FOTO VIDEO Minunile de la Poşaga: izvorul cu puteri tămăduitoare şi schitul unde a slujit pustnicul din Apuseni
0
Un izvor de pe Valea Poşăgii din Munţii Apuseni, aflat în apropierea unui schit monahal, ar avea puteri tămăduitoare. Călugării de la schitul din apropiere ajutaţi de autorităţi au construit o capelă spectaculoasă care acoperă izvorul şi care a devenit un punct de atracţie turistică.
În România există izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare, de unde se poate lua aşa-numita „apă a vieţii”, şi care sunt recunoscute de biserică. Construit într-un loc deosebit de pitoresc, schitul Izvorul Posaga este situat în comuna Poşaga, judeţul Alba. În apropiere, curge Valea Poşăgii precum şi izvorul datorită căruia schitul a devenit foarte cunoscut. Este numit „Izvorul Tămăduirii” sau „Izvorul Maicii Domnului”.
Drumul până aproape de schit este asfaltat, doar circa doi kilometri sunt de drum forestier. Schitul ortodox este la buza cheilor, iar la o sută de metri de schit, dincolo de pârâul limpede, care se trece peste un pod se află „Izvorul Maicii Domnului”, cu proprietăţi considerate tămăduitoare. Se spune că numeroase femei s-au vindecat de boli incurabile dacă au băut apă din acest izvor. La Icoana Maicii Domnului din biserica Schitului sunt puse lucruri de preţ de către enoriaşi, drept mulţumire pentru vindecarea de boli.
În fiecare an, în perioada în care are loc sărbătorirea hramului schitului de la Poşaga, apa curge în cantitate mult
mai mare din izvor decât în restul anului. Acest lucru este considerat o ”minune” de către credincioşi şi reprezentanţii bisericii. Speciliştii susţin, însă, că este vorba despre principiul foarte cunoscut al vaselor comunicante. Apa izvorăşte direct din stâncă, unde ar exista spaţii care odată umplute cu apă determină o curgere mai accentuată a izvorului.
Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în 1933 de preotul paroh al satului, Alexandru Rujdea. Viaţa monahală a început în 1948 şi a durat până în 1960, când, ca urmare a Decretului nr. 410/1959, schitul a fost desfiinţat. Viaţa monahală a început la Poşaga în 1950 şi a durat până în 1959, fiind reluată în 1976. Schitul şi-a redobândit dreptul legal de funcţionare de-abia în 1990.
Despre începuturile vieţii monahale la Poşaga, iniţiate de către călugării de la Rîmeţ, aflăm din volumul ”Părintele Arsenie Praja, pustnicul”, scrisă de Arhimandrit Nicodim Dimulescu, de la mănăstirea Crasna, din Prahova.
Capela construită peste izvorul de la Poşaga
”Pregătirea pentru mutarea celor doi la Poşaga (Părintele Ghedeon şi Părintele Arsenie Praja, la vremea aceea Fratele Andrei — n.r.) n-a întârziat şi, în cel mai scurt timp, au fost obţinute toate formele şi aprobările necesare, de mare importanţă fiind în primul rând numirea Părintelui Ghedeon în postul de preot paroh al Parohiei Poşaga de Sus, cu satele Belioara şi Săgage. Având această numire, cei doi s-au mutat lângă biserica-mănăstire din Poşaga, având convingerea că a trecut ce a fost mai greu, deşi adevăratul greu începea abia de-acum încolo. În primul rând s-au lovit de lipsa unei locuinţe — aici neexistând altceva decât biserica şi o aşa-zisă clopotniţă, (…) dar aceasta n-a fost un motiv de descurajare”, aflăm din volumul Arhimandritului Nicodim Dimulescu.
După ce au dormit o perioadă unul în biserică şi celălalt sub acoperişul clopotelor, au cumpărat o şură veche din al cărui lemn au construit două chili. ”N-a trebuit să treacă prea mult timp şi vestea că s-a înfiinţat Mănăstirea Poşaga s-a răspândit cu repeziciune în Munţii Apuseni, şi chiar mai departe, iar lumea a început sa alerge spre Poşaga din toate părţile. Mulţi mergeau cu dorinţa de a participa la o slujbă după rânduiala mănăstirească şi tot atât de mulţi „veneau să-l vadă, să-l asculte şi să stea de vorbă cu Pustnicul (Arsenie Praja — n.r.) despre care aflaseră ca a venit din Mănăstirea Rîmeţ. (…). În primul rând Părintele acorda toată atenţia celor bolnavi, de care se ocupa în mod deosebit, ascultându-i şi rugându-se împreună cu ei. (…). Erau tot mai mulţi cei care declarau că s-au tămăduit de diferite boli numai datorită rugăciunilor Părintelui, dar cei care mărturiseau că Părintele le descoperise anumite păcate din tinereţe, multe păcate uitate de care le aducea aminte şi îi trimitea în grabă să se spovedească, aceştia erau şi mai mulţi. Se vorbea tot mai des despre Părintele Pustnic că are dar de tămăduire şi că ştie gândul omului”, spune Arhimandrit Nicodim Dimulescu, fost ucenic al lui Arsenie Praja.
Schitul Poşaga
Părintele Arsenie, supranumit ”pustnicul din Apuseni” mânca doar legume, rareori şi ulei, iar tot timpul acesta umbla desculţ. De exemplu mergea desculţ inclusiv iarna cale de mulţi kilometri de la Poşaga la Rîmeţ, prin munte. Despre apa izvorului situat puţin mai sus de lăcaşul de cult, Părintele Arsenie Praja spunea că este ”patronat de Maica Domnului” şi că este ”cel mai puternic medicament de pe pământ”, fiind ”un mare dar de la Dumnezeu”.
Se încarcă comentariile...
