Imnul saşilor din Transilvania, singura odă care nu ridică în slăvi un popor, ci frumuseţea unui ţinut
0Saşii au fost timp de sute de ani şi sunt în continuare o populaţie care a influenţat decisiv istoria Transilvaniei. Colonizaţi în scopuri economice şi militare, saşii au fost de-a lungul timpului o populaţie privilegiată, în dauna celei româneşti, majoritare. Imnul saşilor transilvăneni, „Siebenbürgen, Land des Segens“, a fost interpretat pentru prima dată în jurul anului 1845.
Potrivit istoricilor saşii sunt o populaţie de origine etnică germană, stabilită în sudul şi în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.Colonizarea a fost iniţiată de regele Géza al II-lea al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârşitulsecolului al XIII-lea şi începutul veacului următor.
Denumirea de „saşi“ dată coloniştilor este atestată documentar în 1206, când regele Andrei al II-lea al Ungariei a conferit privilegii saşilor din Cricău, Ighiu (teritoriul actual al judeţului Alba) şi Romos (Hunedoara) şi le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetăţenit denumirea de ”sas”, germanii din Ardeal au fost denumiţi în mod unitar saşi.
Versurile imnului saşilor au fost scrise de Leopold Maximilian Motke, născut la Kiel, Germania, iar muzica îi aparţine compozitorului sas Johann Lukas Hedwig, din Hălchiu. Este considerată singura odă care nu ridică în slăvi un popor, ci frumuseţea unui ţinut.
„Siebenbürgen, Land des Segens/ Land der Fülle und der Kraft“ -Transilvanie, mândră ţară, /cu puteri şi bogăţii“, aşa începe Imnul saşilor transilvăneni. Oda este, potrivit scriitorului Radu Pavel Gheo, singurul din care lipsesc elemente precum „sângele vărsat“, „vrăjmaşii“, „moartea“, „Victoria finală“. Cu alte cuvinte, nu poate fi asimilat unei „manele de duşmănie”. Îndemnurile, tonul imperativ şi imprecaţiile ori recursul la fapte sau eroi istorici sunt înlocuite de un pur ton descriptiv, elegiac la adresa naturii şi a armoniei sale.
Imnul preamăreşte frumuseţile Transilvaniei şi evocă paşnic un “plai de graiuri”, “leagăn verde/pentru oricare vlăstar”, o “Transilvanie tolerantă”. „Din câte ştiu eu, acest imn (în sensul de cântec încărcat cu semnificaţie simbolică, ce marchează unitatea unui grup etnic sau national) e singurul din care lipsesc sângele vărsat, vrăjmaşii, moartea, victoria finala şi celelalte. E singurul imn care nu poate fi asimilat unei „manele de duşmănie”. Singurul căruia îi lipsesc clişeele de tipul „duşmanii îmi poartă pică, dar n-au valoarea mea” sau „sunt baştan şi am valoare” – mă rog, clişee spuse mai elegant, mai romantic, mai rafinat, dar prezente în esenţă peste tot, de la imnul Statelor Unite sau cel al Franţei, până la imnul României“, susţine scriitorul.
Versurile imului apar pe o carte poştală din anul 1928, postată pe povestisasesti.com. Prezentăm mai jos o traducere aproximativă a odei:
„Siebenbürgen, Land des Segens/ Transilvanie, mândră ţară,
Land der Fülle und der Kraft/ cu puteri şi bogăţii,
mit dem Gürtel der Karpathen/ de Carpaţi împrejmuită,
um das Grüne Kleid der Saaten/ cu verdeaţă răsădită,
Land voll Gold und Rebensaft/ plai cu aur şi cu vii.
Siebenbürgen, Meeresboden/ Transilvanie, ţărm de mare,
einer längst verflossnen Flut/ răsărit din vechi talaz
nun ein Meer von Ährenwogen/ astăzi spice-n legănare
dessen Ufer, waldumzogen/ odihnesc la sân de zare
an der Brust des Himmels ruht/ între maluri verzi de brazi.
Siebenbürgen, Land der Trümmer/ Transilvanie, vechi ruine
eine Vorzeit, stark und groß/ dintr-un ev îndepărtat
deren Tausendjähr’ger Spuren/ urme mari şi milenare
ruhen noch in deiner Fluren/ odihnesc sub glia care
ungeschwächtem Ackerschoß/ rodnicia şi-a păstrat.
Siebenbürgen, grüne Wiege/ Transilvanie, leagăn verde
einer bunten Völkerschaar/ pentru oricare vlăstar
Mit dem Klima aller Zonen/ reuneşti climele toate,
mit dem Kranz der Nationen/ naţiuni, cununi purtate
um des Vaterlands Altar/ pe al patriei altar.
Siebenbürgen, grüner Tempel/ Transilvanie, plai de graiuri
mit der Berge hohem Chor/ diferite-n fel şi ton,
wo der Andacht Huldigungen/ dar în rugăciuni unite
steigen in so vielen Zungen/ urcă limbile-mpărţite
zu dem einen Gott empor/ spre dumnezeiescul tron.
Siebenbürgen, Land der Duldung/ Transilvanie tolerantă
jedes Glaubens sichrer Hort/ adăpost credinţelor
mögst du bis zu fernen Tagen/ până-n zile-ndepărtate
als ein Hort der Freiheit ragen/ apără în libertate
und als Wehr dem freien Wort/ fiinţa cuvintelor.
Siebenbürgen, süße Heimat/ Transilvanie, patrie dulce
unser teures Vaterland/ ţară a părinţilor
Sei gegrüßt in deiner Schöne/ frumuseţe, slavă ţie
und um alle deine Söhne/ fii tăi în armonie
schlinge sich der Eintracht Band/ să-i unească doar un dor“.
După 800 de ani, saşii din Transilvania s-au întors în Occident, căutând acelaşi lucru care îi adusese aici pe strămoşii lor: libertate şi prosperitate economică. Se presupune că 200.000 trăiesc în Germania, aproape 20.000 în Austria, alţi 30.000 în SUA şi 8.000 în Canada. În România mai există numai 25.000 de saşi, majoritatea în vârstă.
Se încarcă comentariile...
