FOTO Maşini luxoase şi „gangsteri“ în stil american pe străzile din Alba Iulia în anii '30. Raliul la care au participat Regele Mihai şi prinţesa Marina Stirbey

FOTO Maşini luxoase şi „gangsteri“ în stil american pe străzile din Alba Iulia în anii '30. Raliul la care au participat Regele Mihai şi prinţesa Marina Stirbey

Bărbaţi îmbrăcaţi cu costume luxoase lângă o maşină ”la modă” în perioada din jurul anului 1930

Maşinile mari şi luxoase precum şi costumele croite după moda americană a vremii erau atracţii ”mondene” ale străzilor din Alba Iulia, în urmă cu aproape 100 de ani. Proprietarii arătau ca veritabili gangsteri din filmele poliţiste americane.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un Dodge Touring Sedan parcat în actuala Piaţă Iuliu Maniu din centrul oraşului sau un Desoto oprit pentru o fotografie lângă podul de la Oarda de Jos, reprezintă imagini foarte rare din epocă. 
 
De remarcat este şi stilul vestimentar al ”elitei” oraşului, care pare desprins din filmele cu gangsteri. Arhiva este disponibilă pe siteul maghiar fortepan.hu, iar pozele provin din colecţia Juliei Tarbay. ”Numerele de Alba Iulia” purtau iniţialele A J. Indiferent de marcă, automobilele costau în acea vreme o avere (mai ales după apariţia modelelor sedan şi a motoarelor mari) ceea ce făcea ca doar oamenii foarte bogaţi să şi le permită.
 
Pasiunea mare a ardelenilor pentru maşini a făcut ca în anii 30 să fie organizat un raliu al Feleacului care aduna la un loc mai toţi proprietarii de automobile din zonă, dar şi ”vedetele” acelor ani, în frunte cu Regele Mihai, Prinţul Ghica sau prinţesa Marina Ştirbey.

 
Iată cum sună cronica unei asemenea competiţii, organizate în 1937: ”Concursul organizat în ziua de 10 Octombrie nu s`a bucurat de favoarea zeilor. Nori grei ameninţau să se reverse asupra bravilor concurenţi, cari, cu tot riscul, au luat startul pe şoseaua umedă şi lunecoasă. Un motociclist inventiv a descoperit un mic truc. A uscat cu o lampă de sudat locul plecari, cu acest infim avantaj ce la oferit plecarea de pe ”uscat” a câştigat cursa. Senzaţia a constituit-o plecarea ”D-şoarei X”. La start s`a aflat în fine că misterioasă concurente e Prinţesa Marina Ştirbey, renumita aviatoare. Aplauzele ce le a primit, ar fi făcut să pălească de invidie – dacă era prezentă – şi pe Greta Garbo… Maşina Dusenberg a repetat figura din anul trecut … a plecat ca un glonţ a sosit bolid e deci foarte natural că a căştigat”.
 
Ca un element de culoare, la Raliul Feleacului din 1936, a participat şi campionul Ungariei Ladislau Hartmann, decedat doi ani mai târziu într-o competiţie organiată la Tripoli.
 
 
Potrivit Laurei Stanciu de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, care-l citează pe Oliviu Gaidoş, din 1754 s-a introdus o cursă regulată lunară care lega Sibiul de Viena, iar după 1830 aceasta a devenit bilunară. ”Călătoria cu poştalionul până la Viena (cu diligenţa sau mai ieftin cu o trăsură închiriată) dura 7-8 zile, iar la Buda se ajungea în 5 zile. Durata călătoriei depindea de starea drumurilor, de frecvenţa staţiilor şi de condiţiile naturale. După 1850, drumul Sibiu – Timişoara – Pesta a fost ridicat la rangul unui drum de stat. Locuitorii Karlsburg-ului au folosit, desigur, aceste facilităţi” a scris Laura Sanciu într-un articol dedicat transportului şi mobilităţii la Alba Iulia.
 
 
După 1900, călătorii care veneau în oraş sau plecau din Alba Iulia dispuneau de diverse mijloace de transport. De exemplu, trenul, care era tras de o locomotivă cu aburi. Conform Mersul trenurilor, din 1890, de la Budapesta până în Alba Iulia, călătoria cu trenul personal dura circa 27 de ore, iar cu trenul accelerat aproape 24. Tot cu personalul, de la Bucureşti până la Teiuş – pe ruta Predeal, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Copşa Mică, Blaj – traseul era străbătut în aproximativ 24 de ore, iar cu trenul accelerat, acelaşi drum era parcurs cu trei ore şi jumătate mai puţin. De la Teiuş la Alba Iulia călătoria se făcea în 36 de minute.

 
Transportul personal sau de marfă, atât în localitate, cât şi în afara oraşului, se făcea în continuare cu drişca, trăsura sau carul tras de boi sau de cai, spune articolul Laurei Stanciu. ”Cei cu o situaţie financiară mai bună reuşeau să-şi achiziţioneze autoturisme personale, aşa cum a fost medicul Abraham Mandel, fericitul deţinător al unui autoturism Chrysler, în 1928. Cei mai puţin înstăriţi, dar „cu apucături burgheze”, foloseau miniautobuzul pentru a ieşi la iarbă verde sau la grădina de vară cu terasă de la Lumea Nouă”  se mai arată în articolul acesteia. Un asemenea mini-autobuz poate fi văzut şi în arhiva de mai jos, parcat în faţa clădirii care găzduieşte Muzeul Naţional al Unirii.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările