Osemintele a doi eroi anticomunişti morţi într-o bătălie cu securitatea, deshumate după 67 de ani FOTO VIDEO

Osemintele a doi eroi anticomunişti morţi într-o bătălie cu securitatea, deshumate după 67 de ani FOTO VIDEO

În satul Mesentea din judeţul Alba s-a derulat miercuri, 1 iunie 2016, o nouă pagină de istorie din activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului de a scoate la lumină ororile fostei securităţi. Rămăşiţele pământeşti a doi partizani au fost deshumate din groapa comună în care au fost aruncaţi în urmă cu aproape 70 de ani. Mârza Traian şi Gligor Traian au murit în 9 martie 1949 într-o confruntare armată cu cadre ale securităţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

A fost nevoie atunci de zeci de angajaţi ai sistemului represiv comunist şi de un asalt de aproape 10 ore asupra unei case din satul Mesentea, comuna Galda de Jos, pentru ca cei doi eroi anticomunişti să moară. Mârza Traian şi Gligor Traian au ales, însă, să moară demni împuşcându-se reciproc în inimă cu ultimel cartuşe care le-au mai rămas. Pentru că unul dintre cei doi eroi mai trăia în momentul în care securişii au năvălit în casă, acesta a mai fost împuşcat o dată în cap, urma glonţului fiind vizibilă şi prezent. Dezbrăcaţi până la piele, cei doi tineri, în vârstă de 23 şi 24 de ani, au fost îngropaţi în spatele casei într-o groapă comuna la o adâncime de 1,6 metri într-un strat de pietriş, care a permis ca osemintele să se păstreze în condiţii destul de bune.

Activitatea de deshumare a osemintelor de la Mesentea a relalizată la iniţiativa  Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Activităţile din teren s-au desfăşurat în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Primăria comunei Galda de Jos, respectiv în prezenţa unui procuror de la Parchetul Militar din Cluj-Napoca. 

La Mesentea au venit şi martori oculari ai evenimentului din 9 martie 1949, acre au relatat ce au trăit în momentele respective. Unul dintre aceştia are acum 96 de ani şi atunci a urmărit derularea asaltului printr-un binoclu de pe un deal din apropiere.

”A fost o oroare, ceva ce nu poţi să îţi închipui”

 

”În faţa casei era mişcare de oameni şi am auzit puşcături şi de o parte şi de alta. Şi din clădire şi din exterior. Era ca un fel de asalt din exterior spre interior. Cei din interior se apărau. A durat de dimineaţa de pe la opt jumătate când s-au auzit puşcăturile până după-masa pe la cinci, şase. La un moment dat a mai venit încă o maşină cu securişi şi la sârşit a venit armata, două grupe, cu un tun şi puşti mitraliere. Cu puşca mitralieră au făcut o deschizătură în frontonul casei şi cu grenadele au spart ţigla de pe casă. Cei dinăuntru trăgeau şi din pod şi de pe geamuri. Când au intrat în casă unul se mai mişca şi l-au împuşcat în cap. Pentru mine a fost o oroare, a fost ceva ce nu poţi să îţi închipui”, povesteşte Emil Drăgan, cel care la rândul lui a avu de suferit de pe urma regimului comunist. Pentru vina de a avea un pistol acasă a fost condamnat 5 ani la închisoare din care 4 ani a fost la canalul Dunăre-Marea Neagră.

Drăgan Emil, martor ocular la uciderea partizanilor la Mesentea

Alţi martori oculari povestesc despre ce au auzit şi văzut atunci. ”Am venit cu o zi înainte când se trăgea. Când m-am apropiat la 500 de metri vâjâiau cartuşele pe deasupra mea. Ricoşau din casă. M-am apropiat plecat şi atunci mi-am dat seama că ceva nu e în ordine că îs cartuşe de război. Am venit până la o mătuşă şi când m-am dus am mers roată şi am ocolit. Am venit şi a doua zi să îi văd”, spune Avram Aurel de 82 de ani.

Avram Aurel povesteşte cum a trăit asaltul securităţii asupra casei partizanilor din Mesentea

”Dimineaţa am fost în grădină cu mama mea şi se auzeu nişte puşcături aici. Cam la 150 de metri era o maşină. Nu am ştiut ce era. Când s-a terminat au adus doi legionari şi i-au băgat în casă să vadă dacă îs morţi. Pe urmă i-or târâit pe aici pe afară în pielea goală”, afirmă Raica Romulus, în vârstă de 80 de ani.

Eroi anticomunişti care nu sunt recunoscuţi de statul român

 

Găsirea gropii nu a fost tocmai o misiune uşoară, pentru că persoanele care au văzut groapa nu mai ştiau cu exactitate locul după 67 de ani. ”La a şasea încercare am reuşit să identificăm groapa cu cei doi partizani. Osemintele vor fi ridicate, se va face o analiză medico-legală şi apoi se va deschide un dosar penal împotriva celor care i-au ucis pe cei doi. Greu de spus dacă mai există cineva în viaţă pentru că în docuemnte nu sunt nume despre cei care au atacat casa, dar este de datoria autorităţilor să rezolve acest caz. Este important ca acest caz să se închidă, ca aceşti doi oameni să aibă un certificat de deces şi să aibă parte de o slujbă de înmormântare creştinească”, a afirmat Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Unirii din Alba Iulia.

 
La rândul său, Marius Oprea, reprezentantul IICMER, a precizat că aceşti luptători anticomunşti nu sunt consideraţi eroi în mod oficial de către statul român.”Problemele noastre nu se opresc aici. Ca şi în cazul de la Muntele Mare, unde am identificat cadavrele a cinci partizani, din păcate ei nu sunt consideraţi eroi. Am făcut demersuri la Asociaţia Cultul Eroilor pentru a fi înmormântaţi cu onoruri militare, cum se cuvine, dar din păcate legea nu prevede că eroii anticomunişti ar fi eroi ai statului român aşa că în general trebuie să apelăm la autorităţile locale pentru înhumare, mai ales în situaţiile în care morţii nu au aparţinători sau aceştia nu îşi permit”, a spus Marius Oprea. Istoricul a precizat că va iniţia o prevedere legislativă pentru ca aceşti luptători să fie consideraţi eroi şi să poată fi îngropaţi în cimitirele eroilor din ţară.
 
 

Povestea asediului din 9 martie 1949

 

Povestea morţii celor doi partizani ne este oferită de istoricul Gheorghe Petrov de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. ”Pe baza informaţiilor obţinute prin tortură de la prizonierii capturaţi la Muntele Mare, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea erau adăpostiţi alţi doi membri ai organizaţiei, Mârza Traian şi Gligor Traian. Ca urmare, eforturile Securităţii s-au concentrat asupra acestui obiectiv. În dimineaţa zilei de miercuri, 9 martie 1949, şapte cadre de Securitate au înconjurat casa, fiind trimisă o femeie înainte pentru a verifica uşa de intrare. Aceasta fiind încuiată, s-a încercat forţarea ei de către securişti, care au fost întâmpinaţi din interior cu focuri de armă. Retrăgându-se pe poziţii prielnice, cadrele de securitate au deschis foc asupra imobilului. Văzându-se că cei doi partizani baricadaţi în interior nu cedează, s-a cerut sprijin de la Alba Iulia, de unde au venit 25 de persoane din partea Miliţiei, care s-au alăturat securiştilor aflaţi la faţa locului”, afirmă istoricul

 
Asediul asupra casei a continuat cu forţe sporite, însă partizanii nu au vrut să renunţe la luptă. Ca urmare, prin Direcţia Regională de Securitate Sibiu s-a cerut sprijin militar garnizoanei din Alba Iulia, care a trimis un tun anticar şi o formaţiune de militari, care s-au alăturat în teren efectivelor de la Securitate şi Miliţie. Obiectivul a continuat să fie atacat cu tot armamentul din dotare, asupra casei fiind aruncate zeci de grenade ofensive şi incendiare. În jurul orei 17, cei din interior au încetat să mai răspundă cu foc. Pe acest fond de acalmie au fost aduşi doi localnici, care au fost obligaţi să intre în casă pentru a verifica situaţia. Aceştia au ieşit după scurt timp afară cu armele partizanilor, anunţând că cei doi sunt morţi. La verificarea trupurilor, s-a constatat că Mârza era decedat iar Gligor grav rănit. După afirmaţiile martorilor, pentru a-i grăbi moartea, un securist a mai tras în capul lui Gligor Traian două focuri de armă.
 

”În seara acelei zile precum şi în cursul zilei următoare, pentru recunoaşterea morţilor dar şi pentru înspăimântarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localităţile natale ale victimelor, dar şi oameni deja arestaţi care au făcut parte sau au susţinut organizaţiile anticomuniste din zonă. Cadavrele au fost dezbrăcate complet de haine şi expuse pe podelele unei încăperi. Mulţi oameni din sat şi din localităţile învecinate au venit însă şi din curiozitate să privească această scenă”, susţine Gheorghe Petrov.

Urme de gloanţe pe peretele casei din Mesentea


Urmele asediului sunt încă şi acum vizibile în unele locuri de pe pereţii exteriori ai casei. În anul 1949 casa se afla în proprietatea lui Silvia Giurgiu (n. 1919), văduvă de război şi o sprijinitoare a membrilor organizaţiilor anticomuniste din zonă. După incident ea a fost arestată şi reţinută prima dată la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferată la Sibiu, fiind anchetată, torturată şi în cele din urmă condamnată la doi ani de închisoare pentru găzduirea celor doi partizani.

Urmele de gloanţe sunt încă vizibile pe peretele casei din Mesentea după 67 de ani

Cadavrele au fost înhumate împreună în ziua de 10 martie, într-o groapă ce a fost săpată în grădina casei unde cei doi şi-au găsit sfârşitul. După unele surse, unii reprezentanţi ai autorităţilor au propus incendierea corpurilor, lucru care însă nu s-a înfăptuit. Mormântul comun nu a fost niciodată marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole. Pe lângă Gheorghe Petrov şi Gabriel Rustoiu, la cercetări au participat şi arheologii Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza.  

Citiţi şi:

 

„Casa împuşcată” din Mesentea: cum au ţinut piept doi luptători anticomunişti o noapte întreagă unei armate de securişti

   

 

Arheologii și medicul legist ridică osemintele din groapă

Imagini din aceeasi galerie
  • Arheologii și medicul legist ridică osemintele din groapă
  • Groapa comună cu rămășițe le celor doi luptători anticomuniști, Traian Gligor și Traian Mârza
  • Groapa comună cu rămășițe le celor doi luptători anticomuniști, Traian Gligor și Traian Mârza
  • Pe craniul unuia dintre corpuri se vede urma lăsată de glonțul tras de un securist în 9 martie 1949
  • Arheologii lucrează la scoaterea osemintelor din groapă
  • Locuitori din Mesentea și martori oculari ai evenimentelor din 1949
  • Preotul din Mesentea a oficiat o slujbă de pomenire a celor doi eroi
  • Raica Romulus, martor la evenimentele din 9 martie 1949
  • Marius Oprea, șeful departamentului din cadrul IICCMER care se ocupă cu cercetările arheologice pentru găsirea victimelor regimului comunist
  • Drăgan Emil a urmărit cu un binoclu de pe un deal asediul securității asupra casei din Mesentea
  • Peretele casei din Mesentea mai poartă urmele gloanțelor de acum 67 de ani
  • Procurorul de la Parchetul Militar verifică urmele de gloanțe de pe peretele casei
  • Monumentul ridicat în memoria celor doi eroi în apropierea casei din Mesentea
  • Locuința din Mesentea unde a avut loc asediul securității în 9 martie 1949
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: