Nume conspirative pentru note informative la fosta securitate comunistă din Alba: Partenie, Ionică, Panait
0Notele informative la fosta securitate comunistă erau, de obicei, semnate cu nume conspirative. După 1989, unii informatori au fost deconspiraţi. CNSAS a cerut în justiţie constatarea de colaborator al fostei securităţi. În Alba au existat câteva persoanlităţi publice care s-au judecat cu instituţia statului. Unii au câştigat, iar alţii au pierdut.
„Numărul informatorilor securităţii în judeţul Alba în decembrie 1989 trebuie să fi fost de câteva mii, până acum neavând o statistică a acestui an, aprecierea fiind făcută după statistici ale altor ani. Însă, atenţie! Nu trebuie să generalizăm, când ne referim la informatorii securităţii. Asta, cel puţin din două motive. Unul, pentru că, procesul de racolare diferă uneori radical, unii au colaborat fiind şantajaţi, pe când alţii au făcut-o din oportunism. Al doilea motiv este dat de modul în care şi-au îndeplinit sarcinile de turnători. Unii au dat doar note banale, fără nici un impact ulterior asupra celor turnaţi, motiv pentru care treptat Securitatea renunţă la ei. Pe când mulţi au dat note informative complexe referitoare chiar la viaţa privată a unor colegi sau rude. În urma acestor note Securitatea a iniţiat acţiuni de supraveghere infromativă“, a spusistoricul Liviu Zgârciu cercetator acreditat la CNSAS.
”Partenie”, informator oficial
Istoricul Iacob Mârza, profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918“, este colaborator „cu acte în regulă“ al fostei securităţi din Alba. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a pronunţat în noiembrie 2009 o decizie definitivă în favoarea CNSAS. Istoricul a fost rector al Universităţii din Alba Iulia în perioada 2000 - 2004, respectiv decan al Facultăţii de Istorie între anii 2004 - 2008 şi decan al Facultăţii de Ştiinţe în perioada 1993 - 2000. Pentru a putea candida şi obţine aceste funcţii, Iacob Mârza a trebuit să semneze declaraţii pe propria răspundere prin care a susţinut că nu a colaborat cu fosta securitate.
Potrivit dosarului, Mârza a fost racolat de Securitate în anul 1980, când muncea ca bibliotecar la Biblioteca „Bathyaneum“ din Alba Iulia „având în vedere multitudinea relaţiilor pe care le are în rândul unor cetăţeni străini, cu care poartă o intensă corespondenţă“. Informările date de Mârza erau semnate cu numele de cod „Partenie“. Printre sarcinile trasate istoricului se număra „urmărirea discuţiilor şi comentariilor care se fac pe marginea Congresului (Congresul Mondial de Istorie din 1980)“ sau „cunoaşterea prezenţei şi preocupărilor străinilor veniţi la bibliotecă“. Ofiţerul de securitate care „îl exploata“ informativ pe bibliotecar, nota că „este de interes relatarea privindu-l pe dr. Mihai Pop din Canada, care poate fi luat în studiu“.
”Ionică” a scăpat pe un vid legislativ
Andrei Andreicuţ, ierarhul care a condus frâiele Arhiepiscopiei din Alba aproape două decenii, a fost deconspirat ca fost colaborator al Securităţii comuniste în anul 2007. La acea dată, Consiliul Naţional de
Studiere a Arhivelor Fostei Securiotăţi (CNSAS) punea în dreptul numelui său acuzaţia de poliţie politică. Potrivit dosarului de la CNSAS Numele său de cod era „Ionică", un diminutiv legat de perioada când era preot la o biserică din Turda, unde credincioşii îl ştiau drept „părintele Ionică“.
Înaltul prelat, ales Mitropolit al Clujului, în martie 2011, a susţinut în repetate rânduri că fosta Securitate, l-a urmărit ani la rând şi chiar l-a împiedicat să plece la studii în străinătate, deşi a luat de două ori examenele pentru o bursă de studiu. Mai mult, securiştii i-ar fi întors casa pe dos, pentru a găsi anumite scrieri ale părintelui Gheorghe Calciu, s-a opus numirii sale ca preot în Cluj şi ca duhovnic la Seminarul Ortodox din Cluj-Napoca.
„Ieşeam dintr-un sector productiv şi am îmbraţişat misiunea preoţească, şi acest lucru nu convenea. Mi-au intrat în casă, în timp ce eram la Sfanta Liturghie, mi-au răscolit biblioteca, mi-au pus microfoane şi mi-au urmărit convorbirile telefonice. Toate acestea se gasesc bine precizate în dosarele de urmarire“, afirma Andreicuţ, după aflarea verdictului CNSAS. Înainte de a ataca în instanţă decizia, mitropolitul a recunoscut că a fost obligat să semneze un angajament cu organul represiv al regimului communist, prin care i s-a atribuit numele de cod "Ionică“. ÎPS Andrei Andreicuţ mai sublinia că între 1972 si 1989 a fost "hăituit" în permanenţă de Securitate şi i-au fost puse microfoane în casa, pentru a-i fi ascultate convorbirile personale.
Cazul lui Andrei Andreicuţ este interesant şi prin modul în care s-a soluţionat în instanţă. Recursul la decizia CNSAS s-a judecat la Curtea de Apel Alba Iulia. În motivarea judecătorilor se arată că cererea prelatului nu mai poate fi judecată, pentru că tocmai legea de funcţionare a CNSAS fusese declarată neconstituţională. “Cum Legea 187/1999 a fost declarată neconstitutională, Curtea nu mai are nicio fundamentare legală care să permită examinarea capătului de cerere prin care se solicită de către petent a se constata că nu a fost colaborator al organelor de securitate", se arăta în sentinţa Curţii de Apel din 2008. Prin urmare, Andrei Andreicuţ nu este, din punct de vedere legal, colaborator al fostei securităţi.
„Panait“ a căştigat procesul
Primarul oraşului Zlatna, Silviu Ponoran, sâa judecat şi el cu CNSAS şi a câştigat procesul. Potrivit CNSAS, Silviu Ponoran ar fi furnizat note informative semnate cu numele conspirative „Nicu“ şi „Panait“ despre gazdele
sale din timpul studenţiei, care ascultau Radio România Liberă şi erau adepţii cultului Martorii lui Iehova.
Ponoran ar fi fost recrutat ca informator al Securităţii în anul 1983, în timp ce era student, pentru a furniza informaţii despre persoana la care stătea în gazdă, precum şi despre colegii de facultate, sub numele conspirativ „Nicu“, iar după absolvirea facultăţii ar fi dat informaţii despre colegii de serviciu folosind pseudonimul „Panait“. El ar fi oferit detalii despre zilele si orele de intalnire a membrilor cultului, astfel incat Securitatea să-i poată surprinde în flagrant. „Nu am incriminat pe nimeni. M-au chemat la securitate pentru ca stăteam în gazdă la nişte pocaiţi. Pe vremea aia nu puteai să refuzi să dai astfel de note. Nu am făcut rău nimănui niciodată“, a spus Silviu Ponoran. Primarul a câştigat procesul la Înalta Curte în octombrie 2011.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
