FOTO Opera sculpturală rară descoperită întâmplător în urmă cu 120 de ani la Alba Iulia. Legătura cu o celebră statuie din Muzeul Vaticanului

FOTO Opera sculpturală rară descoperită întâmplător în urmă cu 120 de ani la Alba Iulia. Legătura cu o celebră statuie din Muzeul Vaticanului

Capul statuetei (stânga) aminteşte de celebra statuie Apollo Belvedere, păstrată la Muzeul Vaticanului

Opera sculpturală a fost descoperită întâmplător, în 28 martie 1900, la 150 m sud de Palatul Guvernatorilor celor trei Dacii (Praetorium Consularis), aflat în Oraşul de Jos, Alba Iulia, la est de actuala cetate habsburgică, şi a fost achiziţionată de primul custode şi director al Muzeului din Alba Iulia, Adalbert Cserni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Este vorba despre capul unei statuete votive a lui Apollo (nr. Inv. R794; H - 12,40 cm, 1 - 7,50 cm), care ne aminteşte de celebra statuie romană numită Apollo Belvedere, păstrată la Muzeul Vaticanului. Statuia aflată în colecţiile muzeelor Vaticanului îl înfăţişează pe zeul soarelui trăgând cu arcul în şarpele Pyton sau în galii care-i vandalizează sanctuarul din Delphi, în anul 279 a.Chr.
 
Opera este la rândul ei o copie după o celebră statuie din bronz atribuită sculptorului grec Leochares, care a activat spre sfârşitul sec. al IV-lea a. Chr. şi care a lucrat la decoraţia sculpturală a Mausoleului din Halicarnas.
 
Apollo este unul din cei mai importanţi zei din panteonul greco-roman. Divinitate a luminii, a soarelui, patron al artelor frumoase şi ocrotitor al cetăţilor, Apollo se ocupă cu prevestirea viitorului fiecărei persoane în parte, atribut care-i conferă o însemnătate de prim rang în rândul zeilor olimpieni. 
 
Zeul are capul uşor înclinat, întors spre stânga. Privirea are trăsături efeminate, specifice imaginilor apolinice. Sculptorul respectă proporţiile trăsăturilor faciale. Arcadele sunt elegant redate, prin profilaturi intense. Coafura constă din meşe paralele redate prin incizii, două şuviţe fiind înnodate pe creştetul capului, la fel ca la mai toţi adolescenţii greci, dar şi din alte şuviţe prinse într-un coc la spate. O asemenea statuetă putea fi păstrată în altarul domestic (lararium), alături de ceilalţi zei protectori ai familiei, Larii şi Penaţii, sau oferită ca ofrandă la sanctuarul divinităţii.
 
 
Tipul iconografic „Apollo Belvedere” este cel mai cunoscut din toată iconografía zeului dar, în mod paradoxal, cel mai puţin păstrat în operele sculpturale cu imaginea sa. Mai sunt cunoscute deocamdată doar trei reprezentări ale lui Apollo Belvedere în lumea romană, şi anume, două capete de statui lucrate în marmură, de la muzeele din Basel şi Köln şi unul din calcar, recent descoperit la Biertan (jud. Sibiu). 
 
Marmura din care a fost lucrată piesa se aseamănă cu cea a altor sculpturi descoperite la Apulum, asupra cărora au fost efectuate analize petrografice. Astfel este posibil să avem de-a face cu opera unui artist grec din Asia Mică, de unde provin multe opere sculpturale aflate în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. Piesa se datează în epoca Antonină, cândva pe la mijlocul sau a doua jumătate a sec. al II-lea p.Chr., datorită rafinamentului execuţiei, ilustrat prin respectarea volumelor. (Sursa: Muzeul Unirii Alba Iulia).
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările