Locuitorii din Alba Iulia în perioada Evului Mediu: iobagi, oaspeţi şi orăşeni. Planurile pentru creşterea populaţiei
0
Arhivele istorice au păstrat puţine ştiri despre locuitorii oraşului Alba Iulia în perioada Evului Mediu. Documentele rămase ”vorbesc” despre existenţa iobagilor, oasepţilor şi a orăşenilor.
În anul 1278, în actul de donaţie în beneficiul Episcopiei Transilvaniei emis de regele Ladislau al IV-lea Cumanul, ni se spune că pământul regal Alba, din vecinătatea bisericii catedrale, rămăsese lipsit de locuitori, deşi înainte de atacul saşilor fusese locuit de oaspeţi regali. Acei oaspeţi ai regelui de la Alba Iulia sosiseră în secolele XII-XIII, cu valurile de imigranţi străini, de obicei occidentali, precum saşii transilvăneni, flamanzii şi valonii. Din anul 1278, comunitatea urbană a intrat sub jurisdicţia episcopului, de aceea nici nu a dobândit privilegii comerciale şi alte reglementări specifice oraşelor regale.
Documentele din secolul al XIV-lea ne înfăţişează diferite categorii de locuitori: iobagi (iobagiones), oaspeţi (hospites) şi orăşeni (cives). Proiectele de dezvoltare a oraşului au urmărit sporirea populaţiei prin atragerea iobagilor din sate. În secolul al XIV-lea iobagii puteau să plece după ce achitau toate obligaţiile pe care le datorau stăpânilor domeniilor pe care rezidaseră. Foarte probabil cei ce s-au stabilit în oraşe s-au ocupat în continuare de agricultură. În rândul oaspeţilor şi al orăşenilor puteau fi diferiţi meseriaşi sau meşteşugari ale căror produse sau servicii aveau căutare la nivel local. Tot între ei erau şi orăşeni înstăriţi sau chiar slujbaşi laici ai episcopului. Dintre aceştia probabil se recrutau juzii şi juraţii oraşului atestaţi la sfârşitul secolului al XIV-lea.
Din perioada de păstorire a episcopului Dominic (1357-1368) avem ştiri despre măsurile administrative care vizau creşterea numărului de locuitori ai Alba Iuliei, mai ales iobagi. În anul 1357, episcopul pusese să se anunţe public în târgurile oraşului obligaţia ca toţi deţinătorii de sesii fără construcţii să ridice case şi clădiri pe acele locuri, într-un răstimp de trei ani. Aceia care nu puteau îndeplini cerinţa erau obligaţi să vândă terenurile respective altor locuitori. Obiectivul creşterii populaţiei oraşului pare că a fost urmărit constant de episcop. Din 1363 apar ştiri nu numai despre foşti posesori iobagi din Alba Iulia, ci şi despre stabilirea în oraş a unor meseriaşi sau chiar slujitori. De exemplu, un orăşean (civis Albensis), pe nume Petru zis Chankar, lăsa prin testament o jumătate de curte în oraş şi şase iugăre de vie Mănăstirii Sfintei Fecioare din Alba Iulia. La rândul său, priorul mănăstirii le-a cedat episcopului, pe care îl considera stăpânul îndreptăţit al acelor bunuri, fapt ce atestă controlul atent exercitat de prelat asupra posesiunilor imobiliare din oraş.
Patru decenii mai târziu, aflăm despre un incident care a opus câţiva oaspeţi ai oraşului şi un cleric al catedralei. Oaspeţii au demolat o moară cu două roţi, amplasată pe râul Ampoi, în partea de răsărit a oraşului, moară ce aparţinea altarului Sfântului Apostol Andrei, din catedrala episcopală. În 31 mai 1400, înaintea capitlului din Alba Iulia, se încheia o înţelegere pentru stingerea disputei dintre părţile implicate. Laicii care au fost protagoniştii acestui episod erau judele Grigore, Anton Porkolab, George Aurifaber şi Thoma zis Zoldus, reprezentându-i pe alţi oaspeţi, anume pe Anton zis Zewres, Toma Zykes, Matia, fiul lui Hermann şi Toma, fiul lui Martin, fiul lui Briccius. Cei de pe urmă fuseseră responsabili de distrugerea morii reclamate, de modificarea cursului Ampoiului şi de o înţelegere cu privire la Lunca lui Turul (Turulberek). Unele dintre numele oaspeţilor formate din porecle ne ajută să recunoaştem anumite categorii profesionale. Aurifaber era un aurar, meşteşugar specializat în prelucrarea aurului. Toma zis Zoldus era un soldat plătit care putea foarte bine să fi activat în garda oraşului sau a episcopului. Toma zis Zewres, purta un supranume ce indica meseria de blănar. (Sursa documentare: imagini-istorie.apulum.ro, Alba Iulia - o istorie în imagini a oraşului prin străzile şi monumentele sale)
Se încarcă comentariile...
