FOTO ”Pita de fier” de la Rimetea a dat de ”mâncare” sute de ani minerilor din Munţii Trascău
0
Comuna Rimetea din judeţul Alba se remarcă nu doar prin peisajul de vis unde se află ci şi printr-o istorie veche de sute de ani în domeniul exploatării fierului. Unelte vechi de minerit şi obiecte rezultate din prelucrarea fierului sunt păstrate şi astăzi în muzeul din sat. Activitatea a dat şi o denumire specifică doar aici - ”pita de fier”, materialul brut din care erau prelucrate uneltele.
Vechea aşezare din Munţii Trascău cunoaşte o dezvoltare puternică începând cu secolul al XIII-lea, când sunt aduşi aici minerii germani. Cei mai mulţi dintre locuitorii din zonă erau fie cărbunari, fie mineri, fie lucrau la topitorii sau la prelucrarea fierului. Sintagma „pita de fier” (sau „pâinea de fier”) însemna, pentru cei de aici, atât „turta” de fier topit din care erau prelucrate uneltele, cât şi faptul că oamenii îşi câştigau existenţa de pe urma fierului.
În prezent, minele de fier sunt istorie, iar uneltele minerilor şi ale fierarilor sunt piese de muzeu. După închiderea minelor de fier din zonă, în secolul al XIX-lea, şi după închiderea fabricilor la care lucrau localnicii, în secolul al XX-lea, întoarcerea la tradiţiile manufacturiere locale şi turismul sunt noua „mină de aur” a locauitorilor. Din cele 150 de imobile de patrimoniu, peste 50 găzduiesc pensiuni, unde mâncarea se pregăteşte după reţete străvechi, în vase pictate cu modele specifice, iar siesta se poate face în camere cu mobilă tradiţională, de asemeni pictată.
Muzeul Etnografic din Rimetea a fost infiinţat în anul 1952, pe baza acestei colecţii şcolare, având un patrimoniu de peste 2.500 de piese, organizate într-o expoziţie care ocupă cinci săli din clădirea Consiliului Local. Exponatele reflectă vechile ocupaţii ale locuitorilor din această localitate şi portul tradiţional. Sunt prezentate obiectele şi uneltele folosite în minerit, în topitorii şi în prelucrarea fierului precum şi semifabricatul de baza ”pita de fier”, produsul cuptoarelor de topit. ”Pita de fier”, adică fierul, denumit aşa după formă în care el se adună în fundul cuptorului, se scotea cu ajutorul cleştilor mari, lungi de 2 metri, se tăia în două, şi astfel era transportat la prelucratoriile de fier. ”Pâinea de fier” încinsă, produsul brut al cuptoarelor de topit, cu ajutorul ciocanelor mari, acţionate prin forţă hidraulică, se tăia în bucăţi mai mici care apoi prin întindere erau transformate în brăzdare, cuţite de plug, sape, hârleţe.
Produsele fierarilor din Rimetea erau împodobite cu diferite elemente ornamentale cu iniţială proprietarului de atelier, cu dată confecţionării. Lângă intrare se vede că o curiozitate, o tablă de avertizare, că sensul circulaţiei căruţelor este pe stânga. Din fier se prelucrau şi broaşte uriaşe de uşi şi gratii de ferestre specifice rimetenilor. Mineritul şi prelucrarea fierului au căpătat treptat importanţă nu numai la nivel local. Datorită acestora dezvoltarea localităţii era una foarte specifică. Ţinea de libertatea de „civil” a iobagului din Rimetea, faptul că putea să înceapă să exploateze liber mina. Topirea şi forjatul s-au desfăşurat conform diferitelor forme de împărţirea sarcinilor la nivelul comunităţii. Foalele topitorilor şi ciocanele forjarilor erau puse în funcţionare de mecanisme ingenioase acţionate cu apă. Procesul de exploatare păstrat aproape neschimbat de-a lungul secolelor depindea de debitul schimbător de apă, dar mai ales de posibilităţile tot mai restrânse (din cauza tăierii pădurilor) ale producţiei de cărbune de lemn.
Tot în muzeu se găsesc obiecte de ceramică, aduse de la Rimetea prin schimb de marfă (troc), unelte de prelucrare a lânii şi a cânepei, plug de lemn, adică produsele micilor industrii, exponate de mobilă interioară ale locuinţelor din secolul trecut, dar şi elementele portului local tradiţional.
FOTO Castelul din Trascău, transformat în hotel după 700 de ani
FOTO Cetatea Alba Carolina şi Munţii Apuseni, promovate la Târgul de Turism al României
Se încarcă comentariile...
