Epidemia de holeră din urmă cu 110 ani. Ţăranii români credeau că cei internaţi erau otrăviţi. Autorităţile păzeau satele cu armata

Epidemia de holeră din urmă cu 110 ani. Ţăranii români credeau că cei internaţi erau otrăviţi. Autorităţile păzeau satele cu armata

Soldaţi români păzind un sat în care exista focar de holeră. Sursa foto: The Illustrated London News

Problemele impuse de o epidemie majoră au reprezentat situaţii delicate pentru români încă de acum peste 100 de ani. În 1911, într-un sat din România populaţia era păzită cu soldaţii pentru a nu ieşi din sat, unde exista un focar de holeră.

Ştiri pe aceeaşi temă

Descrierea situaţiei din România apre într-un număr din noiembrie 1911 al ziarului The Illustrated London News.
 
Autorul articolului prezenta un sat din România, pus în carantină cu ajutorul armatei pentru a limita răspândirea holerei.
 
"Ţăranii, crezînd că doctorii îi otrăvesc pe suspecţii internaţi în spitale, îşi ascund bolnavii, şi, uneori, îi atacă şi îi alungă pe reprezentanţii autorităţilor trimişi în control. Când se întâmplă aşa ceva într-un sat, Guvernul îl izolează înconjurîndu-l cu soldaţi. Femeile din sat manifestă un interes deosebit pentru militari", astfel descria situaţia din România un corespondent al ziarului londonez.
 
Articolul este însoţit de un desen care prezintă doi soldaţi aflaţi de pază într-un sat şi câteva femei care se uită spre aceştia peste un gard. Desenul este prezentat ca fiind realizat de Frédéric de Haenen, pe baza unei schiţe de Rook Carnegie.
 
În articol se face referire şi la o situaţie din Italia, unde ”ţărănimea ignorantă, crezând că medicii au dus pacienţi cu holeră la spital pentru a-i ucide, i-au luat cu forţa pe bolnavi şi i-au dus, muribunzi, înapoi acasă”. 
 
 
Cu aproape 20 de ani mai devreme, în 1892, autorităţile din România au emis un „Regulament pentru vaccinaţie şi revaccinaţie”, care instituia obligativitatea vaccinării tuturor copiilor în primul lor an de viaţă, urmată de revaccinare după împlinirea vârstei de şapte ani.
 
Rapoartele medicilor sunt edificatoare asupra modalităţii de transpunere în practică a legii: „Din nefericire trebuie să mărturisesc că mi-a fost imposibil de a putea vaccina în unire cu ajutorii mei pe toţi copiii nevaccinaţi şi de curând născuţi în fiecare comună, din cauză că îndată ce venirea mea la vreo comună a fost anunţată, mumele cu copiii lor în braţe, în mare parte şi de la comunele limitrofe s-au făcut nevăzuţi, fugind pe la munţi şi în păduri, unde au rămas câte 10-12 zile ascunse, spre a scuti copiii lor de vaccinaţiune.”
 
Atunci când nu fugeau părinţii cu copiii spre a-i feri de inocularea vaccinurilor, aveau loc episoade precum cele în care doctorii erau puşi pe fugă de către sătenii furioşi: „În comuna Băileşti, anul acesta, nu s-a putut face vaccinarea, vaccinatorii au fost goniţi, populaţiunea s-a opus chiar agenţilor forţei publice.”

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările