FOTO Cum s-a ţesut „pânza de fier“ spre cel mai mare nod feroviar din Transilvania

Gara din Teiuş este de peste un secol şi jumătate unul dintre cele mai importante noduri feroviare din România. Datorită statutului de nod feroviar, a ajuns să aibă,  încă din  1871, o gară de calibrul Clujului sau Aradului. În 1908 a fost finalizată o nouă construcţie monumentală, care rămâne şi astăzi cea mai mare gară din judeţul Alba.

Gara Teiuş asigura şi atunci, ca şi acum, legăturile pe două dintre cele mai circulate căi CFR din ţară şi care permit ieşirea din ţară, pe la punctele de trecere a frontierei Borş - Bihor şi Curtici – Arad.

Amenajarea primelor căi ferate în Transilvania, lucrări impresionante pentru anii 1860, s-a datorat dorinţei austriecilor de a exploata cât mai bine bogăţiile provinciei pe care o controlau. Construirea, spre sfârşitul secolului XIX, a căii ferate Oradea-Cluj-Teiuş- Sighişoara-Braşov şi, apoi, realizarea joncţiunii cu cea din direcţia Arad la Teiuş-Coşlariu, a însemnat transformarea localităţii într-unul dintre cele mai importante centre feroviare din Transilvania

Cum a ajuns „carul cu foc“ la Teiuş

Concomitent cu instaurarea regimului dualist austro-ungar, în 1867, s-a instaurat şi aşa numita „febră a construcţiilor de căi ferate”, care s-a resimţit şi în Transilvania. Este perioada în care s-a ţesut „pânza de fier“,  prin  care s-au legat  principalele oraşe transilvănene (Cluj, Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Târgu Mureş, Sighişoara, Mediaş) de restul lumii.

Linia ferată Cluj-Războieni-Teiuş a fost predată circulaţiei în două etape. Linia de 68 kilometri, între Cluj-Războieni,  s-a predat în 14 august 1873. De la Războieni la Teiuş, linia ferată a urmat cursul Mureşului, pe partea dreaptă al râului. La Miraslău şi la Aiud terasamentul s-a apropiat cel mai tare de cursul Mureşului, din această cauză s-au construit diguri şi pinteni. Partea de 15 kilometri de cale ferată dintre Teiuş-Alba Iulia a fost inaugurată în 20 noiembrie 1871.

Gara Teiuş a fost construită de „Societatea căilor ferate ungare de est” şi inaugurată la 20 noiembrie 1871. O descriere a primei staţii CFR a oraşului găsim în lucrarea lui Cristian Florin Bota, „Teiuş, gara amintirilor“.

„Formula monumentală maximă, cu trei corpuri principale legate între ele prin două corpuri mai scunde, e încă amplificată prin adăugarea, dincolo de corpurile de capăt, a încă două aripi parter (formulă care se regăseşte şi la Arad). Faţada are un tratament plastic care o individualizează: muchiile, ancadramentele şi linia parapetelor sunt evidenţiate cu cărămidă aparentă, desenând astfel un delicat “arabesc” pe fondul de tencuială albă. Datorită statutului de nod feroviar al Teiuşului,această mică localitate are o gară de calibrul Clujului, Oradei sau Aradului“, se spune în lucrarea citată.

Gara din Teiuş este pomenită în documentele vremii şi în contextul „procesului memorandiştilor“, desfăşurat la Cluj Napoca în 1894, când românii au fost anchetaţi şi judecaţi pentru „păcatul“ „Memorandumul Transilvaniei“. Vorbim de petiţia  prin care cereau împăratului Austro-Ungariei drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare, precum şi încetarea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare. Despre atmosfera din gara Teiuş, sugestive sunt relatările trimisului special al ziarului Tribuna: „…în Teiuş ne-a aşteptat o surprindere şi mai mare. Numărul celor adunaţi nu-l pot fixa, dar nu voi exagera, dacă voi spune că au fost până la două mii…Nu se poate spune însufeţirea care a cuprins pe acei vrednici oameni, când îl văzură în mijlocul lor pe vrednicului nostrum president….geandarmii şi negeandarmii, maghiari şi alte neamuri, au rămas încremeniţi de atâta iubire spontană şi nefăţarnică“, relata ziaristul „Tribunei“. 

Popasul împăratului Austro-Ungariei în gara Teiuş

În cartea citată mai sus găsim şi o relatare a unui ziarist maghiar, după o călătorie cu trenul pe ruta Teiuş - Târgu Mureş. „Ce este în legătură cu călătoria în sine pot spune că: vagoanele clasa I şi II sunt amenajate cu bun gust, sunt comode. populaţia de mijloc a Transilvaniei. Vagoanele de clasa a IV-a au geamuri de sticlă şi sunt destinate populaţiei sărace din Transilvania”. Ca neajunsuri ziaristul nota: „sălile de aşteptare pentru clasele I şi II iarna sunt închise şi fără căldură, de aceea pasagerii trebuie să aştepte laolaltă cu călătorii claselor III şi I“.

În prima gară a oraşului Teiuş este acum revizia de vagoane. Noua clădire, în care funcţionează acum staţia CFR Teiuş a fost finalizată în 1908 şi este monument istoric. În 1916, în Gara Teiuş a poposit însuşi împăratul Austro-Unagariei de la acea vreme. Din păcate, lipsa unei finanţări pentru întreţinere şi reparaţii a dus la o situaţie dramatică. Clădirea Gării CFR din Teiuş este acum într-o stare avansată de degradare.

Cartea „Teiuş, gara amintirilor“ va fi lansată duminică, 31 august. „Este nu numai o carte de amintiri feroviare, ci şi o odă închinată  «eroilor de drum de fier», acestei «a doua armate a ţării», care a contribuit atât de mult, atât în timp de pace, cât şi în vremuri tulburi de război, la crearea României moderne“, subliniză inginerul Ilie Popescu.

„Decenii de-a rândul, până după 1990, traficul pe calea ferată a fost sângele vieţii economice şi sociale din România, iar Teiuşul şi Coşlariul punctele vitale unde se formau sau pe unde treceau zilnic peste o sută de trenuri de călători şi marfare. Un flux de călători, greu de imaginat astăzi, era purtat în toate direcţiile de trenurile personale, accelerate, exprese, automotoare, care dădeau şi ora exactă, în conformitate cu orarul de mers. Impresionau mai ales „cugirenele” care purtau miile de navetişti din cele trei schimburi ale uzinelor din Cugir, socotite într-o vreme cele mai lungi trenuri de persoane din Europa, celebrele accelerate de Iaşi mereu tixite sau vestitul „Wiener Walzer” de pe ruta Bucureşti-Viena, care ne purta gândurile către o lume multă vreme inaccesibilă“, apreciază Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Naţionale a României. (Articol în colaborare cu NICU NEAG)