vedere financiar „Am întâmpinat la acea vreme multe probleme, pentru că nimeni nu voia să mă angajeze. Atunci locuiam la Ighiu, aşa că am căutat de lucru cât mai aproape de casă", îşi aminteşte Florian.

Primul loc de muncă a fost la o cooperativă de consum din Ighiu, unde s-a ocupat de evidenţa primară, poziţie în care era nevoit să facă şi muncă de teren, să participe la inventare, achiziţii. Ulterior, timp de 20 de ani, a activat la depozitul de materiale toxice de la fabrica UTEPS din Alba Iulia, oraş în care s-a mutat din 1983. „Consider că nu am fost menajat de colegi, am muncit chiar şi noaptea", a mai adăugat fostul angajat.

Are o Dacie din 1985

Florea este în pensie de 15 ani, este căsătorit şi are un băiat de 13 ani. „Viaţa mea depinde de maşină, pe care o conduce soţia mea, care este şi şofer profesionist, fără ea nu m-aş putea deplasa pe distanţe mari. Dacia aceasta o am din 1985, am îngrijit-o ca pe un copil, dar acum mai dă semne de slăbiciune. Ne-am dori un autoturism second-hand, dar nu ne permitem să-l cumpărăm din pensie, iar de unul nou nu poate fi vorba, băncile nu sunt prea prietenoase cu pensionarii peste 65 de ani", a încheiat bărbatul.

„Florea are o mentalitate de învingător"

„Din punctul meu de vedere ereditatea, educaţia şi mediul sunt factori decisivi în structurarea unui individ, în adaptarea lui la viaţa socială. În cazul de faţă, vorbim de o persoană cu o structură mentală şi o personalitae de învingător. Pentru astfel de oameni, orice încercare constituire o nouă provocare. Cel mai probabil, pe lângă  o anumită robusteţe ereditară, a avut şi suportul familiei, al prietenilor. Consider că face parte din acea categorie de persoane care nici nu consideră că problemele medicale cu care s-a născut reprezintă un defect. Ceea ce nouă ni se pare ceva obişnuit, pentru ei este o mare performanţă", a spus psihologul Marius Scheau. „Este vorba de o malformaţie congenitală, în urma căreia râmân sechele grave, cum ar fi tulburările de mers, de statică, nu are puterea să apuce un obiect cu mâinile. Sunt cazuri deosebite care necesită alungiri de tendoane, fixarea articulaţiilor în poziţii cât mai convenabile. În cazul de faţă, reuşita este remarcabilă, faptul că pacientul merge este o mare realizare, mai ales că intervenţiile nu s-au făcut în primi ani de viaţă, când ar fi trebuit. Cauza acestor malformaţii este necunoscută", a explicat Iuliu Kadar, medic primar ortoped traumatolog la Spitalul de Urgenţă Alba.