FOTO Cârnilejul, obiceiul spectaculos de Paşte al saşilor din Transilvania care ţinea trei zile şi trei nopţi

FOTO Cârnilejul, obiceiul spectaculos de Paşte al saşilor din Transilvania care ţinea trei zile şi trei nopţi

Participanţi la obiceiul Cârnilejul de la Jidvei

Saşii din Transilvania aveau obiceiuri specifice şi spectaculoase în perioada sărbătorii Paştelui. La Jidvei, comuna din Alba cunoscută mai ales pentru vinul cu acelaşi nume, la prinderea postului se sărbătorea Cârnilejul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sărbătoarea Cârnilejului (Fasching, în germană) datează din anul 1866 şi s-a păstrat până în anul 1995, ultima dată când s-a mai organizat manifestarea tradiţională. Ulterior, nu s-a mai putut ţine dintr-un motiv foarte simplu: au rămas prea puţini saşi în Jidvei pentru a se mai putea realiza obiceiul, vechi de peste 150 de ani. Înainte de 1990, saşii erau majoritari la Jidvei. În prezent, mai trăiesc aici doar câteva familii.
 
Saşii care locuiau în comună erau împărţiţi în şase ”ţighidişuri” (vecinătăţi). Fiecare” ţighidiş” avea un reprezentant care organiza sărbătoarea şi trebuia să aleagă locaţia şi să se ocupe de toate pregătirile sărbătorii.
 
Pregătirile începeau încă din luna ianuarie când se confecţionau aşa zisele mărţişoare care se prindeau în pieptul bărbaţilor, apoi se confecţionau măştile. În fiecare an se alegea o anumită tematică (ex. sport, filme, istorie, circ, olimpiade), în funcţie de imaginaţia reprezentantului vecinităţii acre organiza în anul respectiv sărbătoarea.
 
 
Evenimentul ţinea trei zile, iar punctul culminant era în ultima zi. În primele două zile saşii se adunau la locaţia stabilită, care, de multe ori era casa unui membru al ţighidişului. Curtea şi casa gazdei erau împodobite şi acolo se pregătea totul. Duminica dimineaţa mergeau la biserică, apoi se adunau în locaţia stabilită. Aici erau prezentate măştile şi se pregăteau de marşul prin sat. Obicieiul era, de fapt, un carnaval local, participanţii îmbrăcându-se şi purtând măşti şi costumându-se în diferite personaje.
 
Duminca, cei care participau la carnaval umblau din ţighidiş în ţighidiş pentru a-şi ura “Liebe und Einigkeit” - iubire şi unitate. Apoi, toţi saşii încoronaţi mergeau în faţa primăriei, unde erau întâmpinaţi de primarul comunei şi îşi prezentau măştile, se ţineau discursurile, se recitau poezii şi se cânta, după care era aleasă cea mai frumoasă mască. Seara, se adunau pentru a servi cina care consta în gulaş de vită, gogoşari şi vin, după care petrecerea continua cu dans şi voie bună până dimineaţa.
 
 
Vecinătăţile erau prezente în aproape toate comunităţile de saşi din Transilvania. Erau, de fapt, asocieri între mai multe familii de pe aceeaşi stradă, cu scopul de a se întrajutora în cazul unor evenimente importante din comunitate. Erau conduse de un membru pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, care avea sarcina de a ţine evidenţa actelor, de a coordona activităţile vecinătăţii, de a strânge banii şi de a transmite veştile cu ajutorul unei tăbliţe. Fiecare vecinătate avea însemnele sale, tăbliţa să şi o lădiţă în care erau păstrate actele.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Sursa foto: Facebook/ Comuna Jidvei

Imagini din aceeasi galerie
  • Sursa foto: Facebook/ Comuna Jidvei
Distribuie imaginea
citeste totul despre: