Evreii bogaţi din Alba Iulia în perioada interbelică. Aveau maşini luxoase şi deţineau industria şi comerţul din oraş
0
La Alba Iulia au existat, ca în multe alte oraşe din România, comunităţi importante de evrei. În perioada interbelică, cele mai importante afaceri erau deţinute de evrei. Au existat câteva familii bogate care, în timp, au dispărut din Alba Iulia. Urmaşii acestora au reuşit să recupereze foarte puţine dintre proprietăţile pe care le-au avut în oraş.
Comunitatea evreiască din Alba Iulia era odinioară cea mai numeroasă din Transilvania, oraşul fiind de altfel, între 1653 şi 1848, singurul din Ardeal în care era permisă legal aşezarea acestora.
Nora Iancu este unul dintre puţinii oameni care mai cunoaşte din experienţă directă istoria ”lumii bune” a Bălgradului, numele vechi al oraşului. I-a întâlnit pe cei mai prosperi oameni din Alba Iulia secolului trecut şi a crescut în comunitatea evreiască destul de numeroasă la acea dată. În prezent trăieşte în Israel, dar îşi aminteşte cu precizie despre vremurile copilăriei din Alba Iulia. Tatăl acesteia s-a numit Weinberger Israel şi i se mai spunea ”Zili”.
”Tata a locuit cu părinţii în casa lor, pe strada Bucureşti, unde am locuit apoi şi eu cu ei, după moartea parinţilor lui, iar de la 7 ani ani am stat în casa rămasă tatalui după moartea bunicilor. Eu am locuit acolo până în 1986, când am emigrat în Israel (tata a murit în 1981, mama a emigrat în 1984). Născut în 1904, a crescut într-o familie bogată din Alba Iulia şi a făcut şcoala primară şi apoi liceul în Alba Iulia, terminând prin 1922. Părinţii lui erau mici comercianţi având magazine cu alimente şi băuturi. În aceea perioada erau mai multe familii înstărite, comercianţi, medici”, spune Nora Iancu.
Fabrica de spirt a evreului Adolf Jonas
Familiile de evrei cele mai cunoscute din Alba Iulia erau Grunberger Jani, Feri, Nathan Benjamin (zis Căldăraru), Osfeld, Adolf Jonas, medicul Abraham Isac. Cea mai bogată era familia Gluk, care deţinea mai multe clădiri în zona centrală, dar şi moara oraşului. ”Ordinea ar fi de fapt Gluk, Nathan, Ostfeld, Weinberger, asta după câte îmi amintesc din ce mi se spunea. Îi şi cunoşteam personal pe o parte dintre aceştia. În anii 1936-1938, în Alba Iulia au fost 2 maşini, a treia a fost cumparată de tata în 1938. Maşinile erau americane. Moda hainelor, era cam aceeaşi la toţi, probabil era moda luată din exterior. Cei de la sate or fi avut alt port, dar în Alba Iulia nu ştiu dacă atunci erau mai mult de 5.000-7.000 locuitori. Tatăl meu a învăţat 2 ani şcoala de şoferi la care se făcea şi mecanica, şi după ce a absolvit, a vrut să-şi cumpere maşină şi el. Mai departe, din 1938 a lucrat cu maşina lui ca taxi şi făcea multe plimbări şi chefuri cu prietenii – căsătorindu-se târziu pe la 43 sau 46 ani”, spune Nora Iancu.
Moara din Alba Iulia
Familia acesteia a vândut o casă pentru a recupera maşina rechiziţionată în timpul războiului. ”În timpul războiului tata a luptat pe front. I s-a luat maşina (motivul era concentrarea – dar nu i-au mai dat-o înapoi), după care, parinţii lui au vândut o casă pentru a da la avocaţi să lucreze pentru a reprimi maşina dusă atunci pe la Oradea. Nu a mai primit înapoi acea maşina ci o rablă pe care a dat-o prin 1948 la şcoala de şoferi pe nimica toată. Între timp a venit şi comunismul şi a intrat la Sfatul Popular, ca funcţionar la administraţie, dar, neplăcându-i munca de birou (prin acele vremuri nu învăţaseră mulţi carte dar el avea liceul) totuşi a cerut să-l pună pe maşină şofer, că asta a fost pasiunea lui, să conducă”, afirmă românca din Israel. Evreul Zili a învăţat-o să conducă şi pe fiica acestuia, care merge cu maşina şi în prezent, la vârsta de 67 de ani.
Comunitatea evreiască şi-a lăsat amprenta asupra oraşului, primele întreprinderi din localitate fiind construite de către evrei la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv o moară, o fabrică de spirt, un abator şi uzina electrică. Prosperitatea de care a beneficiat caceastă comunitate rezultă şi din felul în care arată cimitirul evreiesc, unde se remarcă îndeosebi patru cavouri monumentale, un lucru neobişnuit pentru evrei, unice se pare într-un cimitir evreiesc din România. Tot un fapt inedit pentru această comunitate este că în cavourile respective sunt expuse tablouri cu generaţiile de evrei înmormântaţi acolo, precum şi coroane. Spre deosebire de alte zone, evreii din Alba Iulia nu au fost deportaţi în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind mobilizaţi însă la muncă obligatorie şi trimişi la diverse detaşamente de muncă.
La sfârşitul războiului, toate casele evreieşti au fost expropriate, dar foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în ele, plătind în schimb chirii exorbitante. Dacă în 1948 numărul evreilor din Alba Iulia era de 1.500, un deceniu mai târziu comunitatea era formată din mai puţin de 570 de membri. La recensământul din octombrie 2011, doar 20 de persoane din Alba s-au declarat evrei.
Se încarcă comentariile...
