FOTO VIDEO Accidentul soldat cu 14 morţi pe care comuniştii l-au ţinut secret. Un autobuz cu 30 de călători s-a prăbuşit, în 1987, într-o prăpastie din Apuseni
0O tragedie umană ce a avut loc în urmă cu 33 de ani a rămas în memorie doar prin amintirile oamenilor, două cruci şi un monument din marmură amplasat la marginea drumului judeţean 762 din Apuseni.
În 26 august 1987, pe drumul care face legătura între localitatea Mihoieşti şi Avram Iancu, în Munţii Apuseni, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente rutiere din România comunistă.
Un autobuz de transport călători s-a răsturnat într-o prăpastie de la marginea drumului şi a provocat decesul a 14 persoane, dintre care 11 pe loc. Toţi erau locuitori din satele de pe Arieşul Mic car se întorceau acasă, unii de la muncă, alţii de la oraş. Alte peste 10 persoane au fost rănite, unele foarte grav alte mai uşor, în funcţie de norocul avut la momentul prăbuşirii autobuzului în prăpastia dintre drum şi Arieş.
Acum, după 33 de ani, urcând pe drumul judeţean 762, dinspre barajul Mihoieşti spre Vidra, undeva, pe partea dreaptă, la loc vizibil pe marginea şoselei, privirea călătorului se agaţă de un monument funerar, majestuos, din marmură albă. În imediata vecinătate, monumentului alb se află o cruce de fier, care ne spune şi un nume: B. G., 5 octombrie 1974 – 26 august 1987. Este vorba despre cea mai tânără victimă a accidentului, un băiat care nu împlinise 13 ani. Monumentul funerar din marmură a fost ridicat în memoria acestuia, la circa un an de la accident.
Monumentul ridicat în memoria băiatului de 12 ani decedat în accident
În spate, chiar pe buza prăpastiei, în coada barajului Mihoeşti care se umflă şi cu Arieşul Mic dinspre Vidra, se află o altă cruce, de fier, înaltă de vreo 5 metri, înghiţită de lăstărişul tânăr. De braţele crucii atârnă sau sunt fixate prin sudură, deasupra, alte 10 cruci mai mici, tot din fier. O cruce mare plus încă 10 mici egal 11 cruci, pentru 11 morţi în acel loc în accidentul din 26 august 1987.
Curba unde şoferul nu a mai putut controla autobuzul
Data respectivă a însemnat pentru 14 oameni moartea. Atunci au pierit pe loc 11 oameni, iar trei s-au stins la câteva ore sau zile diferenţă, din cauza rănilor îngrozitoare suferite. În arhivele ”civile” ale judeţului Alba, în raportările instituţiilor din Câmpeni sau ale comunelor din jur către judeţ nu se află nicio menţiune cu privire la acest tragic eveniment. Nici în arhivele Partidului Comunist Român de la acea dată, raportările tovarăşilor din Alba către Nicolae Ceauşescu, către CC al PCR, nu s-a găsit nicio menţiune despre evenimentul în urma căruia au pierit 14 oameni. Comuniştii din Alba au ţinut totul secret, nu s-a scris absolut nimic nici în ziarul judeţean de partid. Ceauşescu nu trebuia să afle că într-o ţară pe care o credea perfectă se poate întâmpla o asemenea tragedie.
Majoritatea călătorilor din autobuzul A-8 Roman Diesel, aparţinând autobazei Câmpeni şi adus doar de câteva zile de la Bucureşti, era constituită din navetişti ieşiţi din schimbul întâi, de la cariera din Dealul Piciorului sau de la Uzina de Preparare a Cuprului de la Roşia Poieni. Deşi, de obicei, autobuzele cu navetişti făceau curse complete din Dealul Piciorului – Roşia Poieni, prin Muşca-Câmpeni-Vidra -Avram Iancu, până la Târsa, în ziua cu pricina, navetiştii au fost nevoiţi să schimbe mijlocul de transport în Câmpeni, urcându-se în ”autobuzul morţii”. Unii au coborât în două staţii anterioare, Mihoeşti şi Burzoneşti. Alţii au călătorit până la capăt, spre moarte. Cel mai mic călător, băiatul de 12 ani şi 10 luni, din alt judeţ, călătorea însoţit de bunica sa din Avram Iancu. El a murit în urma unei hemoragii interne masive.
Cele două cruci ridicate la locul tragediei. Cea mare are alte 10 cruci mici, în total 11, numărul persoanelor care au murit pe loc
Bunica sa a supravieţuit atunci tragediei. Majoritatea călătorilor erau de 17-18 ani şi 30-40 de ani. Martorii supravieţuitori au spus ulterior că li s-a părut că şoferului i s-a făcut brusc rău, a înţepenit cu mâinile pe volan şi nu a mai redresat direcţia în curbă. Autobuzul a rupt balustrada de metal de la marginea şoselei, a intrat într-un stâlp de electricitate, după care s-a prăbuşit în prăpastia de 100 de metri.
Râul Arieş în zona accidentului. Autobuzul s-a prăbuşit 100 de metri până în apă
Cupola autobuzului a fost retezată în timpul accidentului, cel mai probabil de două stânci întâlnite în cale, în timpul rostogolirii. Toţi stâlpii autobuzului au rămas intacţi după secţionarea cupolei. După ce a sărit cupola autobuzului, oamenii au fost împrăştiaţi pe coastă. După ce s-a rostogolit, autobuzul s-a înfipt cu botul în Arieş. Morţii au fost duşi la morgă cu o dubă de transport muncitori. O parte dintre răniţi au fost transportaţi la spital cu un alt autobuz de călători care venea în spatele celui prăbuşit în prăpastie.
Şoferul autobuzului s-a ales cu răni foarte grave, multiple fracturi. A fost transferat din spitalul de la Alba Iulia, la Cluj-Napoca, atât pentru tratament, dar şi pentru a scăpa de atitudinea ostilă a unora dintre aparţinătorii celor decedaţi în accident. Ca să îngroape toţi morţii, au venit aprope toţi preoţii de pe toată Valea Arieşului Mic. Într-o singură zi au fost înmormântaţi toţi, după ce de la morgă au fost returnaţi rapid, a doua zi, pentru ca să poată fi şi privegheaţi două seri, conform tradiţiei.
Autobuz Roman - A8, de tipul celui implicat în accidentul din Apuseni
Carcasa autobuzului a fost scoasă din Valea Arieşului Mic cu o macara şi transportată la Bucureşti pentru expertize amănunţite. Nu au fost găsite defecte de fabricaţie care să fi determinat groaznicul accident. Cercetările miliţiei s-au focalizat atunci pe greşeala umană a şoferului, dar, în final, nu s-a putut stabili cu exactitate o vinovăţie a acestuia (Sursa foto-video: Youtube/ Z).
Se încarcă comentariile...
