Infirmiera care a revoluţionat spitalele după misiunea din război. De ce a fost numită „femeia cu lampa“

Infirmiera care a revoluţionat spitalele după misiunea din război. De ce a fost numită „femeia cu lampa“

Florence Nightingale, în perioada când profesa ca infirmieră şi în tinereţe. Foto: wikipedia

Florence Nightingale este considerată în lumea medicală precursoarea serviciului sanitar modern. Datorită ambiţiei şi devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituţii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar şi cu personal de specialitate gata oricând să îngrijească bolnavii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Datorită altruismului şi personalităţi sale, Florence Nightingale şi-a consacrat întreaga viaţă ajutorării bolnavilor din spitale. Florence Nightingale s-a născut într-o familie britanică bine poziţionată în societate. Părinţii ei, William şi Fanny Nightingale, făceau parte din acea categorie de oameni înstăriţi, cu proprietăţi imobiliare, deschişi călătoriilor. S-a născut în 12 mai 1821, la Florenţa, în Italia.
 
S-a decis să devină infirmieră în anul 1837, dar familia nu a fost de acord. În perioada victoriană, infirmierele erau desconsiderate de către clasa burgheză, spitalul nu era nici pe departe cel mai indicat loc pentru o viitoare doamnă de societate. Reacţia părinţilor i-a provocat o depresie puternică, Florence pierzându-şi astfel dorinţa de a mai trăi. În taină, a adunat cât mai multe informaţii privind desfăşurarea activităţii spitalelor din Anglia, starea lor sanitară şi tratamentul oferit. Şi-a dezvoltat astfel planul de creare a unui sistem de tratament medical adecvat.
 
În momentul în care a împlinit 31 de ani, Florence s-a decis să plece în Germania, lăsând în urmă restricţiile impuse de familie, pentru a urma cursuri de specialitate. După întoarcerea în Regat, a fost recomandată pentru funcţia de directoare a spitalului pentru femei din Harley Street. Instituţia după spusele lui Charles Dickens, a fost transformată de Florence într-un adevărat spital: cu bucătărie, grupuri sanitare, farmacie, lifturi şi clopoţele pentru solicitarea ajutorului. Adevărata capacitate de organizare şi-a arătat-o abia în anul 1854, în timpul războiului din Crimeea.
 
Condiţiile din spitalele pentru soldaţii englezi răniţi în Crimeea, descrise de primul reporter de război din istorie, William Russell, erau înfricoşătoare - lipsea îngrijirea medicală de specialitate iar igiena era inexistentă. Pentru a dezamorsa situaţia, guvernul britanic a hotărât să trimită pe cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu şi anume pe Florence Nightingale. Aceasta, însoţită de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de pe front pe 21 octombrie 1854. Bazele britanice erau amplasate în Scutari, (sau Üsküdar, o suburbie a Istanbulului), la 545 km de Crimeea.
 
Acolo au descoperit soldaţii răniţi rău îngrijiţi de personalul medical complet demoralizat ca urmare a indiferenţei oficiale. Pe deasupra, era o lipsă de medicamente, igiena era neglijată, iar infecţiile în masă erau răspândite, multe fiind fatale. Nu exista echipament pentru prepararea mâncării pentru pacienţi. Doctorii britanici desconsiderau aportul infirmierelor în recuperarea postoperatorie a răniţilor.
 
Florence şi colegele ei au început prin curăţirea temeinică a spitalului şi a echipamentului, precum şi prin reorganizarea îngrijirii pacienţilor. Dar, în perioada în care s-a aflat la Scutari, rata mortalităţii nu a scăzut, ba din contră, a început să crească, fiind cea mai mare dintre spitalele din regiune. O comisie sanitară a guvernului britanic a fost trimisă la un moment dat şi a reglat aceste aspecte. Mortalitatea a fost redusă.
 
Nightingale a continuat să creadă că rata de mortalitate a crescut din cauza alimentaţiei proaste şi supraîncărcării cu soldaţi. După ce s-a întors din Marea Britanie, ea a început să colecteze dovezi pentru a le prezenta Comisiei Regale pentru Sănătate în Armată pentru a demonstra că majoritatea soldaţilor au fost omorâţi de condiţiile proaste din spitale. Aceasta experienţă a influenţat-o şi mai târziu în carieră, ea susţinând mereu importanţa condiţiilor de trai. Ca urmare, a contribuit la reducerea mortalităţii în armata britanică pe timp de pace, îndreptând atenţia asupra aspectelor ce ţin de igiena în spitale.
 
O dată cu mărirea numărului de răniţi aduşi de pe front, spiritul organizatoric al Florencei a fost apreciat de către doctori. În acea perioadă, ea şi-a dobândit numele de "Lady with the Lamp" (Femeia cu lampa), deoarece personalul infirmier făcea turul de noapte al saloanelor. Totuşi, în momentul în care spitalul a început să funcţioneze normal, ea s-a îmbolnăvit atât de grav, încât, după revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a rămas paralizată la pat.
 
Şi-a depăşit invaliditatea, şi a condus acţiunea de organizare a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a înfiinţat şi a condus şcolile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultaţiile aveau loc în dormitorul lui Florence sau prin corespondenţă. I-au cerut părerea miniştri, generali şi directori, iar ea le-a răspuns cu acelaşi profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieţii, să scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei.
Datorită ei, s-a înfiinţat Academia Medicală Militară şi Şcoala de infirmiere de pe lângă Spitalul Sf. Thomas.
 
Cu timpul, depresia ei, revenită sub influenţa bolii, s-a agravat. Florence a limitat contactul cu exteriorul până la minimul necesar. În anul 1901 şi-a pierdut definitiv vederea, ceea ce a împiedicat-o să mai poarte corespondenţă. Şase ani mai târziu, ca recunoaştere a activităţii sale, i s-a acordat Ordinul pentru merite deosebite. Florence Nightingale a murit pe 13 august 1910, la vârsta de 89 de ani.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: