Monumentul din Cetatea Alba Iulia închinat unui ofiţer austriac erou, mort la Simeria în bătălia cu armata maghiară
0
Piaţa Cetăţii din Alba Iulia deţine un monument spectaculos, dar mai puţin cunoscut de publicul larg. Este dedicat unui ofiţer din armata habsburgică, Ludwig von Losenau, care în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849 a înfrânt armata revoluţionară maghiară într-o bătălie desfăşurată la Simeria.
În timpul revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania a avut loc bătălia de la Simeria, la podul peste Strei, acolo unde trupele imperiale habsburgice conduse de locotenent-colonelul Ludwig von Losenau au înfruntat armata revoluţionară maghiară aflată sub conducerea generalului polonez Józef Bem. În condiţiile în care pierderile au fost mari de ambele părţi, victoria nu a putut fi revendicată de nicio tabără, dar „eroicul vice-colonel” von Losenau a fost grav rănit de un glonţ de puşcă în dimineaţa zilei de 9 februarie 1849, murind câteva zile mai târziu. În amintirea comandantului militar austriac, după doar patru ani, în 1853, în ceea ce atunci era Parcul Cetăţii sau Parcul Armatei, astăzi Piaţa Cetăţii, a fost ridicat un monument în stil neogotic.
”Revoluţia de la 1848 din Europa, «primăvara popoarelor» cum a mai fost numită, a fost strâns legată în Transilvania de evenimentele de la Viena şi Buda-Pesta (erau două oraşe separate, unificarea lor producându-se abia în 1873), în special prin manifestările de liberalism. Proclamarea la Pesta a unui guvern democratic condus de poetul Sándor Petőfi a avut un mare impact în rândul intelectualilor români ardeleni, care, cu această ocazie, întrezăreau obţinerea recunoaşterii oficiale a naţiunii române din Transilvania. Totuşi, ideile politice liberale ale revoluţionarilor maghiari reprezentau doar un aspect al aspiraţiilor acestora, mult mai puternice fiind revendicările lor cu caracter naţional. Încorporarea Transilvaniei, Croaţiei şi a altor teritorii care aparţinuseră regatului medieval, în ceea ce acum se dorea un stat naţional maghiar, a făcut ca revoluţionarii maghiari să intre în contradicţie cu aspiraţiile altor popoare din Imperiul Habsburgic. Ca atare, s-a ajuns la o situaţie oarecum stranie, ca revoluţia română din Transilvania să fie alături de autoritatea imperială de la Viena, împotriva revoluţiei maghiare”, afirmă istoricul Sorin Arhire.
Beneficiind de sprijinul austriac, începând cu septembrie 1848, românii ardeleni au trecut la organizarea politică şi militară a Transilvaniei pe baze noi, provincia fiind împărţită în 15 prefecturi, înfiinţându-se totodată un Comitet Naţional Român cu sediul la Sibiu, care avea rolul unui guvern. Confruntat cu această situaţie, guvernul de la Pesta a făcut apel la generalul polonez Józef Bem, comandantul armatei revoluţionare maghiare din Transilvania, pentru a recuceri teritoriul acestei provincii, ceea ce acesta a şi reuşit, cu excepţia zonei Munţilor Apuseni.
”În acest context a avut loc lupta de la Simeria, la podul peste râul Strei, din dimineaţa zilei de 9 februarie 1849,
care a opus, pe de o parte, trupele conduse de generalul de origine poloneză, iar, de cealaltă parte, forţele conduse de locotenent-colonelul austriac Ludwig von Losenau. Armata maghiară condusă de Bem avea 7.000 de infanterişti, 1.000 de husari călări şi 28 de tunuri, în vreme ce efectivele austriece au fost mult mai reduse. Pierderile au fost mari de ambele părţi, rezultatul bătăliei fiind neconcludent, ceea ce a făcut ca ulterior generalul Anton von Puchner, comandantul suprem al armatei austriece din Transilvania, să se retragă la Alba Iulia, în vreme ce Józef Bem a făcut un popas la Deva, pentru ca mai apoi să se îndrepte spre Sibiu. Aflat în avangardă în timpul confruntărilor de la Simeria, von Losenau, «eroicul vice-colonel», aşa cum îl numea George Bariţ, a fost lovit de un glonţ de puşcă. Rana sa a fost atât de gravă încât nu a putut supravieţui, el murind patru zile mai târziu”, susţine expertul în reconstituiri istorice.
Intervenţia armatei imperiale ruse în Transilvania, la solicitarea împăratului Franz Joseph, a contribuit din plin la înfrângerea trupelor maghiare şi la restaurarea stăpânirii austriece asupra acestei provincii. La doar patru ani distanţă, în 1853, în Piaţa Cetăţii de astăzi, care pe atunci era loc de promenadă şi recreere pentru albaiulieni, ofiţerii armatei habsburgice din garnizoana Alba Iulia au decis ridicarea unui monument în memoria locotenent-colonelului Ludwig von Losenau, cel care murise în încercarea sa de a opri înaintarea trupelor maghiare conduse de generalul Bem. ”Situat pe un piedestal în trepte, monumentul, realizat în manieră neogotică, cu accente flamboaiante, are forma unui mic turn patrulater, fiind acoperit cu un coif piramidal, în vârful căruia se află un fleuron. Pe fiecare dintre cele patru laturi există câte o nişă, în care au fost amplasate patru statuete, din care astăzi se mai păstrează doar două. Având forma unor ferestre gotice, respectivele nişe au deasupra lor patru plăci metalice pe care sunt inscripţionate informaţii în limba germană despre viaţa locotenent-colonelului austriac”, spune Sorin Arhire.
Deşi astăzi se ştiu foarte puţine date biografice despre von Losenau, fiind cunoscută doar implicarea curajosului ofiţer în evenimentele militare ale revoluţiei de la 1848-1849, moartea sa în bătălia de la Simeria a făcut ca Alba Iulia să mai aibă încă un monument. Neglijat pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce a dus la distrugerea unor elemente decorative, acesta a fost restaurat recent, odată cu realizarea lucrărilor de punere în valoare a cetăţii habsburgice.
Se încarcă comentariile...
