Nicolae Linca, singurul român campion olimpic la box. Eroul de la Melbourne a rămas, nemeritat, în anonimat

Nicolae Linca a fost singurul campion olimpic al României la box. Sportivul a câştigat cea mai importantă medalie din sport la Jocurile Olimpice de la Melbourne, în 1956. S-a născut, a trăit şi a murit în judeţul Alba într-un anonimat nemeritat.

O mica localitate din Alba a dat singurul campion olimpic la box al României. Nicolae Linca a câştigat cea mai importantă competiţie sportivă, în 1956, la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Deşi a boxat cu un deget fracturat, Linca a reuşit să îl învingă la puncte pe irlandezul Frederick Tiedt. 

Nicolae Linca s-a născut în 1929 în Cergăul Mare, judeţul Alba. A făcut performanţă în box, câştigând de-a lungul carierei 281 de meciuri. A pierdut doar 25 de partide. La Jocurile Olimpice de la Melbourne, Linca, care avea 27 de ani, a boxat la categoria semimijlocie, 67 de kilograme. A reuşit să-i învingă la puncte pe Hector Hatch (Fiji) şi Nicholas Andre (Africa de Sud), iar în semifinale a trecut de englezul Nicholas Gargano.   În seara de 28 noiembrie 1956, în ringul amplasat la West Melbourne Stadium, finala olimpică de la semimijlocie i l-a adus în faţa românului pe Fred Tiedt. Un irlandez bine făcut, care prin fiecare gest făcut trăda multă încredere. Linca a făcut atunci meciul vieţii, câştigând cu 3-2. S-a aflat mai apoi că el boxa încă din prima dispută cu degetul mare de la mâna dreaptă fracturat. Medicul lotului nu l-a putut ajuta prea mult. Şi, deşi i-au fost făcute câteva puncţii cu novocaină, acestea n-au fost suficiente pentru a-i atenua durerea.

Chinul pe care l-a îndurat atunci a fost descris de Linca în cartea „Mirajul ringului": „Durerea mâinii îmi înceţoşase vederea şi chiar judecata. Pauză. Aş vrea să spun că am ajuns la capătul puterilor, dar simt că n-am dreptul să spun asta. După câteva lovituri, mâna dreaptă mi se pare un simplu ciot la capătul căruia se află o mănuşă cu plumb. Urechile îmi ţiuie, genunchii îmi tremură şi văd, în loc de unul, doi adversari. Nu-i nimic! Voi da în amândoi. Şi de-o mai apărea unul, mă voi lupta şi cu el".   Pumnii încasaţi în cursul carierei sale au făcut ca Nicolae Linca să se confrunte cu numeroase probleme de sănătate după ce a renunţat la box. Un consult medical efectuat de el la începutul anilor '90 a arătat că suferea de coxartroză la şoldul drept. Ulterior, a fost diagnosticat cu două boli specifice celor care au practicat boxul la nivel de performanţă: maladia Parkinson şi Alzheimer. 

Toate aceste necazuri au făcut ca fostul campion să se izoleze de lume la Feisa, acolo unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă alături de soţia lui, Elena Maria. Şi nu numai că nu s-a mai putut ridica din pat, dar la un moment dat el n-a mai fost capabil nici să vorbească. Pierdut într-o lume a lui, Nicolae Linca a murit în iunie 2008. Iniţial, s-a vorbit despre înmormântarea lui în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, însă, în cele din urmă, la cererea familiei, s-a decis ca eroul de la Melbourne să-şi doarmă somnul de veci la Feisa. 

Palmaresul international al marelui sportiv mai cuprinde medalii de bronz la Campionatul European, în 1953 la Varşovia şi 1955 la Berlin. În total, Nicolae Linca a dispuitat 306 mecituri. În decembrie 2005, Nicolae Linca a fost decorat cu Ordinul "Meritul sportiv" clasa I, acordat de Preşedinţia României. În 1973, la 44 de ani, a fost trecut în rezervă de la clubul Dinamo, cu gradul de locotenent-colonel.

Odiseea capilor Răscoalei de la 1784-1785 la curtea imperială din Viena

Opera din Cluj-Napoca montează în premieră naţională la Alba Iulia, în aer liber, spectacolul AIDA de Verdi