FOTO Scrisoarea de lobby trimisă din Alba Iulia de Mihai Viteazul împăratului Austriei în urmă cu 410 ani

Publicat: 15.06.2014 16:03

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:30

Scrisoarea în 12 puncte aduce în prim plan dorinţa lui Mihai Viteazul de a domni el şi urmaşii săi „pe veci“ peste Ardeal, Moldova şi Ţara Românească. Documentul a ajuns la Viena prin intermediul lui Bartolomeu Pezzen.

Redăm mai jos traducerea documentului scris în limba maghiară şi transmis din Alba Iulia, în iulie 1600, către împăratul Rudolf al II-lea al Austriei:

„Dorinţele lui Mihai -Vodă, Măria Sa, Domnul Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, de la Înălţimea Sa, Împăratul Rîmului. Acestea sunt dorinţele Măriei sale

Cu acestea să încuviinţeze Măria Sa dorinţa Înălţimii Sale, ca să ţină Ardealul şi să-l stăpânească cu numele de gubernatorie, dar cu aşa condiţie, ca Înălţimea Sa i-l lase să-l stăpânească toată viaţa, după moarte să rămână fiului său şi urmaşilor săi, de la fiu la fiu; când însă( ceea ce ferească Dumnezeu sfântul) Domniei Sale i s-ar stinge neamul, să fie ţara a Măriei Sale, Împăratul Râmului
Doreşte Măria Sa ca şi Moldova să i-o dea Domnia Sa pe veci, de la fiu la fiu şi Ţara Românească încă Măriei Sale. Când însă s-ar stinge cu tot neamul Măriei Sale, aşa că şi viţa bărbătească şi cea femeiască ar lipsi, Înălţimea Sa să dea acestor două ţeri, Moldovei şi Ţerei-Româneşti, o astfel de învoire, ca ele înşile să-şi poată alege Domnul, pe cine vreau, însă în aşa chip, încât steag să-şi ceară dela Împăratul Rîmului şi să-i slujească lui. Judecăţile, pe care le vor avea ţerile, pe acelea să le vadă şi să le dezbată Domnul care va fi, împreună cu sfetnicii, şi tot înaintea lui să se sfârşească toate judecăţile; în altă ţară să nu meargă din pricinile în apelaţie. Nimeni să nu scoată din vechile lor pravili pe călugări, pe popi şi mănăstiri.

Dorinţa Măriei Sale: doreşte ca să se ţină de Ardeal: Gurghiul, Gilăul, Ieciul şi Făgăraşul, cu toate Ţinuturile şi veniturile pe veci; din Ţara Ungurească însă: Hustul, Chioara, cu Ţinuturile şi veniturile împreună, din fiu în fiu, ad utrumque sexum, dacă s-ar strânge neamul de viţă bărbătească, să rămînă ramurii de pe fete, şi nimeni să nu-i turbure într-acelea în slujba Măriei Sale.Şi cu condiţie ca aceasta: dacă ar fi alt Principe în Ardeal, acela să nu aibă autoritate şi putere să le iea din mâna ramurii după băieţi sau după fete.
Şi aceea doreşte Măria Sa ca să aibă şi pentru aceia Măria Sa, ca să poată da slobod şi dărui pe veci ori-cui va vrea, sau moşie sau alt ceva, ori ce vrea, afară de aceia, dacă cineva ar greşi sau împotriva Măriei Sale sau împotriva altora, ori ce fel de om ar fi, şi atunci să aibă Măria Sa putere ca pe unul ca acela să-l pedepsească, după pravilă şi după cuviinţă, şi toate judecăţile, să se sfârşească înaintea Măriei Sale: într-alt loc să nu se apeleze şi să nu se scoată judecăţile.
Dorinţa Măriei Sale este ca cele cinci comitate, Bihorul, Solnocul-de-mijloc, Maramureşul, Zarandul şi Crasna, să le dea Domnia Sa Ardcealului, precum au fost înainte, cu toate cetăţile şi Ţinuturile dinpreună.
Şi aceasta doreşte Măria Sa, ca cetăţile de la hotare, pe care le va putea lua din mâna păgînilor, aşa cum sunt Timişoara, Felnocul, Cenadul, Becicherecul, Panciova şi Berinul, să fie ale Măriei Sale, cu toate Ţinuturile lor dimpreună, până la Dunăre , pe veci, din fiu în fiu, ad utrumqve sexum.
Dacă Înălţimea Sa vrea să se bată tot înainte, atunci doreşte Măria Sa, ca să-i dea atâţia bani pentru trebuinţa Ardealului, câţi i-a rînduit lui Sigismud; şi Moldovei să-i rînduiască şi să-i dea Înălţimea Sa, atîţia bani, cîţi i-a orînduit Ţerii Romăneşti.
Titlul care i l-a dat Înălţimea Sa lui Sigismud Bathory, astfel să i-l dea şi Măriei Sale.
Pe aste trei luni, adecă: August, Septembre şi Octombre, să dea Înălţimea Sa dea pe fiecare cîte o sută de mii de florini, ceea ce face cîte 300.000 de florini; max et de facto să-i trimeată Înălţimea Sa

Măria Sa se bucură foarte mult că Înălţimea Sa a îngăduit să înceapă cu banii Înălţimii Sale în tot locul mine, şi doreşte Măria Sa să aibă voie, ca, dacă ar găsi vre-o neîngrijire în prefecţii care îngrijesc de mine, să poată scoate pe prefectul nebăgător de samă şi să lase baia unui care poate fi de folos ţerii.
Cînd va cere nevoia, adecă atunci cînd se va ivi vreun dujman ţerii, unde s-ar cere ajutorul căpitanului de Caşovia, şi Măria Sa i-ar scrie căpitanului, să fie dator căpitanul Caşoviei, cu toate puterile lui, să meargă acolo unde spune şi doreşte Măria Sa; să nu trimeată la Înălţimea Sa împăratul.
Sfetnicul pe care îl trimete Înălţimea Sa ca să fie acolo, pe lîngă Maăria Sa, pînă atunci, pănă se va sfîrşi războiul, care să îngrijească de lipsurile oştirii, şi, cînd s-ar începe judecăţi despre pămîntul cîştigat de la Turci şi hotarele aceluia, acelea să fie înaintea Măriei Sale şi a sfetnicilor săi, şi să se dezbată şi împartă, şi tot înaintea Măriei Saale să se sfîrşească pricinile, să nu meargă într-alt loc pentru apelaţie. Înălţimea Sa să nu se amestece într-aceia, şi să nu orîndească, nici să dea sau să hotărească dintr-acelea, sau să iea, ci numai singur Măria Sa să dăruiască şi să dispuie; sau să iea, împreună cu sfetnicii săi

Omul pe care îl trimete Măria Sa să fie pe lîngă Înălţimea Sa, acelui să-i dea Înălţimea Sa şi mîncare, şi băutură, şi să fie cinstit atît din partea Înălţimii Sale, căt şi a sfetnicilor săi“. Scrisoarea este considerată de cercetători una dintre cele trei variante ale cererilor trimise de Mihai Viteazul împăratului Austriei.

Domnia de 10 luni în Cetatea Bălgradului

Până să ajungă domn al celor trei Ţări Româneşti, Mihai Viteazul a a trecut încă de două ori prin Alba Iulia, în 1592 şi 1596. Revenirea lui Mihai Viteazul în Cetatea Bălgradului, în 1 noiembrie 1599, este redată într-un adevărat „reportaj" fascinant de către Nicolae Bălcescu, în „Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul“. „Apropiindu-se de Alba, locuitorii oraşului şi ai judeţului îl întâmpină cale de o leghe înainte cu multă cinste şi cu daruri. Convoiul domnesc, compus din Mihai, care mergea înainte pe un cal roib, purtând o tunică albă, iar pe deasupra o mantie tot albă şi pe cap având o căciulă cu pene de cocor prinse într-o agrafă de aur. Opt slujitori, îmbrăcaţi frumos, purtau opt cai cu frâiele şi şeile bogat ornamentate, urmaţi de trâmbiţaşi şi lăutari. Urmau apoi boierii călări şi şirurile de soldaţi. De o parte şi de alta a domnului erau steagurile cucerite la Şelimbăr, plecate spre pământ ca simbol al cuceririi Transilvaniei.”

Cancelaria voievodală de la Alba Iulia a emis sub Mihai Viteazul, pentru prima dată în Transilvania, acte oficiale în limba română, alături de cele în limba latină şi slavă. De la început s-a intitulat „Domn din mila lui Dumnezeu, al Ţării Româneşti şi al Ardealului”. Titulatura considerată cea mai completă a apărut la Alba Iulia, la data de 6 iulie 1600: „Io Mihai Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“.

Episodul domniei de 10 luni a lui Mihai Viteazul în Cetatea din Alba Iulia a stat la baza consituirii, la 1918, a statului naţional unitar român.(Articol scris de NICU NEAG).