FOTO Rezervaţie naturală din Apuseni, sub asediul tăietorilor de lemne şi al vânătorilor. Urme de gloanţe în panouri şi poteci transformate în drumuri

FOTO Rezervaţie naturală din Apuseni, sub asediul tăietorilor de lemne şi al vânătorilor. Urme de gloanţe în panouri şi poteci transformate în drumuri

Urmele exploatărilor forestiere sunt prezente peste tot în zona rezervaţiei

Rezervaţia naturală Şesul Craiului - Scăriţa Belioara, una dintre cele mai spectaculoase din Munţii Apuseni, a ajuns sub ”asediul” tăietorilor de lemne şi a vânătorilor. Muncitorii forestieri distrug indicatoarele, unele fiind chiar găurite de gloanţe trase de vânători.

Ştiri pe aceeaşi temă

Situaţia este adusă în atenţia publică de către Adminisitraţia Natura 2000 Trascău, care gestionează rezervaţia de la poalele Muntelui Mare.
 
”Zona Şesul Craiului - Scăriţa Belioara a atras atenţia naturaliştilor încă de la începutul secolului trecut. Chiar Alexandru Borza a depus eforturi pentru ca acest loc să fie ocrotit, astfel încât în 1935 a primit statut de rezervaţie naturală. Apoi a beneficiat chiar de protecţia unui paznic (ranger) şi ulterior s-au amplasat şi nişte garduri de protecţie. În 2012 un incendiu pornit de la un foc făcut de „turişti” a mistuit frumoasa pădure de molid aflată în Nord-Estul rezervaţiei.
 
În ultimii ani, pentru accesibilizarea fondului forestier sau a terenurilor agricole, s-au nivelat noi drumuri de exploatare (La Măteoaie, spre culmea Brădăţel, în şaua Cornu Pietrii, dinspre Săgagea/Zăpodie şi altele). Acestea, pe lângă impactul negativ pe care îl au asupra peisajului şi biodiversităţii, au devenit şi căi de acces pentru vehiculele motorizate, diminuând şi mai mult experienţa turiştilor autentici. Am mai putea adăuga şi faptul că amenajările turistice sunt distruse constant de muncitorii forestieri, de vânători sau prin transformarea potecilor în drumuri.
 
Concluzia este că unul din cele mai frumoase locuri din Apuseni se degradează accelerat, instituţiile statului sunt neputincioase iar comunitatea locală nu are niciun respect pentru natură. Pe scurt, interesele materiale imediate primează şi nu merităm aceste valori naturale deosebite!”, afirmă reprezentanţii Natura 2000 Trascău.
 
Indicator găurit de un glonte tras, probabil, de vânători
 
Postarea este susţinută cu fotografii în care apar indicatoare vandalizate sau chiar găurite de gloanţe ale vânătorilor, drumuri noi amenajate pentru exploatări forestiere în zonă şi deşeuri aruncate la întâmplare. În zonă există un fond de vânătoare, căutat de vânători din Alba şi Cluj.
 
 
Scăriţa-Belioara este o rezervatie geo-botanică din masivul Muntele Mare, pe teritoriul comunelor Ocoliş şi Poşaga, cu vârfuri muntoase înalte, sub forma de turle (Colţul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) şi cu numeroase peşteri (Coşul Boului, Peştera fără Fund, Peştera Roşie, Peştera Lungă, Peştera Călugărului, Peştera lui Filip, Peştera Colţului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Şesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scăriţa, precum şi spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârşiile Văii Belioara (afluent al Văii Poşăgii), cu pereti verticali, tancuri, vâlcele, brâne si creste ascuţite. Are o suprafaţă de 47,7 ha şi adăposteşte multe specii rare de plante şi animale.
 
 
Iniţiativa punerii sub protecţie a zonei a avut-o Alexandru Borza, încă din anii ’20 ai secolului al XX-lea. Rezervaţia botanică conservă specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, arginţica, mărtăloaga, căldăruşa, genţiana, buzata, crinul pestriţ. Specifice acestui masiv sunt endemismele barba mugurului, mălăoaie şi strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicvă glaciară ajunsă aici din Peninsula Balcanică. (Sursa fotografiilor: Administraţia Natura 2000 Trascău)
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: