Mircea Bogdan ar juca table trei zile şi trei nopţi

Aiudeanul Mircea Bogdan a câştigat recent Cupa „Albatros“ la table, competiţie la care au participat 32 de jucători din Alba Iulia, Aiud şi Timişoara. Nu a câştigat întâmplător această întrecere, pentru că este un pătimaş jucător de table. „Joc table de la vârsta de 20 de ani. M-a învăţat un unchi din partea mamei, din Ocna Mureş, care mă bătea de fiecare dată. Era un jucător excepţional“, povesteşte Mircea Bog

Profil:
Data naşterii: 8 ianuarie 1954, Aiud
Educaţie: Şcoala Postliceală „Proiectări Construcţii de Maşini“
Starea civilă: căsătorit, două fete şi un băiat

Acum are un partener concitadin, un bun amic, cu care joacă table de „lung metraj“, în sensul că au stabilit împreună un sistem competiţional în doi, aparte. Joacă de cinci ani de zile, la fiecare sfârşit de săptămână, învingător fiind  cel care adună primul 50 de partide câştigate. „Stăm în faţa tablelor, de fiecare dată, câte trei-patru ore, dar eu aş juca continuu trei zile şi trei nopţi, dacă aş avea partener. Nu m-a bătut niciodată. Ajunge maxim la 35-38 de partide câştigate, când eu o câştig deja pe a 50-a“, spune campionul de table. Vădit nemulţumit de faptul că încasează mereu bătaie, amicul caută scuze, spune că Mircea Bogdan l-ar trişa, dar nici vorbă de aşa ceva, afirmă cu mâna pe zaruri câştigătorul Cupei „Albatros“. Revenind la această cupă, Mircea Bogdan s-a impus în a doua sa participare. Prima dată a fost eliminat în turul doi, din cauză că a fost inhibat de atmosfera de concurs, inedită pentru el, dar şi datorită valorii adversarului. A reuşit, însă, să se revanşeze cu vârf şi îndesat la a doua participare.

„În semifinale mi-a trecut glonţul pe la tâmplă“

„În primul tur, am avut un meci relativ uşor, cu un concurent care juca închis, bazându-se doar pe zar, pe noroc. M-am deschis rapid şi l-am bătut scurt, 3-0“, îşi aminteşte jucătorul. A trecut şi de turul doi, iar în sferturi a întâlnit un partener cu care a avut la un moment dat mari probleme legate de regulament, fiind nevoie de intervenţia arbitrilor. „Am greşit o mutare, la zarul 4-3, dar mi-am dat seama la timp că am greşit şi am revenit. Adversarul a luat foc, a închis tabele şi şi-a trecut lui în cont o linie !“, povesteşte Mircea Bogdan. Situaţia a fost limpezită de arbitri, jocul s-a reluat şi aiudeanul a câştigat cu un sec 3-0. Drumul spre câştigarea trofeului era să se poticnească în semifinale, când a fost la un pas de a fi eliminat. „A fost un meci în care am simţit cum mi-a trecut glonţul pe la tâmplă. Şi acum simt că îmi sunt pârliţi perciunii“, spune în glumă Mircea Bogdan. A trecut, însă, cu brio şi acest obstacol, iar în finală a învins cu 3-1 un adversar redutabil – pe albaiulianul Marinel Todoruţ, câştigător şi el al Cupei „Albatros“. Acum aşteaptă cu nerăbdare viitoarea ediţie, programată în februarie 2010,  şi e hotărât să ţină cupa la Aiud. „Nu mi s-a spus că-i transmisibilă“, zice râzând.

Spuneaţi că în semifinale aţi simţit glonţul pe la ureche. Cum a fost meciul ?
M.B.: L-am întâlnit pe Gigel Opriţa, foarte bun jucător. Prima partidă am câştigat-o eu, dar roata s-a întors şi a ajuns el să conducă cu 2-1 la partide şi 2-0 la linii în partida a patra. În acel moment, am mers până la toaletă, să-mi reîncarc bateriile. Auzeam în sală voci care ziceau – „Nu ne ia aiudeanul cupa !“. Dar le-am luat-o, am reuşit să întorc rezultatul şi să câştig cu 3-2 la partide. În finală, nu am mai avut mari probleme. Am jucat cu Marinel Todoruţ. Mi-a luat prima partidă, dar mi-am dat seama că joacă foarte riscant şi am avut antidot la acest stil de joc. Le-am câştigat pe următoarele trei partide şi am obţinut trofeul.

Ce-i place:
„Jocul de table e pe primul loc la capitolul pasiuni, dar îmi place să şi pescuiesc pe ape de munte, la păstrăv. Aş vrea să trăiesc într-o societate în care cuvântul de onoare să fie supremul cuvânt. Eu aşa mi-am crescut copiii“

Ce nu-i place:
„Mă deranjează foarte mult făţărnicia şi fripturiştii, oamenii care te perie cu interes. Mă supără, de asemenea, mincinoşii, oamenii fără caracter şi coloană vertebrală, ipocriţii şi persoanele care una spun, dar alta fac“.

Aiud frumos:
„Avem un ştrand excepţional de frumos, aşezat în plin centru, în locul unui bloc de pe timpul lui Ceauşescu, o adevărată ruină care a întunecat faţada zonei centrale a oraşului timp de 10-15 ani. Îmi place şi Cetatea, dar aştept mai mult de la edili, la acest capitol“.

Aiud urât:
„Din cauza lipsei de perspective economice, în Aiud trăiesc, din păcate, foarte mulţi oameni fără un loc de muncă. O parte din ei au noroc cu neamurile de la ţară, care-i mai salvează, îi mai ajută cu câte ceva, dar restul...“