Legendele Iancului, printre români şi unguri: Întâlnirea cu împăratul de la Viena, glonţul de argint, scandalul de la cârciuma din Cluj
0Legendele care-l au în prim plan pe Avram Iancu circulă încă din anii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, printre români şi maghiari, deopotrivă. Imaginea sa este pusă în legătură directă cu lupta pentru libertăţile politice ale românilor din Ardeal.
Într-o lucrare publicată de istoricul maghiar ardelean Köváry Lászlo, la 12 ani după Revoluţia paşoptistă, se spune sugestiv că „Această regiune muntoasă (n.r. Ţara Moţilor) a ajuns în timpul Revoluţiei de la 1848 sub bagheta de fier a lui Iancu; de aici şi-a luat numele de «regele munţilor», dând poruncile sale în numele împăratului de la Viena“.
Legenda întâlnirii cu împăratul de la Viena
Una dintre cele mai frumoase şi mai expresive legende are ca subiect o întâlnire mai puţin obişnuită între Avram Iancu şi împăratul de la Viena. „Când intra Iancu la împărat… trei lumânări erau în mâna sa şi în mâna împăratului ardeau trei lumânări. Lumânările dinaintea împăratului s-au stins de la sine. Iancu a mers înainte, a aprins lumânările împăratului şi pe ale sale le-a stins. Îndată ce s-a retras mai înapoi însă, lumânările împăratului s-au stins, iar ale sale s-au aprins (din nou). Fiule Iancu, a zis bătrânul împărat, nu mă împotrivesc mai departe lui Dumnezeu, i-am înţeles voinţa şi mă învoiesc ca de acum înainte tu să fii împăratul Ardealului“.
Legenda glonţului de argint
În mod similar, o relatare ulterioară Revoluţiei paşoptiste conţine afirmaţia că: „ţărăncile şi copiii de drag ce-l aveau, îl numeau crăişorul nostru“. Dimensiunile mitice ale persoanei prefectului de legiune moţească pot fi citite şi din exprimarea ce urmează: „Iancuţul nostru, ori te uiţi la ceriul cu stele, ori la pieptul lui. Îmblă tot în hinteu (caleaşcă) şi în hinteu o cruce de aur. Pe Iancu numai cu glonţ de argint îl poţi puşca. Plumbul nu-l prinde; şi-l aruncă îndărăt“.
Într-una dintre relatările prozatorului şi gazetarului Silvestru Moldovan, în comuna maghiară Călata, aflată în zona muntoasă a Gilăului, locuitorii credeau că „înaintea lui Avram Iancu merge pretutindeni o femeie călăuzită de o capră neagră nevăzută“.
Legenda scandalului de la cârciumă
O altă legendă îl are în prim plan pe studentul Avram Iancu, la Colegiul Piariştilor din Cluj (1841 – 1846). Istoricul Vasile Lechinţan notează că „stătea în chirie pe strada care-i poartă în prezent numele. Era mare colegialitatea între el şi colegii lui, fiind buni colegi şi solidari, mai ales în «tovărăşii aventuroase»“.
Una din acestea e descrisă în documente scrise în 1842, potrivit cărora, în timpul unei sărbători, Avram Iancu s-a numărat printre studenţii implicaţi într-un mic scandal. „Într-o sâmbătă după-amiază, Iancu, alături de colegii săi, se aflau la un festival în centrul oraşului, în aceeaşi cârciumă cu mai multe calfe (tineri lucrători la atelierele din oraş), care au început să se prostească, iar apoi să facă glume fără stil, împingându-se şi înghiontindu-se“, spune povestirea. Din acest motiv a fost jignit studentul Anca, unul din colegii lui Avram Iancu, iar de aici a pornit tot conflictul. Au început să se încaiere şi s-au luat la bătaie. „A doua zi, studenţii, adunaţi în cimitir, s-au sfătuit să nege faptul că ar fi fost amestecaţi în bătaie. Dar unii s-au mai lăudat prin piaţă, alţii au povestit despre eveniment şi s-a aflat cam cine au fost actorii principali în bătaie.
A fost audiat şi Avram Iancu. El declara următoarele: «Şi eu am fost prezent la sărbătoare până la ora 21.00» însă, a adăugat el, a plecat după de acolo“, notează istoricul citat. Că şi-a făcut rost de un document care să facă dovada că era la masă în momentul încăierării, semnat de femeia la care acesta mai mergea în pensiune, ori că într-adevăr Iancu spune adevărul, nu se ştie. „Ce va fi discutat în acea seară viitorul mare reprezentant al românilor transilvăneni nu se ştie. Documentul, însă, ne dezvăluie şi învie un moment concret din tinereţea marelui erou român al Revoluţiei din 1848 – 1849“, încheie Lechinţan.
Imaginea legendară a Iancului printre unguri
Figura „Regelui Munţilor“ devine legendară şi în mediul maghiar, impunându-se adesea sub semnul unor trăsături pozitive multidimensionate. Contactul prefectului din munţi aflat în drum spre Viena, cu locuitorii maghiari ai Oradei, în luna februarie a anului 1850, ilustrează afirmaţia anterioară. Pe tot parcursul şederii lui Iancu în oraş, mulţimile l-au înconjurat cu manifestări de simpatie, iar la plecare „…d-nii Iancu şi Balint abia putură străbate prin poporul coadunat, care la plecarea-i intonă un «eljen» răsunători“.
Cine a fost Avram Iancu
Născut în satul Vidra de Sus(n.r. azi comuna Avram Iancu), a devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, Iancu a fost considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii! Sprijinit de autorităţile austriece, a luptat contra invaziei revoluţionarilor maghiari, în condiţiile în care guvernul ungar nu recunoştea drepturile românilor. A reuşit să asigure apărarea Munţilor Apuseni şi şi-a câştigat renumele de „Craiul Munţilor“.
Alături de Horea şi episcopul unit Ioan Inochentie Micu Klein, imaginea Iancului este asociată cu jertfa pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni.(Articol scris de NICU NEAG)
FOTO DOCUMENT Cine au fost românii care au hotărât Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia
FOTO DOCUMENT Scrisori, note şi rapoarte ale corifeiilor Şcolii Ardelene
Se încarcă comentariile...
